În vacanţă, pe insula de smarald (galerie foto)

Ape limpezi, marea de un albastru pur, “grecesc”, păduri şi marmură. O marmură albă precum spuma mării din care s-a ivit Afrodita. Acestea sunt culorile care vă rămân în suflet în Insula Thassos. Vestita marmură de Thassos este cea mai ”albă” din lume, dar i se spune ”insula de smarald”, o nuanţă care îţi vine în gând cum te apropii de acest pământ: din larg, vezi doar un petic verzui care saltă din ape.

Pentru cei care s-au întors deja la muncă, eu încă sunt liberă… liberă şi în Thassos! Zac la soare şi recunosc că am nevoie de un val mare de voinţă ca să mă apuc de lucru. E prima dată când mă rup de vacanţă ca să stau în faţa calculatorului. E o senzaţie ciudată să scrii cu tălpile scufundate în nisipul fierbinte, în aerul curat al brizei şi sunetul ritmic al valurilor. În România este toamnă, dar aici aerul clocoteşte – e atât de cald încât pompierii au închis drumurile forestiere cu autospeciale şi le păzesc de turiştii care ar putea declanşa incendii: „E o măsură pe care o luăm atunci când zilele sunt prea fierbinţi. Preferăm să oprim turiştii, să nu urce pe munte, prin păduri, pentru că un foc izbucnit acum ar putea face insula o torţă, ar fi foarte greu de stins. Vegetaţia este uscată şi copacii s-ar aprinde imediat”, explică un pompier ieşit în calea vizitatorilor. Din aer, un avion survolează zona pentru a semnala rapid cel mai mic semn de incendiu. E firesc: Thassos este acoperită în cea mai mare parte de păduri dese de pini, brazi, stejari şi platani, iar, de-a lungul litoralului, cresc măslini, în timp ce, în multe locuri, pinii ajung până pe ţărm.

Thassos este o insula muntoasă cu litoral stâncos în est şi vest, dar cu plaje minunate cu nisip în nord şi sud. Cel mai înalt vârf este Ipsarion (Peştele), de peste 1.200 de metri, munte care pare că se înalţă brusc din apă, taman de pe ţărmul unde ne întindem la soare de câteva zile. Insula este atât de plină de turişti încât e o aventură să-ţi cauţi pe loc cazare. Sunt foarte mulţi români, majoritatea din sud şi Bucureşti, dar sunt aici italieni, englezi, nemţi, bulgari şi ruşi. Ca peste tot, grecii sunt gazdele perfecte – dacă ştii cât de cât engleza, te descurci peste tot, unde mai pui că majoritatea restaurantelor, cluburilor şi tavernelor au meniuri în limba română. Stăm în staţiunea Scala Potamia, la Hotel Ostria, unde Nikos are o pensiune la două minute de ”ţărmul de aur”. Ca la majoritatea construcţiilor din Thassos, predomină lemnul, piatra şi fierul forjat, iar vila este inundată de iasomie şi e străjuită de smochini care dau în pârg. Totul este un exemplu de bun urbanism şi folosire perfectă a spaţiului: intrarea se face din stradă – prima paralelă cu faleza -, iar o alee te scoate din drum, pe lângă vilă şi grădină, printre două taverne, direct pe malul mării. Apartamentul are două camere şi două terase – una e către mare şi aici bate tot timpul briza, iar, în cea cu vedere la munte, apune soarele.

Pe apă, repede, spre Paradis

Geografic, Thassos este situată în golful Kavala, în nordul Mării Egee şi este cea mai apropiată insulă de Grecia continentală, la doar opt kilometri. După un drum cu maşina de mai bine de 12 ore din Deva, ajungi în sfârşit pe ţărmul Greciei Continentale şi eşti preluat urgent de o armată de greci care ba îţi încarcă braţele cu reclame ale magazinelor – şi chiar şi în fugă, nu ai cum să nu bagi de seamă fineţea bijuteriilor –, ba te îndeamnă să îţi cumperi rapid bilet pentru ferry-boat, în timp ce alţii poruncesc debarcarea pasagerilor: intri pe jos în navă, rapid pentru că toată lumea se grăbeşte! Se aud de peste tot comenzi ale echipajului, claxoane ale maşinilor care urcă, exclamaţii ale turiştilor… Prima experienţă ”navală” este copleşitoare: intri în gura imensă a unui ferry-boat care înghite sute de maşini, autobuze şi motociclete. Când porneşti în larg, torsul motoarelor este acoperit de ţipetele zecilor de peşcăruşi care înconjoară vasul şi parcă s-ar pregăti să atace pasagerii. Apoi observi un pasager, apoi altul şi încă pe cineva, că ridică între degete bucăţi de plăcintă sau pufuleţi, iar păsările se reped îndrăzneţe şi smulg prada din palma turiştilor care – acum este clar – nu sunt la prima lor vizită în Thassos. Cine nu urmăreşte zborul îndrăzneţ al pescăruşilor şi rândunelelor de mare, îşi găseşte imediat ceva interesant de făcut: poţi face sute de fotografii, să admiri peisajul şi apa de un albastru profund, ori poţi urmări spectacolul muzical de pe ferryboat. Nici nu îţi dai seama cum trece o jumătate de oră şi gata, eşti în Thassos, chiar în portul din capitala Limenas.

Câteva repere utile

Insula are aproape 400 de kilometri pătraţi, mai multe sate şi staţiuni, iar drumul către Scala Potamia te poartă peste munte, aşa că poţi admira încă din primele minute peisajul frumos, dar dur al locului. Peste tot sunt coaste, stânci albe sau ruine ale templelor construite bineînţeles din vestita marmură de zăpadă a Thassos-ului. Ghidurile spun că aici ”clima este blândă şi sănătoasă”. Cum peste tot adie briza, canicula este uşor de suportat, iar, practic, singura poluare care există vine de la mijloacele de transport şi praful drumurilor. Drumul principal din Thassos are aproximativ 100 kilometri şi înconjoară insula – e un traseu pe care îl faci în câteva ore cu maşina, în funcţie de opririle în diverse sate tradiţionale sau pe plaje inedite. Cum şoselele sunt destul de încurcate şi puţini turişti pot citi alfabetul grecesc, mulţi preferă să-şi lase maşinile în parcările hotelurilor, pentru că tarifele taxiurilor nu sunt deloc mari, autobuzele KTEL sunt curate, iar şoferii sunt foarte prietenoşi cu turiştii. Orice localnic este dispus să stea la taclale cu vizitatorii şi te îndrumă către obiectivele turistice, ori îţi pot lămuri dilemele de necunoscător al limbii! Şi chiar ai nevoie, pentru că altfel poţi sta minute în şir în faţa vitrinei cu lactate fără să ştii cum să diferenţiezi laptele de iaurtul de băut sau de frişcă. Pentru doi euro, de exemplu, puteţi savura un delicios iaurt din lapte de oaie, care se vinde în bol de ceramică. Grecii au zeci de sortimente de brânzeturi, toate foarte bune, coşuri întregi de punguţe cu diverse condimente, sunt vestiţi pentru dulceţurile de casă şi miere, iar prăjiturile lor sunt adevărate ”bombe calorice”. Un sfat: dacă sunteţi la cură de slăbire, ocoliţi Grecia. Bucătăria de aici este delicioasă, iar porţiile sunt uriaşe. În staţiune, cel mai bine se mănâncă la Korali ”fish restaurant, tavern, steakhouse”, unde bucătarii prepară nişte bucate de lins degetele şi unde, în meniu, găsiţi şi zeci de salate şi mâncăruri vegetariene. Proprietarul este un grec tipic, bine dispus şi neobosit, se opreşte de poveşti la fiecare masă şi o rupe binişor pe româneşte – gen ”ţărmăluţe”. Pentru cei mai pretenţioşi, chiar alături este Taverna Krambousa unde, în bucătăria localului, se agită şapte bucătari, în timp de afară peste zece greci tineri servesc clienţii. Seara, într-o tavernă unde se mănâncă bine, personalul nu are vreme nici să-şi tragă sufletul. Ziua, puteţi vizita satele tradiţionale, capitala cu ruinele antice sau faceţi excursii cu vaporaşul: costă 30 de euro, iar opririle în golfuleţe sunt de vis. Iar dacă ajungeţi în Thassos, o săptămână nu va fi de ajuns pentru a savura alene tot ce are de oferit insula.