Toamna vine cu un pericol mortal: ciupercile

Spre sfârşitul lunii  septembrie, culegătorii de ciuperci se îndreaptă spre luminişurile din mijlocul pădurilor, de unde revin acasă cu coşurile pline de ghebe. Autorităţile ne reamintesc, însă, că an de an în judeţ mai mulţi hunedoreni ajung în stare gravă la spital, iar unii chiar au murit otrăviţi cu ciuperci.

Ciupercile reprezintă o sursă importantă de proteine vegetale, vitamine şi minerale, sunt sărace în lipide, deci recomandate în regimurile hipocalorice, dar ele trebuie să fie cumpărate din magazinele care asigură existenţa certificatelor de calitate, împiedicând, astfel, apariţia simptomelor de intoxicaţie. Dacă nu vă permiteţi sau nu doriţi să cumpăraţi ciuperci din magazine, puteţi merge, totuşi, la cules de “bureţi” din pădure, mai ales că în săptămânile care urmează zilele ploioase vor alterna cu cele însorite, aşa că aveţi şanse să vă întoarceţi acasă cu o recoltă bogată.

Mare atenţie, însă: doctorii ne avertizează că ciupercile otrăvitoare constituie una dintre marile urgenţe medicale şi reprezintă o treime din intoxicaţiile care se soldează cu deces atât la adulţi, cât şi la copii. Medicul Cecilia Birău spune că, numai în România, există aproximativ 50 de specii de ciuperci otrăvitoare (din cele peste 4.000 de specii de ciuperci cunoscute), iar cazurile de otrăviri involuntare cu ciuperci apar ca urmare a ignoranţei celor care le culeg sau a celor care le procură de la persoane necunoscute. De aceea, doctoriţa recomandă o dublă selecţie după recoltare şi renunţarea la credinţa în “testele populare”, una dintre cauzele majore ale mortalităţii cauzate de ciupercile otrăvitoare din România.

Şapte mituri spulberate

“Credinţele false fie pot ucide, fie că justifică sau încurajează atitudinea iresponsabilă a unor autonumiţi culegători de ciuperci. Hunedorenii ar trebui să ştie că ciupercile parţial mâncate de către melci sau de insecte pot fi toxice, în condiţiile în care chiar şi unele mamifere reacţionează altfel decât omul la ingerarea de ciuperci. De exemplu, cea mai toxică ciupercă pentru om, buretele viperei (Amanita faloides), este inofensivă pentru cobai. O altă credinţă eronată este aceea că schimbarea culorii unei secţiuni a ciupercii poate indica toxicitatea ei, lucru fals, deoarece reacţia de oxidare nu se produce din cauza toxinei”, explică reprezentanta Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara, Cecilia Birău. Medicul mai spune că nu toate ciupercile cu miros şi gust plăcut sunt comestibile, iar gătitul ciupercilor în oţet nu le face mai puţin toxice, pentru că acidul acetic nu neutralizează nicio toxină.
O altă credinţă falsă este aceea că la contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint acesta din urmă se înnegreşte. Chimiştii ne asigură că înnegrirea argintului este determinată de degajarea hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă. Mai mult, dacă speraţi că, prin aruncarea apei în care aţi ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea acestora, aflaţi că vă înşelaţi: toxinele de temut sunt insolubile în apă! Pe de altă parte, formarea de hibrizi între speciile toxice şi cele comestibile, care ar explica toxicitatea unor ciuperci culese de către persoane cu experienţă, este, de fapt imposibilă! Asta pentru că în natură nu au loc hibridări interspecifice, iar acele persoane “experimentate” culeg, de fapt, ciuperci otrăvitoare.

Otrăvire lentă sau rapidă

Majoritatea simptomelor intoxicaţiilor cu ciuperci cu perioadă scurtă de incubaţie, se manifestă digestiv (prin diaree) sau nervos. Tot în categoria intoxicaţiilor cu perioadă scurtă de incubare pot fi încadrate intoleranţele şi alergiile produse de ciuperci, fie ele şi comestibile. Cel mai spectaculos sindrom este sindromul muscarian. Simptomele caracteristice acestui sindrom se manifestă prin semne ca: vasodilataţie, scăderea ritmului bătăilor inimii, hipotensiune, contractarea pupilei, diaree, transpiraţie abundentă, hipersalivaţie, hipersecreţie nazală şi bronşică, lăcrimare, greţuri, vărsături şi halucinaţii. Sindromul nu lasă sechele şi este rareori mortal, însă cel mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide şi de electroliţi. Intoxicaţiile cu debut tardiv (6 – 48 ore) sunt cu mult mai periculoase decât cele cu debut rapid, deoarece toxinele au timp să acţioneze asupra diferitelor organe şi sisteme fără ca simptomele să fie prezente. Sindromul helvetic debutează la un interval cuprins între 6 şi 48 de ore de la consum. În prima fază apar simptome ca: vărsături, diaree, ameţeli, colici, dureri musculare, astenie şi febră. Febra este un simptom care apare doar în intoxicaţia cu zbârciog gras, nefiind specific în celelalte intoxicaţii. Această primă etapă este intitulată fază gastro-intestinală şi durează două, până la şase zile. A doua etapă a intoxicaţiei este una hepatorenală cu atingere nervoasă. Apar simptome ca: hepatita citologică, icter, anemie, tulburări renale, dureri musculare generalizate, delir, agitaţie, somnolenţă, convulsii şi chiar comă. Cel de-al doilea simptom, potrivit medicilor, este sindromul orelanian, unul grav, cu debut foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile de la consum), cu efecte distructive asupra rinichilor. Din cauza apariţiei foarte târzii a semnelor intoxicaţiei, diagnosticul este dificil, ceea ce îngreunează tratamentul.

Ruletă rusească, cu ciuperci otrăvite

Totuşi, peste 95% din decesele cauzate de ciuperci în România şi mai bine de 85% din decesele pe plan mondial sunt urmarea sindromului faloidian. Intoxicaţiile de acest tip debutează tardiv, la 10-12 ore de la consum, uneori după 24 sau chiar 48 de ore. O mâncare de ciuperci care conţine o mică bucăţică de “Amanita phalloides” (buretele viperei, cea mai otrăvitoare ciupercă din România!), servită la o masă cu mai multe persoane, devine, în aceste condiţii, o adevărată ruletă rusească. Primele semne sunt şterse, caracterizându-se prin jenă respiratorie, vertij, indispoziţie de nedefinit. Urmează apoi o fază violentă (prima fază propriu-zisă), asemănătoare holerei, în care manifestările gastro-enterice sunt puternice şi acute. Voma şi diareea sunt atât de intense încât pot aduce moartea prin colaps şi deshidratare. Către a treia sau a patra zi de la debutul primelor simptome, survine cea de-a doua agresiune, acea hepatică – hepatita citolitică se agravează şi se complică, asociindu-se cu tulburări renale şi pulmonare grave. După 5-6 zile zile de la apariţia primelor simptome ale sindromului faloidian survine moartea, de obicei prin stop respirator. Salvarea bolnavului este posibilă, dacă toxinele ingerate sunt în cantitate mică şi dacă tratamentul începe repede. Cel de-al patrulea timp de intoxicaţie, copriniană, este cauzată de prezenţa unor substanţe în ciupercă care împiedică metabolizarea alcoolului etilic. În această intoxicaţie se produc reacţii asemănătoare cu cele din curele de dezalcoolizare: palpitaţii pronunţate, tulburări vasculare, eritem facial, dispnee, greaţă, stare generală de rău. Semne de intoxicaţie apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici de alcool, la 30 de minute după ingerare sau chiar mai tardiv, chiar şi la 2-3 zile de la consumul ciupercii, imediat după consumul unei băuturi. În cazul în care suspecaţi o intoxicaţie cu ciuperci otrăvitoare, sunaţi imediat la 112 sau mergeţi rapid la primul serviciu medical de urgenţă, pentru că doar intervenţia rapidă vă poate salva viaţa.