Dirijorul Koichi Inoue, îndrăgostit de publicul din România

Festivalul Opera Nights reprezintă un eveniment ieşit din tipare nu doar pentru iubitorii de operă, ci şi pentru muzicienii care fac parte din distribuţia sa. Decorurile neobişnuite, oferite de Castelul Corvinilor şi de Castelul Magna Curia din Deva, şi energia transmisă de publicul însetat de spectacole de bună calitate din judeţul Hunedoara oferă un plus de inspiraţie artiştilor oricum extrem de înzestraţi.

Dirijorul japonez Koichi Inoue

În seara în care ar fi trebuit să aibă loc prima reprezentaţie de la Castelul Corvinilor, chiar înainte de dezlănţuirea naturii, care a făcut necesară reprogramarea spectacolului Tosca, dirijorul japonez Koichi Inoue a avut amabilitatea de a-şi întrerupe repetiţiile, pentru a răspunde întrebărilor ziarului REPLICA. Citindu-i biografia, te aştepţi ca artistul licenţiat “Magna cum laudae” al Universităţii de Muzică din Tokio, care a dirijat orchestrele Operelor din Paris, Roma, Hamburg sau Zurich, stabilindu-se în urmă cu aproape 20 de ani în România, să fie o persoană preţioasă, greu de abordat, dar, imediat ce-i întâlneşti privirea prietenoasă, îţi dai seama că te-ai înşelat şi că talentul care îl caracterizează nu poate poposi decât asupra unui om cu sufletul frumos.

Dirijorul prietenos

Cu aproape o oră înainte de începerea operei, Castelul din Hunedoara este gata să-şi primească oaspeţii: podul de la intrare este acoperit de un covor roşu şi străjuit de cavaleri în straie medievale, din când în când câte un sunet ca de tun este proiectat din locul în care îşi făceau garda străjerii Castelului, parcă pentru a risipi norii ce se buluceau ameninţători deasupra oraşului. Primii care străbat podul sunt artiştii: membrii Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” din Constanţa, dar şi alţi muzicieni români sau internaţionali. Printre ei, un domn scund, cu semnalmente asiatice, se grăbeşte spre intrarea Castelului. Câteva clipe mai târziu, sunetele instrumentelor indică începerea repetiţiilor. Cu toate că mai e puţin până la începerea spectacolului şi, desupra Castelului, şi, sub bolta vineţie de nori, în curtea Castelului atmosfera devine uşor tensionată, ilustrul dirijor Koichi Inoue acceptă fără ezitări să-şi “abandoneze” preţ de câteva clipe orchestra, pentru un scurt interviu. Nu prea este “prieten” cu limba lui Shakespeare, dar face orice efort pentru a-şi înţelege interlocutorul şi pentru a fi înţeles.

Onorat să dirijeze la Opera Nights

Întrebat care este părerea sa despre festivalul de operă în aer liber, desfăşurat la Hunedoara, se grăbeşte să-şi exprime gratitudinea faţă de organizatorii hunedoreni care l-au invitat. “Acest eveniment este absolut fantastic! Operă în curtea unui castel, într-o noapte de vară, este ceva ce nu trăieşti în fiecare zi. Le sunt foarte recunoscător organizatorilor care m-au invitat pentru a doua oară să dirijez în cadrul acestui festival”, spune Koichi Inoue.
Cu doar câteva minute înainte de ora stabilită pentru începerea operei, dirijorul mărturiseşte că este emoţionat, dar totodată nerăbdător să reîntâlnească publicul festivalului Opera Nights.

Dirijor japonez, stabilit în România

Dirijorul japonez Koichi Inoue

“Trăiesc de aproape 20 de ani în România şi ştiu că oamenii sunt foarte calzi. Publicul pe care l-am întâlnit anul trecut la Opera Nights nu a făcut excepţie. Prin urmare, sunt foarte fericit să dirijez din nou pentru ei”, declară Inoue. Mărturisirea sa te face automat să te întrebi ce l-a adus pe acest om aplaudat pe marile scene de operă din Europa tocmai în România, ţara din care artiştii născuţi aici nu ştiu cum să fugă mai repede, spre patrii ce promit mai multe oportunităţi. “Înainte să vin în România, am stat o vreme în Italia. Am învăţat limba italiană şi m-am obişnuit cu cultura lor. Trecerea de la Italia la România a fost ceva uşor, pentru că românii vorbesc italiană şi sunt, la fel ca şi italienii, oameni veseli, prietenoşi. Pentru doi ani am predat la Univeristatea de Muzică din Iaşi, acum trăiesc în Bucureşti, am un apartament acolo. Dirijez pentru diferite opere şi, din când în când, mă întorc în Italia”, explică muzicianul de origine japoneză, care a cunoscut succesul în Europa.

Simte publicul, cu toate că nu-l vede

În timpul discuţiei, Koichi Inoue mai trage din când în când cu ochiul la scaunele care se umplu rând pe rând, de parcă ar vrea să compenseze faptul că, pe parcursul operei, întors cu faţa spre orchestră, nu se va putea bucura de imaginea publicului elecrizat. “Dirijorul are dezavantajul de a fi mereu întors cu spatele la public, iar pentru orice artist reacţiile spectatorilor sunt foarte importante, pentru că tot ceea ce faci e pentru ei. Chiar dacă nu sunt cu faţa la public am învăţat să simt energia pe care ei o transmit, să-mi dau seama dacă se bucură sau nu de ceea ce le oferim”, mărturiseşte Koichi Inoue.

Din nefericire, furtuna care s-a iscat miercuri seara la Hunedoara a amânat cu două zile întâlnirea dintre dirijorul japonez şi publicul festivalului Opera Nights, fără a-i răpi însă farmecul. Iubitorii de operă care aveau bilete la opera Tosca, programată pentru miercuri seara, au avut ocazia de a asculta muzica lui Puccini două după-amieze mai târziu, la Casa de Cultură din oraş.