Colţul cultural: Şezătoarea sălăşenilor

Sâmbătă, am fost la şezătoare în comuna Sălaşu de Sus. Cu cât trece timpul şi uitarea peste obiceiurile şi tradiţiile populare, cu atât sălăşenii nu se lasă şi uite aşa au organizat până acum cinci ediţii cu obiceiurile lor. Manifestarea are loc şi datorită aportului substanţial oferit de voluntarii de la Asociaţia de Turism Retezat.

Când am intrat în Centrul de Informare Turistică a Parcului Naţional Retezat de la Nucşoara, am fost izbit de mirosul de mâncare tradiţională sănătoasă şi de culorile vii, specifice costumelor populare din zona comunei Sălaşu de Sus. Mai târziu, am avut ocazia să-mi bucur şi urechile cu cântece gâjâite la fluier şi strigături străbătute de “imagini hazlii” şi cuvinte satirice la adresa unor persoane cu caractere de “tot râsul”. Am găsit aici o expoziţie cu mâncare tradiţională şi am putut vedea şi gusta caltaboş, sângerete, cârnaţi de casă, slănină de porc, virşli, sloi de oaie, brânză de tot felul, dulceţuri, zacuscă, siropuri, fagure, miere de albine şi mâncare de post. Un adevărat festin culinar realizat de gospodinele care participă la manifestare. Dar până la mâncare am stat de vorbă cu primarul comunei Sălaşu de Sus, domnul Sorin Marica, şi am aflat că este foarte preocupat să promoveze manifestarea tradiţională, fiind convins că prin turism sătenii de aici vor putea trăi mai bine. Apoi, am vorbit cu staff-ul Asociaţiei de Turism Retezat, domnii Ovidiu Bodean, Alexandru Bulacu şi Mihai Iancu, de la care am aflat cum a apărut ideea organizării şezătoarei şi mai multe informaţii despre asociaţia din care fac parte.

Iniţiative pentru cea mai frumoasă zonă din România

În decursul celor patru ani de existenţă, Asociaţia de Turism Retezat a fost partenera Administraţiei Parcului Naţional Retezat în actvitatea specifică, şi a sprijinit pensiunile turistice de la poalele Retezatului în certificarea PAN Parks şi ecoturistică (în Þara Haţegului funcţionând primele opt pensiuni cu certificare PAN Parks din România). Membrii asociaţiei au elaborat şi manageriat două proiecte importante pentru zona în discuţie. Primul proiect, “Managementul durabil al resurselor naturale din zona Parcului Naţional Retezat, în beneficiul comunităţilor”, derulat între anii 2008 – 2010, şi-a propus realizarea unor puncte de atracţie turistică şi promovarea zonei Retezat – Þara Haţegului. Identificarea producătorilor locali şi derularea acţiunilor de promovare a acestora reprezintă doar o mică parte din întregul proiect. Astfel încât a luat fiinţă şi “Şezătoarea sălăşenilor”, eveniment care a ajuns la cea de-a V-a ediţie, în care sunt promovate produsele şi tradiţiile locale. În chiar mijlocul acestei manifestări s-a constituit un grup de iniţiativă locală, care, cu sprijinul Asociaţiei de Turism Retezat, lucrează la elaborarea unui nou proiect de promovare a producătorilor, produselor şi tradiţiilor din zonă.

Cel de-al doilea proiect, “Voturi, copii şi flori pentru Retezat”, derulat în anul 2009, a avut ca scop principal promovarea Parcului Naţional Retezat în competiţia mondială “Cele 7 minuni naturale ale lumii” şi a fost finanţat de MOL România şi Fundaţia pentru Parteneriat. În strânsă colaborare cu toate Inspectoratele ªcolare din România, au reuşit clasarea Retezatului în primele 70 de minuni naturale ale lumii.

Obiceiuri de iarnă

Revenind la şezătoare, am văzut cum se desfăşoară apoi obiceiul piţărăilor, ce este păstrat în comunitatea sălăşenilor încă de pe vremea dacilor şi are ca semnificatie sacrificiul adus Divinităţii ca mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. Au venit apoi în faţa noastră tinerii mascaţi şi echipaţi sugestiv pentru “Jocul Cerbului”. Marcel Lapteş, un cunoscut etnolog, ne-a oferit mai multe informaţii despre acest obicei. “Jocul cerbului, răspândit în zona Haţegului, este o specie a teatrului folcloric, având urme ale vechilor credinţe din antichitate legate de sărbătorile de iarnă. Obiceiul cuprinde o suită de personaje dintre care unele sunt mascate (blojul, sau mutul), fiecare cu un rol bine definit în cadrul grupului. Cerbul este însoţit de ceata flăcăilor, care trece pe uliţele satului, de la o gazdă la alta, unde cântă colinzi adevărate, a fetei, a feciorului, a gazdei, a vânătorului… Urmează jocul fetelor şi al nevestelor, după care se joacă cerbul. De Anul Nou cerbul este împuşcat şi jelit de suită, relict a unui vechi cult agrar”.

Intru apoi în camera rezervată prezentării meşteşugurilor tradiţionale şi găsesc aici un sculptor în lemn, pe domnul Grec Sinu, un curelar, mai multe femei care toarceau lâna, făceau ştrinfi sau coseau cipci pentru ornamentarea mobilierului, doi flueraşi care, cum vă spuneam, cântau la fluiere, scoţând şi sunete din gât, realizând un acompaniament din registrul grav, şi o femeie care anima atmosfera cu tot felul de strigături, una mai hazlie decât alta.

O expoziţie de obiceiuri şi meşteşuguri, de mâncare tradiţională, care sigur ar stârni curiozitatea oricărui turist ce ajunge pe aici. Manifestarea este foarte bine pusă la punct şi spun fără nicio urmă de îndoială că poate fi prezentată în orice destinaţie turistică din lume, dar, în acelaşi timp, trebuie să constat că cel mai bine se desfăşoară aici, la Sălaşu de Sus, acasă la oamenii care trăiesc aceste obiceiuri, an de an. Încercaţi să participaţi la altă ediţie şi, pentru că sunt un model perfect, urmaţi-le exemplul.