Atracţie turistică inedită în Ţara Haţegului: pietre din lână!

La Haţeg, ştiinţa a întâlnit arta şi meşteşuguri uitate în două expoziţii menite să atragă şi mai mulţi turişti în Geoparcul Dinozaurilor: “Amprente de suflet“ şi “Caligrafia timpului”, proiecte realizate în colaborare cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Dana Dincă, masterand la Facultatea de Arte Decorative din cadrul Universităţii, specializarea artă textilă ambientală, a readus tehnica împâslitului lânii la Haţeg. Bucureşteanca a vernisat la Centrul pentru Ştiinţe şi Arte din comuna General Berthelot expoziţia “Caligrafia timpului”.

Expoziţia “Caligrafia timpului” va fi sursă de inspiraţie pentru turiştii care vizitează Ţara Haţegului până în luna decembrie

“Amprente de suflet” este o expoziţie de artă vizuală inedită, care îşi propune să creeze un dialog între ştiinţă, artă şi educaţie. Lucrările sunt expuse şi interpretate alături de sursele lor de inspiraţie: eşantioane de roci şi fosile. Vizitatorii pot afla o mulţime de informaţii interesante şi vor putea admira studii de roci şi fosile, studii de plante, panouri decorative, gulere imprimate serigrafic şi decorate cu structuri în relief, realizate pe suport de hârtie sau textil, utilizând tehnici mixte (acuarelă, creioane colorate, pastel, tempera şi acrilic). “Caligrafia timpului” este cea de a doua expoziţie de arte textile ambientale, plină de originalitate, realizată de artistul plastic Dana Dincă. Expoziţia bucureştencei este axată pe tehnica împâslirii lânii. Vizitatorii iau contact cu varietatea structurală a rocilor sedimentare formate de-a lungul erelor geologice, reprezentând o adevărată capsulă a Timpului care ne prezintă astăzi urme de vieţuitoare marine sau amprente ale anumitor plante.

Pietre “reciclate”… din lână

Convinsă că natura ne inspiră mereu şi că orice obiect banal poate să aducă bucurie într-un cămin, dar şi într-o viaţă de om, risipind nuanţele terne şi cenuşii ale zilelor, Dana Dincă a ţinut să reamintească tuturor celor care au ajuns să-i vadă pietrele ei ciudate din lână că nici chiar cel mai mărunt obiect de pe lumea asta nu merită desconsiderat şi aruncat la gunoi. Că totul, totul pe lumea asta, poate fi transformat în ceva util ori, de ce nu, într-un obiect de artă?! 42 de pietre diferite, de la pietricele de numai un centimetru, până la adevăraţi “bolovani” din lână (!) de peste o jumătate de metru fac, pentru turiştii care vor vizita în această vară Centrul pentru Ştiinţe şi Arte din comuna General Berthelot, o incursiune în istoria geologiei. La acestea se adaugă cinci panouri decorative de doi metri înălţime, din pâslă, lână şi plante din care se pot extrage vopseluri, dar şi ierburi de leac. “Pentru pietrele din lână am plecat de la procedeul tradiţional de împâslire a lânii care, în trecut, se făcea la piuă sau la dârstă, un recipient din lemn, cu un butuc tot din lemn, în care se puneau cioarecii sau iţarii şi se băteau. Împâslitul cioarecilor se făcea la piuă pentru ca lâna să se îndese şi să ţină de cald. Şi mai exista valţul, care acţiona graţie forţei apei, se crea abur, iar acolo se împâsleau cergile gata ţesute, pentru a fi mai dese. Ei, eu, cu lucrarea mea, nu am putut să fac aşa ceva, pentru că a fost nevoie să obţin altfel de forme, aşa că am adaptat-o la contemporaneitate”, explică artista Dana Dincă.

Cum să împâsleşti pietrele

Artista Dana Dincă şi pietrele ei din lână zburătoare, eşantioane de roci şi fosile, la care a lucrat un an universitar întreg

Când a ales tema “pietrelor din lână”, Dana Dincă habar n-avea ce impact va avea asupra comisiei de examen şi nici cum o să poată duce proietcul acesta până la capăt. A fost o întâmplare fericită întâlnirea cu profesorii de la Facultatea de Geologie, care au invitat-o, prin intermediul profesoarei Daniela Frumuşanu, să deschidă o expoziţie la Centrul pentru Ştiinţe şi Arte, în comuna hunedoreană General Berthelot. Împâslirea, spune Dana Dincă, este foarte simplă, dar cere foarte mult timp: “Tot ce vedeţi expus am realizat în timpul unui an universitar, adică din întâi octombrie şi până în 30 iunie. Practic, am plecat de la «cojocul» oii tunse, folosind lâna din zona câmpiei, rasele carabaşă şi ţigaie, pe care localnicii o aruncă. Eu i-am văzut potenţialul, ştiam ce poate fibra de lână şi, atunci, a fost o provocare, practic, pentru că roca şi lâna nu au în comun decât faptul că… numele lor este compus din patru litere! (râde). Eu mă dusesem la mătuşa mea, în satul Plevna, unde am ajutat-o la muncile din gospodărie, după ce ea a suferit o intervenţie chirurgicală. Făcând curăţenie şi dând cu var, am dat şi peste lâna adunată, iar mătuşa mea mi-a spus: «Pune-o pe foc, că eu nu mai pot să o lucrez». În zonă nu sunt nici centre de colectare, iar în localităţile unde totuşi se mai găsesc, acestea oferă ţăranilor un preţ derizoriu: 1 leu pentru un kilogram. Practic, ca să duci lâna la un centru de colectare, numai transportul până acolo te costă mai mult decât preţul pe care l-ai obţine pe produs. Mai lucrează oamenii bătrâni, la ţară: îşi mai fac un pulovăr, o vestă, un fular, dar tinerii nu mai vor să aibă de-a face cu treaba asta”, povesteşte artista.

De la fibra de cafea şi de minereu, la banala lână

Specialiştii în artă textilă spun că fibra naturală de lână are calităţi extraordinare! Iar dacă foloseşti un design atractiv, indiferent de apariţia altor noutăţi – fibra de PET, fibra de cafea, fibra de minereu, ba chiar şi fibre din depunerile de vin vechi, pe butoaie – atunci lâna este o sursă extraordinară de confort şi căldură. “Din păcate, noi nu exploatăm resursele pe care le avem. Eu m-am prezentat la examenul de masterat cu ideea asta nebunească, neştiind cum o să fac aceste roci din lână şi cum o să-mi iasă. Apăruse ideea să fac ceva din lână pentru proiectul meu, dar nu ştiam ce. Până când, mergând spre casă pe un drum pietruit, mi-am dat seama cât de frumoase sunt pietrele. Aşa mi-a venit ideea să fac pietre din lână”, mărturiseşte autoarea ineditei expoziţii de la General Berthelot.

Dana Dincă spune că, după spălare, lâna, pe care a folosit-o ca să facă… nici mai mult, nici mai puţin decât pietre “zburătoare” (căci pietrele ei cenuşii, maronii, roşii şi albastre au fost agăţate de plafonul Centrului pentru Ştiinţe şi Arte), ar trebui trecută prin darac.

Întorcerea la lână

“Din păcate, eu dispozitivul ăsta nu l-am mai găsit, aşa că am pregătit lâna manual, cu totul. Pur şi simplu, am împâslit pietrele manual, fără niciun alt instrument. Tehnica este simplă, însă extrem de laborioasă. Straturile de lână se aşează unul peste altul, iar pe acesta se adaugă un amestec lichid de apă şi săpun. Înainte se folosea piua, prin batere, dar eu am adaptat, pentru că nu am avut piuă şi, oricum, cu piua nu aş fi putut obţine asemenea forme”, adaugă Dana Dincă. Împâslirea lânii este posibilă, după spusele artiştilor textilişti, tocmai datorită structurii complexe a firului de lână, alcătuit din trei straturi. Fiecare strat are pe el o mulţime de solzi minusculi, care prin frecare cu apă cu săpun se încâlcesc asemenea unui veritabil velcro, iar lâna împâslită devine un material des şi compact, neţesut, perfect pentru toamnele reci şi iernile lungi şi friguroase. Trei sferturi dintre pietrele de lână ale Danei Dincă sunt vopsite cu ierburi: plante tinctoriale, aşa cum le spun artiştii bucureşteni. Din ele tânăra a extras diferite nuanţe de cenuşiu, maro, dar şi un roşu aprins, obţinut din banala sfeclă. Pietrele gălbui sau roşietice provin din zone calde, în timp ce pietrele cenuşii sau chiar albastre provin din zonele nordice sau din zone marine.

Ateliere de vopsire cu plante tinctoriale

Pentru că se află într-o zonă în care prelucrarea lânii a fost în trecut unul dintre meşteşugurile de bază, aduse la nivel de artă de mâinile harnice ale femeilor haţegane, artiştii care au vernisat cele două expoziţii au participat şi la o tabără de cercetare aplicată. Ei au luat parte, alături de membrele Asociaţiei Femeilor din Sântămăria Orlea, la ateliere de vopsire a lânii cu plante tinctoriale, folosind culori naturale obţinute din flora specifică Ţării Haţegului. Lucrările lor pot fi admirate la Centrul pentru Ştiinţe şi Arte din comuna General Berthelot până la sfârşitul lunii noiembrie 2014.

Artiştii bucureşteni declară că haţeganii sunt oameni minunaţi, aşa că ei promit să revină în Geoparcul Dinozaurilor, pentru a promova, cu astfel de expoziţii, zona aceasta atât de frumoasă: “E păcat că noi nu prea ştim ce avem la noi în ţară. În schimb, vin străinii şi ne caută! Iar dacă ne caută, trebuie să avem ce le arăta!”.