Ziua Americii, sărbătorită la Rapolt

Ziua Statelor Unite a fost sărbătorită pe câmp, într-o comună hunedoreană. Zeci de studenţi americani au petrecut ziua de 4 iulie la muncă, în România. Fascinaţi de istoria antică, au venit, de fapt, ca voluntari pe un şantier arheologic şi scormonesc pământul unde odinioară erau construcţii ale Imperiului Roman. Şi, de ziua Americii, au sărbătorit româneşte.

Nu vă imaginaţi că studenţii americani au petrecut cu steguleţe şi îmbrăcaţi la ţol festiv, ci la tricou şi salopetă, ambele piese mânjite cu ţărână autohtonă. Şi-au scuturat palmele şi au servit o porţie de “cocoşei”, oftând de plăcere: “Popcorn-ul vostru este cu mult mai bun decât la noi. Este delicious”, spune canadianca Jennifer Funk, iar un coleg american completează: “Voi chiar aveţi mâncare bună, cu unt adevărat… Românii o să facă întotdeauna impresie bună cu popcorn-ul lor.” Asta crede Alec Brown, americanul născut de… Ziua Statelor Unite, căci 4 iulie este şi ziua lui de naştere. Alec vine în România din 2007, pe şantiere arheologice. De atunci, sărbătoreşte Ziua Statelor Unite departe de casă. A învăţat o mulţime de lucruri şi o rupe binişor în româneşte: “Sunt de mulţi ani pe drumuri în iulie şi de atunci am tot pierdut artificiile de 4 iulie. E foarte bun pentru că este sărbătoare, dar este foarte rău pentru că este zi aici, la şanţ, ultima. Săpătura aici a fost foarte faină şi nu îmi prea vine să aştept un an ca să mai lucrez aici încă”. Alec este “director de cercetare în teren” şi antropolog-arheolog la ArchaeoTek SUA. Doctorandul american a ajuns să iubească Transilvania şi nu îl deranjează că sărbătoreşte departe de casă. Dimpotrivă: “Cred că am uitat cum sărbătoresc prietenii mei, pentru că nu am mai fost în America de patru iulie de după anul 2000 şi şase, dar – aici nu mai ştiu cum să zic în română – acolo sunt foarte multe artificii, toată lumea iese la grătar, dar noi nu avem mici în America, doar hotdog şi hamburger. Eu cred că cu micii e mai bine şi ziua este foarte plăcută.”

Savurând România

Alături de Alec, sunt alte zeci de studenţi străini, majoritatea americani. Pentru ei, România nu este ţara vampirilor, ci raiul iubitorilor de istorie veche. S-au îndrăgostit de români şi de bucatele lor. Micii şi sarmalele româneşti i-au făcut să uite de barbeque şi hotdog, chiar şi în ziua de 4 iulie. “Mâncarea din România este fantastică, de obicei nu mănânc atât de mult, dar aici, iau masa de şase ori pe zi şi de fiecare dată sunt porţii mari. Una dintre mâncărurile preferate sunt micii. Oriunde m-aş duce, dacă există mici, eu îmi iau câte zece. Sarmalele sunt de asemenea preferatele mele, m-am cam îndopat cu ele, este de-a dreptul periculos pentru mine. Aaa, ţuica este şi ea fantastică, dar periculoasă, trebuie să o beau cu moderaţie”, explică John P. Chamness, student la University California Santa Barbara. Ziua Statelor Unite o sărbătoresc pe şantier, iar cheful e programat seara: “Păi, eu chiar sărbătoresc aici în câmp, săpând în şantier, pentru că îmi place mult asta. Când terminăm, probabil că o am nişte mici şi sarmale şi o grămadă de ţuică, poate şi câteva beri: sunt fan Silva. Dacă pun mâna pe nişte artificii, poate arunc ceva în aer”, zice californianul. Sunt extraordinar de deschişi, vorbesc mult, zâmbesc şi spun că le plac localnicii: “În România, îmi plac cel mai mult oamenii, toţi sunt foarte ospitalieri, foarte pasionaţi de cultura lor şi dispuşi să vorbească despre asta, ceea ce pentru mie, ca student, este exact genul de experienţă pe care o vreau atunci când ies din ţară. Toată lumea este foarte primitoare, oamenii sunt calzi şi este o experienţă tare plăcută”, spune şi Veronica Gonzales de la University of La Verne.

De ziua Statelor Unite, Veronica a îmbrăcat un tricou pe care scrie mare: “USA, 1776, INDEPENDENCE”. Ne explică: “Sunt din Philadelphia, care este prima capitală a naţiei noastre. Este locul unde s-a semnat Declaraţia de Independenţă. Recunosc că mi-e cam dor de casă. Încerc să sărbătoresc Ziua Independenţei purtând acest tricou, dar îmi lipsesc festivităţile care se organizează acolo. Sărbătorim pe şantier şi apoi vom lua cina împreună deseară şi o să bem o bere românească foarte bună. Cu siguranţă că voi suna acasă să văd ce fac ai mei, dar chiar îmi place aici, la voi.”

Istoria la… autostradă

Studenţii americani, dar şi cei din Canada – care şi-au sărbătorit ziua ţării pe 1 iulie, tot la Rapolt – sau din Australia, ori din Malta, vin în România prin centrul de cercetare şi tehnică arheologică ArchaeoTek. Cu mai puţin de 1.500 de dolari, vechea lume romană este a lor pentru cinci săptămâni. Sunt cazaţi la familii din satele unde sunt deschise şantierele arheologice şi îndrumaţi de arheologi: “Este un şantier internaţional, iar studenţii vin aici pentru că ei nu au istorie veche. Studiază astfel în direct epoca romană, descoperă, văd, simt şi învaţă cum se poate cerceta o villa romana, despre căile de comunicaţie, pentru că, de fapt, ăsta şi este proiectul “Viaţa de-a lungul “autostrăzilor” Imperiului Roman”. Este şi un schimb de experienţă între şcola antropologică din nordul Americii şi şcoala arheologică tradiţională europeană. Nu e deloc uşoară munca aici, lucrează toată ziua, după care mai au şi cursuri, dar le place foarte mult – sunt tineri şi au energie şi asta li se trage sigur şi de la mâncarea românească pe care o iubesc. Au învăţat să spună în limba română că iubesc sarmalele”, zâmbeşte arheologul Angelica Bălos, de la Direcţia de Cultură. “Istoria este alcătuită dintr-un număr incalculabil de momente trăite de oameni (…) Această cercetare are potenţialul de a oferi o perspectivă antică la o problemă de actualitate: ce înseamnă pentru oameni să trăiască de-a lungul “autostrăzilor” momentului”, scriu iniţiatorii proiectului ArchaeoTek, cu referire la axul rutier Sarmizegetusa Ulpia Traian – Germisara – Alba Iulia. Arheologii hunedoreni şi cei din staff-ul proiectului au grijă ca voluntarii străini să facă şi excursii către siturile importante din judeţ, spune Alec Brown: “Cred că americanii vizitează rar România, dar fiecare student pe care l-am adus aici, la săpătură, a vizitat multe oraşe, situri în Transilvania, ca Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiană. Anul ăsta am fost şi la Costeşti şi la Castelul din Hunedoara. Şi fiecare american adus aici vrea să vină înapoi”.

Povestea unei villa rustica

Americanii şi canadienii se bucură pentru orice ciob sau spărtură de zid găsită în pământul unde, la mijlocul secolului II, se ridica o villa rustica, adică o fermă romană. “Aici avem o bună ocazie de a cerceta o nouă villa rustica din Dacia, este deja al doilea an de lucru pe acest şantier. Ne-am dat seama că proprietarul era un om destul de înstărit, pentru că am găsit placaj de marmură, tencuială pictată şi piese destul de interesante. Suprafaţa efectivă a villei este de un hectar, adică este o villa de dimensiuni medii, probabil că în jur avea câteva zeci de hectare de pământ. Fermele romane din Dacia au în jur de 50 de hectare, iar aici se cultivau în cea mai mare parte grâne”, explică arheologul Marius Barbu, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, unul dintre arheologii care au îndrumat studenţii americani pe şantierul din hotarul satului Rapolt. Aici, în punctul numit “La Vie”, cercetătorii au decopertat nu doar o veche fermă romană, ci o poveste din secolul doi: “Am găsit dovada că villa a avut două faze de construire diferite: zidurile mai mici, păstrate la o adâncime mai mare, la nivelul fundaţiei, atestă clădirea din prima fază, care este ridicată din calcar local, în timp ce zidurile mai impunătoare din andezit provin din a doua fază, undeva după mijlocului secolului al doilea. Acum avem o altă încăpere, mai mare, mai impunătoare şi pavată cu cărămizi şi mortar special. Probabil că, la un moment dat, prima construcţie a suferit un incendiu, iar proprietarii au ridicat o nouă villa mai mare, deasupra celei vechi”, povesteşte Marius Barbu. Voluntarii ArchaeoTek au adus cu ei aparatură modernă şi chiar o dronă care a surprins de la înălţime şantierul arheologic, deşi toate minunile scoase la iveală se văd excelent de la nivelul solului: “Am găsit fragmente din acoperişul vilei: avea acoperiş mare, greu, ţigla este de dimensiuni mari – cam 50 pe 40 de centimetri – şi una singură are câteva kilograme bune. Uneori chiar decorau ţiglele lăsând modele cu degetele, într-un fel de spirală, pentru ca acoperişul să arate frumos”, spune arheologul muzeului din Deva, iar descoperirile de la Rapolt arată încă o dată ce constructori buni şi inventivi erau romanii acum două mii de ani:

“În dormitor şi în băi, aerul urca prin pardoseală în pereţi construiţi special. Din păcate, noi încă nu am descoperit exact camera care avea acest sistem special de încălzire, e undeva în apropiere, poate la anul vom da peste ea”. Spusele cercetătorului devean sunt aprobate de studenţii străini: cu toţii sunt curioşi să vadă şi restul villei rustica, aşa că majoritatea sunt hotărâţi să se întoarcă şi în campania 2015.