Ponta şi bunăstarea teoretică

Sâmbăta e ziua mea liberă, singura din săptămână. De regulă, sâmbăta nu vreau să aud de nimic ce ţine de meseria mea, mai ales de politicieni. Ştiu că pare neprofesional, că un jurnalist e jurnalist 24 de ore din 24, dar… suntem şi noi oameni. Ei, şi sâmbăta trecută n-am fost jurnalist. Am fost însă un simplu cetăţean care, întâmplător, l-a văzut pe Ponta “lansat” (din nou!) în cursa pentru Cotroceni. O asemenea lansare nu am mai văzut niciodată, nici măcar la americani.

Un stadion de 50.000 de oameni plin, o scenă imensă, butaforii mari şi kitsch-oase, plus minciuni cât încape. Credeam că le-am văzut pe toate după ce, cu o săptămână înainte, am văzut, la Deva, pesedişti hunedoreni votând toţi prin ridicarea mâinii “pentru Victor Ponta” în faţa unui… ecran. M-am întrebat şi atunci şi mă întreb şi acum cum s-ar fi contabilizat un eventual vot împotrivă? Disciplina de partid impune însă “omogenitate”. La conferinţa naţională de la Alba Iulia, transmisă “on-line” în toate judeţele ţării, pe ecrane în care pesedişti, entuziaşti sau plictisiţi, veniţi de bună-voie sau ţinuţi cu forţa, am crezut că am văzut ridicolul suprem al PSD şi al politicii în general. M-am înşelat. PSD a vrut să arate că poate fi şi mai ridicol. Dragnea, sau cineva de la conducere, a dat ordin în teritoriu: “Veniţi cel puţin câte 1000 din fiecare judeţ, vă plătiţi singuri transportul şi mâncarea. Treaba voastră cum vă descurcaţi. Dacă nu, vă ţinem minte şi vă tăiem de la mălai”. Liderii din teritoriu
s-au descurcat: şi-au adus aminte că au pus pe funcţii pe X, Y şi Z, au împărţit norma mai departe unor “obligaţi” din partid, sau unor aspiranţi la funcţii bănoase şi gata. Aşa
s-au adunat pe stadion 50.000 de pesedişti (poate c-or fi fost mai puţini, pentru că la Inelul II al Arenei Naţionale păreau mai răsfiraţi).
Am rezistat doar câteva minute uitându-mă la Ponta cum vorbeşte de pe o scenă megalomanică. În spate avea mult roşu (la fel s-a întâmplat şi la Conferinţa Judeţeană de la Deva). Atât de mult roşu, combinat cu unanimitatea mulţimii, mi-a adus aminte de Ceauşescu. Am rezistat cu stoicism să mă uit la Ponta cum, după ce-şi termină
discursul, se duce la cei din primul rând al “prezidiului”, îi îmbrăţişează şi le strânge mâna. În momentul în care Ponta l-a strâns de mână pe prietenul Şova aşa cum se strâng de mână mai ales interlopii am cedat şi mi-am adus aminte că, totuşi, sâmbăta e ziua mea liberă. Cât o mai fi şi sâmbăta liberă în mediul privat, dacă ajunge Ponta preşedinte. Îndrăznesc să spun asta şi te-ntreb pe tine, cititorule: în ultimii doi ani ai simţit că trăieşti mai bine? Eu cred că nu. Sunt doi ani şi jumătate de când Ponta şi PSD guvernează ţara. S-a schimbat ceva în bine în viaţa ta? În a mea nu şi cred că în aceeaşi situaţie suntem cu toţii. Iar răul şi mai rău vine după alegeri, mai ales dacă Ponta iese preşedinte. Exemplu: în toamna asta trebuia să se scumpească gazul. Măsura se amână pentru la anul, ca nu cumva să-i mai scadă lui Ponta din procente. După ce Ponta e ales, se scumpeşte şi gazul. Ţeapă! Încă una!
Cu o jumătate de an în urmă îmi spuneam că vom trăi din nou epoca Năstase, dintre 2000 şi 2004. În 2001 toată presa centrală îi dăduse lui Năstase “un an de indulgenţă”. Între timp, aproape toată presa a fost cumpărată cu contracte de publicitate încheiate cu companii de stat. Oficial ne mergea din ce în ce mai bine. Neoficial eram din ce în ce mai chinuiţi, lucru de care a profitat Băsescu în 2004.
Şi în ultimii doi ani, oficial, ne-a mers bine: suta de lei nu mai înseamnă nimic la supermarket, facturile la întreţinere şi-au văzut liniştite de cursul lor mereu ascendent, iar salariile au bătut pasul pe loc cu străşnicie.
În tot acest peisaj, dreapta politică, cea care a ratat cu seninătate perioada de boom economic dintre 2004 şi 2008, prezintă nu una, ci patru, cinci, şase variante în faţa unui Ponta care candidează la preşedinţie (pentru că aşa-i impune gaşca din partid, nu pentru că aşa ar dori el) din partea unui partid care-mprăştie în stânga şi-n dreapta pomeni electorale din banii care ar trebui băgaţi de urgenţă în autostrăzi, spitale sau şcoli.
Sondajele arată că Ponta va fi preşedinte. A fost premier în ultimii doi ani. A avut în mână economia ţării şi n-a făcut nimic. Din postura de preşedinte ce-ar putea face el mai mult?