Cum să te laşi de şpagă, şmecherit, sau de “las’ că-i bine şi aşa”?! România profundă, atât la stat, cât şi la privat, este o nucă tare imposibil de fecundat cu acquis comunitar. Nu suntem un neam pe care să-l reglementezi cu proiecte europene, seminarii pompoase şi norme.
Nu s-a putut nici cu bâta şi glonţul. Am înţeles încă o dată asta când am văzut pusă în genunchi jumătate din echipa de handbal feminin, proaspătă campioană mondială. Organizatorul primirii oficiale a sportivelor, în speţă Ministerul Tineretului şi Sportului, nu s-a gândit că e nepotrivit să facă o poză, şi încă una festivă, cu fetele de aur puse în ipostaza umilitoare a celor înfrânţi.
Opt scaune. Atât trebuia pentru ca toată scena să nu dea în cel mai crunt balcanism. Ba nu, mai este o nuanţă supărătoare. Fetele de aur nu s-au arătat deranjate de ipostaza în care au fost puse de autorităţi. Nu a fost neaparat bun-simţ sau modestie. E vorba de o lipsă de respect de sine cruntă care ne caracterizează de prea mult ori felul de a fi ca naţie.
Şi la final, altă bombă. Toată întâmplarea asta care a făcut din românce campioane mondiale e o şandrama improvizată. Antrenorii sunt neplătiţi, părinţii fetelor achită costul baremurilor de arbitraj şi sponsori, la plezneală, le trimit în turnee în străinătate. Ministerul, din luna decembrie, a tăiat celor mai bune handbaliste junioare din lume finanţarea.
Şi asta se întâmplă într-o ţară care de şapte ani este parte a Uniunii Europene. O ţară în care un minister nu a găsit resurse, nu să finanţeze o super performanţă sportivă, ci să cumpere opt scaune ca să nu pună pe genunchi în faţa suporterilor nişte campioane. O ţară care “nu are bani” pentru valori! O ţară unde sărăcia este mai tolerată decât ordinea şi cinstea mai suspectă decât şmenăreala. O ţară dependentă de balcanism, aflată în sevrajul provocat de perfuzia cu europenism!
Ce autostrăzi, ce civilizaţie, ce progres când opt scaune ne dau deja măsura neputinţei?!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.