Devoratorul de cuvinte. Negreşit!

“Patru hunedoreni au fost răniţi în urma a două accidente rutiere produse pe şoselele din judeţ”, scrie Mihaela Tămaş, în Servus Hunedoara. “În ambele cazuri, poliţiştii au întocmit dosare penale pentru comiterea infracşiunii de vătămare corporală din culpă”. O să zic doar că “ş” este lângă “ţ” şi n-o să fac glume proaste, deşi ştiţi bine că aş putea.

Pe Facebook, Maggi Romania (nu România, de ce să punem diacritice dacă nu-i musai?) ne arată o poză şi ne promite că ne dă reţeta de foietaj cu ciuperci dacă… “LIKE-ul sus”. Vă daţi seama în ce hal de batjocură a ajuns biata limbă română, dacă folosim astfel de expresii? LIKE-ul jos, Maggi Romania. LIKE-ul jos.

De pe Twitter am cules perla de mai jos, în care OMV Petrom S.A. ne îndemna, acum vreo două săptămâni, să “sărbătorim” Adormirea Maicii Domnului cu o vizită la Mănăstirea Vladimireşti. Oameni buni, chiar dacă nu-s un tip religios, atâta lucru ştiu şi eu: nu sărbătoreşti adormirea cuiva decât dacă-i vorba de un bebeluş care nu prea doarme noaptea, în rest, “adormirea” se referă la adormirea aia definitivă, adică moartea. Deci: cine de la OMV Petrom a sărbătorit adormirea maicii domnului? Sunteţi mândri de voi?

Despre virgulele puse aiurea am mai tot povestit noi, dar tot degeaba, căci iată, unii ziarişti încă mai pun virgule după aproape fiecare cuvânt, pe principiul “mai bine să fie decât să trebuiască”… sau ceva. “Trei localităţi şi mai multe străzi din Deva, rămân, mâine, fără apă rece”, a scris Mihaela Tămaş, în Servus Hunedoara. Ofer o bomboană ziaristului care îmi va spune care dintre virgule este în plus în titlul menţionat şi de ce.

Ziarul/ofertă de la Kaufland publică, pe lângă reducerile curente, unele informaţii mai mult sau mai puţin interesante, în funcţie de ce se găseşte pe Internet în ziua când trebuie trimis ziarul la tipografie. Nu demult, în ziarul ăsta am găsit un articol care vorbea despre “Vedetele care nu au terminat liceul”. Problema cu astfel de articole este că unii copilaşi care le citesc ar putea să creadă că, dacă se vor lăsa de şcoală, au şanse să ajungă celebri. Imaginaţi-vă, dragi copilaşi, că dintr-o populaţie de şapte miliarde de oameni, doar câteva zeci de mii sunt vedete şi numai câteva mii sunt foarte cunoscute. Nu prea vezi articole de genul ăsta despre vecinul tău de la trei, pentru că vecinul de la trei nu are multe şanse să devină o vedetă. Poate pentru că lui îi place berea la PET şi să asculte manele cu volumul la maximum, iar ambiţia lui supremă este să-şi cumpere o maşină tare, la mâna a treia şi cu volan pe dreapta, ca să-şi poată asculta manelele la un sistem audio “pe patru roţi”. Asta e tot ce-şi doreşte şi de-asta n-o să ajungă vedetă. Şi chiar dacă şi-ar dori să ajungă vedetă, ştii cât de mici îi sunt şansele? Ei bine, aşa şi cu noi, ceilalţi. Avem şanse foarte mici să devenim super cunoscuţi, aşa că mai bine să ne vedem de şcoală, zic, că tot începe acuşica noul an şcolar.

“Au trecut şase zile de căutări în munţi şi prin judeţ. Minora dispărută în Retezat, tot nu este de găsit!”, informează Maximilian Gânju, în Mesagerul Hunedorean (da, da, mai există ziarul ăsta). Minora, nu este. Vedeţi ce-i greşit aici, domnu’ ziarist? Virgulă între subiect şi predicat. Dacă aş avea câte o bere pentru fiecare virgulă dintre subiect şi predicat găsită de mine în presa locală, aş avea acum o cisternă cu bere parcată în curte – şi aş bea-o pe toată în cinstea voastră, a ziariştilor care mi-au dat de băut. Dar n-am nici măcar o bere, aşa că nu beau în cinstea voastră, că nu meritaţi, mă!

“Ieri, luni, dimineaţă, peste 130 de persoane – jandarmi şi salvamontişti specializaţi în salvare-căutare pe teren accidentat, pompieri, pădurari, rangeri, dar şi voluntari, au reluat căutările copilei de 14 ani, dispărută de şase zile. Cei aflaţi pe munte, pentru a da de urma fetei, sunt ajutaţi de un câine specializat în căutare şi salvare, adus de la un centru de instructaj privat” – tot de la Maximilian Gânju citire. Mai ofer o bomboană ziaristului care-mi va spune câte virgule sunt în plus în fraza de mai sus şi de ce. Vai, câte bomboane o să am de dat!

“Zilele Comunei Şoimuş, un pol al distracţiei în weekend”, scrie Magdalena Şerban, în Mesagerul Hunedorean. “În weekend, Baza de Agrement de pe malul Mureşului a fost gazda a câteva mii de hunedoreni dornici de petrecere. Pe aceştia, nici cei câţiva stropi de ploaie şi nici norii fioroşi nu i-au putut ţine departe de ansamblurile profesioniste şi de artiştii renumiţi care au oferit spectacole în cadrul ediţiei a treia a Zilelor Comunei Şoimuş. La manifestări au luat parte reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, directori, invitaţi din sfera administrativ-politică, precum şi din mediul de afaceri privat”. Citind aşa ceva, mai că-ţi vine să crezi că e adevărul, nu-i aşa? Ei bine, nu. Eu am ochiul format – şi-i mai şi cunosc pe ziarişti, ce-i drept – şi ştiu că toate articolele semnate de Magdalena Şerban sunt advertoriale, adică articole plătite, chiar dacă nu sunt semnalizate ca atare. Şi-apoi, mai sunt comentariile pe care cititorii le lasă pe site-urile ziarelor. Unii dintre ei, curajoşi sub masca anonimatului, înjură sau îi trimit pe protagoniştii articolelor “la brutărie” sau “la dracu”. Alţii, în schimb, lasă comentarii cum este acesta: “Ce minciună gogonată prezintă realizatoarea acestui articol, citez «Peste 1.500 de oameni au fost prezenţi vineri seară să-i vadă pe scenă pe artiştii…», am fost prezent în acea seară la această sărbătoare, dar numărul celor prezenţi era în jur de 50 de persoane ( + / – ). Poţi să crezi ce scriu ziarele, acestea prezintă numai date eronate. Ce lucru ruşinos din partea gazetarilor, hai, să spui de 2 sau 3 ori mai mult, dar nu de 30 de ori”. Şi cam are dreptate Serafin, căci aşa s-a semnat omul. De ce ai înmulţi cu atâta neruşinare numărul persoanelor care au luat parte la un eveniment gratuit? Ca să dea bine în rapoartele de final de an, când se trage linie şi se constată că s-au cheltuit câteva zeci de mii de euro din bani publici ca să se distreze cincizeci de oameni?

În Glasul Hunedoarei, Silviu Morogan comentează o propunere de modificare a Codului Penal: “Odată intrat în vigoare, jurnaliştilor li s-a băgat definitiv pumnul în gură, aceştia ne mai putând dezvălui abuzurile magistraţilor sau încălcările grave ale drepturilor omului în timpul unor anchete sau procese”. La ce articole semnează de obicei domnul Morogan, nu mi-aş face prea multe probleme, Codul Penal nu interzice publicarea de articole cu titluri precum: “Băut la volan”, “Hoţi minori, în faţa instanţei”, “La furat în fostele locuinţe CFR” sau “Tânăr tâlhărit în gara din Orăştie. Bărbatul trebuia să se întâlnească cu o tânără cunoscută pe reţeaua de socializare” (aşa ştiţi dumneavoastră, că există o singură reţea de socializare, “REŢEAUA”, domnu’ jurnalist?). De fapt, eu altceva am vrut să subliniez: “nemaiputând” chiar este un cuvânt din limba română, să ştiţi. Nu era necesar să-l defalcaţi în părţile care-l compun, respectiv “ne mai putând”. În Codul Penal nu scrie nimic despre măcelul limbii române, aşa-i?

Până săptămâna viitoare, să corectaţi bine! Sau să corectaţi, bine?