9 august 2014, Sarmizegetusa Regia, zi importantă în istoria recentă a fostei capitale dacice – peste o mie de turişti vin să viziteze centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei. Este un “record absolut” obţinut de “Ziua porţilor deschise pe şantierul arheologic de la Grădiştea de Munte” în doar opt ore. Organizatorii cred că, din antichitate, nu a mai păşit atât de multă lume în acest sit.
Peste 1.000 de turişti au plătit bilet duminică la Sarmizegetusa Regia şi au găsit, pe lângă o curăţenie desăvârşită, ghizi autorizaţi, proiecţii 3D şi urme de locuire dacică recent scoase de sub pământ
Încă de la poartă, cetatea pare “asediată” – cu mic, cu mare, tineri şi bătrâni ascultă atenţi explicaţiile fetei care face aici o scurtă prezentare a sitului arheologic. Turiştii află uimiţi că sunt de mai bine de jumătate de oră pe teritoriul vechii aşezări. Dacă în vechime ar fi existat indicatoare la intrarea în localitate, în cazul Regiei, acesta ar fi fost instalat la confluenţa dintre Valea Albă şi Godeanu, iar vechiul drum regal nu urma precum cel actual cursul apei, ci urca plaiul prin cartierul civil de vest, către fortificaţie şi zona sacră. De fapt, zona în care în prezent turiştii au acces este o parte extrem de mică a vechii metropole pe care arheologii au ajuns să o numească acum un fel de Machu Picchu al Daciei. După intrare, turiştii pot alege între două trasee de vizitare, de-a lungul cărora arheologii din colectivul de cercetare de pe şantier dau explicaţii oricărei persoane interesate.
Lângă drumul pavat cu lespezi, pe terasa a X-a, profesorul Gelu Florea le vorbeşte unor tineri: “E clar că drumul cobora către cele două terase cu temple şi ţine de tot ceea ce înseamnă ritual”. Arheologii încearcă să înalţe în imaginaţia turiştilor o imagine a vechii incinte sacre, aşa cum era odată, pe vremea când Regia era capitala dacilor: “Ambele incinte au fost încinse cu ziduri, spaţiul era marcat ca atare prin ziduri care nu sunt vizibile în momentul de faţă şi aici a fost construit acest centru ceremonial. În centrul său este altarul, care este inima spaţiului, spre deosebire de ziua de azi, când bisericile sunt altfel construite”, explică Gelu Florea, şeful colectivului de cercetare.
Pentru tot turistul
La câţiva metri de ghidul universitar, Cristina Bodó, arheologul de la Muzeul din Deva care sapă alături de cercetătorii clujeni de ani de zile, este luată la întrebări de un turist: “De ce s-a pus ciment acolo?” Şi tânăra răspunde: “În anii 1980-1981, au avut loc nişte intervenţii destul de mari în această zonă…”. Turistul o întrerupe nemulţumit şi se simte clar că este în căutare de vinovaţi: “Aţi fost aicea?”. Cristina priveşte rapid către ecuson şi răspunde: “Cred că aveam vreo 5 ani”. Sute de întrebări stârnesc răspunsuri în această zi la Sarmizegetusa Regia. “Ca în fiecare an, de Ziua Porţilor Deschise, încercăm să aducem arheologia mai aproape de oameni, de public, prezentând situl în ansamblul lui, dar şi în amănunţime, lucruri făcute de către personalul de cercetare, specializat. Ei pot explica mult mai multe lucruri decât sunt vizibile pe teren sau sunt scrise pe panourile informative, detalii legate de situaţii arheologice care nu mai sunt vizibile sau care sunt mai discrete. Un alt punct de interes este săpătura noastră din acest an, explicată în detaliu pentru fiecare turist interesat. Avem din nou prezentări de modelări tridimensionale ale monumentelor din teren, care se pot vedea reconstituite digital pe ecranele colegilor de la Facultatea Tehnică din Cluj”, declară Gelu Florea, care pentru o zi a devenit şef de ghidaj în cetate. Pe terasa a XI-a, după ce îşi potolesc setea cu apă rece de izvor dacic, micuţii se strâng în atelierul de arheologie interactivă dedicat copiilor. Înarmaţi cu creione colorate ascuţite, ei sunt învăţaţi să deseneze şi să coloreze vase din vechime.
“Am încercat să facem ceva interesant pentru toţi”, zice universitarul clujean, cuprins de mândria lucrului bine făcut. Trebuie doar să priveşti privirile pline de interes ale vizitatorilor şi să numeri oamenii din cetate ca să îţi dai seama că evenimentul organizat de administraţia sitului şi colectivul de cercetare este o reuşită.
Lasere pentru reconstituiri
Pe terasa a XI-a, nu doar templele şi explicaţiile ghizilor îi atrag pe turişti. Dimpotrivă, este buluc de lume la cortul unde arheologii clujeni împreună cu colegii lor de la Universitatea Tehnică prezintă reconstituiri 3D. Un tânăr care lucrează cu un echipament desprins parcă din filmele SF explică la ce ajută echipamentul: “Se transpune obiectul în timp real, în mediul virtual, cu ajutorul unui aparat modern cu laser”. În faţa lui, pe o planşă specială, cu ţinte de poziţionare, bărbatul aşează un ciob şi îl scanează. “Îi analizăm suprafaţa şi textura, pe ecran apare culoarea şi forma” şi apoi le explică celor din jur: “Trebuie să avem răbdare pentru că avem fluctuaţii de curent de la generator”.
Sunt mulţi turişti care revin în cetate, dar mulţi sunt la prima “degustare” a Sarmizegetusei Regia: “A fost foarte frumos, am găsit la istorici explicaţii bune despre cum a fost construit totul, despre metodele de lucru ale dacilor. E prima dată când vin şi cred că e bine să ştim cât mai multe despre trecutul nostru”, spune Alexandru, care are 17 ani şi vine din Orăştie.
Un alt tânăr din Timişoara savurează şi el experienţa: “Sunt prima dată aici şi chiar m-a impresionat ce am văzut, am simţit că locul acesta are ceva aparte, o linişte parcă nefirească. Dacă nu ar merge generatorul de la cortul arheologilor, cred că m-aş simţi ca niciunde altundeva. Mi-a plăcut foarte mult”, spune tânărul timişorean. Un bărbat din Bucureşti nu îşi poate lua privirea de la temple: “E ceva deosebit aici, se simte… Am 59 de ani, dar nu am urcat până acum. Ştiam ceva din cărţile de istorie, dar am consolidat ce ştiam cu ajutorul ghizilor, am avut noroc că am ajuns chiar de Ziua Porţilor Deschise”.
Ordine capitală
Oricine a mai fost cu ceva timp în urmă în cetate şi urcă acum la Sarmizegetusa Regia îşi dă seama că intră într-un loc “cu stăpân”, unde se văd clar schimbările petrecute: “În primul rând, avem de-a face cu o curăţenie desăvârşită, nu vezi nicio hârtie aruncată pe jos în tot situl. Acum monumentele sunt vizibile, altădată erau acoperite de bălării. Da, acum trăim într-o situaţie normală. Evident că regulamentul este strict, fiindcă nu poţi menţine altfel ordinea, ştim cu toţii că în România, civilizaţia nu este încă la ea acasă”, spune Vladimir Brilinsky, administratorul sitului Sarmizegetusa Regia, din subordinea Consiliului Judeţean. Şi are dreptate – aproape nu poţi întoarce privirea fără dai de jandarmii care patrulează în incinta sacră. Din 16 mai 2013, jandarmii montani execută permanent misiuni de ordine publică în zona sitului arheologic Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte, iar din data de 17 iunie 2013, această misiune a fost preluată de structura nou-înfiinţată în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara: Postul de Jandarmi Ordine Publică Montan Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia. Cei de la firma de pază, angajaţi ai administraţiei, au numărat turiştii şi au “omologat” recordul: Au fost cu mult peste o mie de turişti, este un record absolut şi un număr impresionant, ţinând cont că anul trecut au urcat doar 470 la evenimentul similar. Mai mult, duminică am avut peste 600 de plătitori de bilete. Înainte aveam turişti care veneau în grupuri organizate în tot felul de secte, care făceau tot felul de ritualuri în zona sacră, dar acum avem un monument istoric vizitat în ordine, în urma achitării sumei de 5 lei pentru adulţi şi doi lei pentru copii şi studenţi. Dacă anul trecut am avut în tot sezonul 27.000 de plătitori de bilete, anul acesta avem deja 21.000 de bilete vândute. Dacă luna august va fi una cu ploi mai puţine, sperăm să trecem de 40.000, pentru că ploile din acest an au întors înapoi foarte foarte mulţi turişti care au ajuns chiar la Costeşti”, explică administratorul sitului Sarmizegetusa Regia, înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO încă din 1999. Vladimir Brilinsky crede că în perioada următoare se va găsi finanţare şi pentru modernizarea drumului şi, la finele lui 2015, am putea găsi asfalt până la poarta Sarmizegetusei Regia.
Matriţa, piesa de excelenţă
Unul dintre punctele de atracţie al zilei de sâmbătă a fost şantierul arheologic deschis în acest an – culmea – “în regie proprie”: “Colectivul de cercetare condus de profesorul universitar Gelu Florea a început săpăturile în urmă cu două săptămâni, deşi finanţarea în acest an, pentru cercetare arheologică, este zero.
Anul acesta, arheologii au făcut săpături în zona din care întâmplător a ieşit la iveală matriţa bijutierului de la Regia
Profesorii au făcut chetă şi, din buzunarul propriu şi cu ajutorul unor sponsori, au reuşit să menţină săpătura arheologică în Sarmizegetusa Regia”. Anul acesta, arheologii au vrut să scoată la iveală întreaga poveste a matriţei de bronz descoperită în vara lui 2013: “Anul trecut, în 23 spre 24, în noaptea de Sânziene, a fost o furtună foarte mare, iar la rădăcina unui copac care a fost smuls din pământ am descoperit o matriţă de bronz deosebit de valoroasă, unicat în Europa până în acest moment. Piesa a bulversat lumea ştiinţifică şi dincolo de graniţele României. În acel loc, se fac săpături pentru a găsi povestea matriţei. Practic, s-a dovedit că matriţa provenea dintr-o locuinţă dacică amenajată pe un picior de stâncă. S-au mai găsit o caligă de tip roman şi mai multe unelte, descoperiri care demonstrează că matriţa era aici înainte de războaiele daco-romane”, spune Vladimir Brilinsky. Lângă săpătură, un cercetător a prins întreaga atenţie a zeci de turişti: “În săpătură am surprins stânca şi acest şanţ, probabil era un canal de drenare a apei de pe terasă. Este un şanţ săpat în stâncă. Cum se întâmplă de obicei în arheologie, porneşti dintr-o parte şi îţi apar noi şi noi situaţii”, explică tânărul, intimidat parcă de interesul zecilor de oameni care cer detalii despre matriţă: “Apar pe ea animale fantastice (cum ar fi grifonii) dar şi lei, urşi, tigri… Piesa se prezintă sub formă de hexagon, cu nouă centimetri fiecare latură, dar ceea ce atrage este în primul rând greutatea ei, de 8,5 kilograme. Piesa era folosită pentru a orna sau a produce diferite obiecte de podoabă, fie de argint, fie de aur. Datorită ei, am ales noi acest loc pentru săpătură. Am deschis mai multe suprafeţe de cercetare în care am încercat să lămurim contextul acestei piese, cum a ajuns aici, cine a folosit-o, dacă aici se găsea un atelier sau nu. Pe lângă piesă, s-au mai descoperit diferite obiecte de ceramică pictată sau simplă. Proveneau de la vase mari de provizii sau veselă, folosite la mâncat şi la băut, am mai găsit unelte de fier, ca de exemplu un topor de fier”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.