Povestea ei, povestea Celiei

“Cred foarte mult în
destin”, mărturiseşte Celia, tânăra care a pus Deva pe harta hit-urilor. La 30 de ani, este o femeie împlinită: are în jur o familie fericită, o carieră muzicală de invidiat şi visuri de îngenunchiat lumea. Şi-a urmat soţul în Australia, unde l-a născut pe Angelo şi
s-a întors acasă pentru a-i pregăti “puiuţului” ei botezul, în mare linişte şi departe de ochii paparazzilor.

“Va fi un eveniment restrâns, doar cu membrii apropiaţi ai familiei, fără presă. Sper ca lumea să înţeleagă. Mă interesează mai mult partea spirituală a botezului”, spune Cristina Ioana Ancuţa, fostă Socolan, pe numele de scenă Celia. La “Premianţii fără premii”, Deva a vrut să o aplaude pentru cariera ei de succes, dar şi pentru îndrăzneala de a se retrage puţin din lumina reflectoarelor pentru a-l aduce pe lume, în 19 mai, pe Angelo Ioan, “puiuţul”, care a însoţit-o în ţară, dar şi la eveniment. Aici a mărturisit Celia că “Nicăieri nu-i mai bine ca acasă”: “Mi-au curs lacrimile, lacrimi de fericire. Acest gen de emoţie este o emoţie, care o simt şi pe scenă – este o emoţie care vindecă. Încep să mă încarc din nou cu această energie frumoasă care mi-a lipsit în Australia foarte mult.

Ioana (Celia) şi minunea vieţii sale, Angelo.

Am adus pe lume puiuţul meu, dar emoţia de pe scenă, emoţia dintre oamenii dragi sufletului meu, cei care îmi apreciază muzica mi-a lipsit enorm. Voi pleca din nou în noiembrie pentru câteva luni, dar în primăvară o să mă întorc şi voi sta mult mai mult aici în România şi voi reîncepe munca. Ca orice mamă cred că este foarte bine că un an stau lângă copilul meu, un an în care să conteze doar el şi familia mea”, spune Celia. Au venit alături de ea “puiuţul”, dar şi o foarte, foarte mândră mamă: “Sunt foarte emoţionată, ca orice părinte care e mândru de copilul lui. Tocmai am fost şi eu în Australia patru luni şi vă spun că dorul de ţară este imens. Este extraordinar, păcat că nu toţi românii ştiu să preţuiască ţara în care ne-am născut”, crede Rodica Socolan.

În top, pe harta vieţii

Cântăreaţa hunedoreancă s-a măritat acasă,
iar după slujba religioasă de la Ghelari
a urmat obligatoria şedinţă foto la castel

Toată viaţa Celiei este o hartă de întâmplări în care tânăra a ştiut să se orienteze şi să-şi afle drumul cel mai bun. Este căsătorită cu Ardeli Ancuta, un tânăr crescut în Australia după ce părinţii lui s-au mutat acolo, din Banat. Celia l-a întâlnit într-un moment dificil al vieţii ei, la Timişoara: “Se împlineau atunci şase luni de la moartea tatăl meu şi, după concert, m-am retras într-o cameră şi am plâns mult. Din această zi, bucuria este Ardeli. Ne-am plăcut imediat. Cred că este o mare prostie să stai într-o semirelaţie, pentru că poţi să-ţi pierzi sufletul pereche”. Ea este născută în 14 octombrie 1984, el e din 31 august, tot 1984. S-au găsit şi s-au căsătorit în 8 septembrie 2013. Căsătoria religioasă au făcut-o la Ghelari, în “Catedrala Pădurenilor”, în familie, fără presă, nu că jurnaliştii nu ar fi vânat şi cel mai mic cadru. Acum, Celia ştie că a fost o decizie care i-a luminat viaţa: “Nicicând nu am mai trăit o linişte, cum trăiesc alături de soţul meu”. Şi, aşa cum merită orice cuplu fericit, liniştea a fost “spartă” de micuţul Angelo, un nou născut de patru kilograme, de care Celia este fascinată, deşi nu i-a fost uşor: “În primele două luni a fost foarte, foarte greu, a avut colici destul de puternice şi eu trebuia să mă trezesc din două în două ore. Atunci îmi doream un moment în care să zic: «Gata, m-am odihnit». De fapt, mi-a luat două luni şi jumătate ca să reuşesc să dorm. Sunt genul de om căruia îi trebuie linişte, timp în care să mă relaxez ca să pot să adorm, aşa că a fost… aoleu! Reuşeam să adorm foarte greu, trebuia să mă trezesc să-l alăptez. Am avut foarte mare noroc că m-a ajutat mama mea. Mama-i tot mamă: a plecat în celălalt capăt al lumii pentru copilul şi pentru nepotul ei. Cine zice că drumul către copilul tău, oriunde ar fi în lumea asta, e cel mai scurt, are dreptate. Eu o consider cumva un erou pentru ce a făcut, mai ales că cea mai mare fobie a vieţii ei au fost avioanele. Cât am fost în ţară şi voiam să plecăm în vacanţe, tatăl meu nu a reuşit să o convingă şi mama ne-a zis: «Nu aveţi cum să mă urcaţi pe mine în avion». Ei uite că s-a urcat şi a plecat singurică în cealaltă parte a lumii”, povesteşte Celia.

Îngerul Celiei

Angelo este un prunc fericit şi iubit: adoarme doar în braţe şi a beneficiat deja de o şedinţă foto profesionistă în Australia. Unul dintre fotografii nominalizaţi la premiul Australian Family Photographer, Luisa Dunn, l-a surprins pe bebeluş în nişte cadre minunate: “Şedinţa foto şi-a meritat toţi banii şi nu au fost puţini, ar veni cam 60 de milioane de lei vechi. Secretul este că asistenta fotografului este bioterapeut şi a reuşit să creeze în jur o linişte şi o lumină care se vede în imagini. Da, suntem fericiţi”. Spre fericirea Celiei, împlinirea a patru luni a bebeluşului i-a prins în ţară: “E foarte, foarte bine acasă şi cu mare bucurie spun asta, pentru că am dus dorul ţării, în adevăratul sens al cuvântului. Foarte greu mi-a fost. Ultimele două-trei luni deja nu mai puteam, nu pot să spun că m-am stabilit în Australia, ci că am stat o perioadă. A trebuit să rămân mai mult pentru că am fost însărcinată şi nu am avut voie să zbor, mai ales că este un zbor extraordinar de lung, de 25 de ore şi, după cinci luni, nu mai ai voie în avion. Noi am plecat când eram în luna a patra de sarcină. Nu am avut voie nici să mă întorc cu un copil atât de mic, a trebuit să aştept alte trei luni să mă întorc în ţară, să fie ok trecerea pentru el. Chiar şi aşa am fost destul de stresată”. Numai că “puiuţul” i-a surprins din nou: “La coborârea din avion, s-au oprit câţiva oameni şi ne-au felicitat pentru cât de cuminte a fost băieţelul nostru şi pentru că nu a plâns”.

Dor de cânt

Puţini ştiu că tânăra a învăţat la Liceul de Artă din Deva şi a trecut de la clasa de muzică, la plastică. A început cu muzică populară: şapte ani a făcut parte din Ansamblul Pădureanca, atât ca dansator, dar şi solistă. A fost Miss Boboc 1999. În 2005, s-a alăturat grupului Elegance, pentru ca, apoi, să se nască proiectul Celia. I-a impulsionat cariera colaborarea cu Costi Ioniţă, producător, prieten, apropiat ca un frate, mărturiseşte vedeta: “De-a lungul anilor, oarecum am format o familie. Am trecut prin mai multe transformări şi câteva au venit din partea managerului meu muzical, dar chiar şi aceste sugestii care vin sunt colorate de trăirile mele. În mare parte, versurile sunt făcute de mine, fac schimbări şi la linia melodică – de exemplu, piesa «Joi» e a mea cap-coadă, iar Costi Ioniţă a făcut doar instrumentalul. În general, unde e muzica mea, e şi parte din sufletul meu. Sunt foarte mulţumită de el ca producător şi mi-ar fi destul de greu să îmi aleg un alt compozitor”. Trebuie doar să priveşti cu atenţie chipul Celiei atunci când urmăreşte videoclipul “My story”, pentru a citi expresia de dor şi plăcere a tinerei: “Mi-e dor de starea asta de emoţie pe care o crează scena. Sunt lucruri care te fac să te simţi bine, să capeţi mulţumirea pe care fiecare artist şi-o doreşte, pe care eu cu adevărat am gustat-o.”

În zbor

Single-ul “My Story” a ajuns pe locul 73 în Top 89 Hit Selection în 2011 şi a fost una dintre cele mai difuzate piese din Statele Unite ale Americii. “Videoclipul piesei a prins foarte, foarte bine în Statele Unite, s-a promovat bine şi în Canada şi se dădea la majoritatea posturilor de radio. Atunci am semnat şi cu Universal – a fost una dintre realizările mele, la care nici nu îndrăzneam să visez în copilărie. Fiecare îşi doreşte enorm de mult, dar eu speram să obţin ceva pe plan local, nicidecum nu mă gândeam la… America!”. A colaborat cu nume importante precum Shaggy şi cu Kate Styles: “Îmi aduc aminte de când eram mică cât de extraordinare erau piesele lui Shaggy şi cum dansam eu în faţa oglinzii, “Mister Bombastic”. Nu mă gândeam atunci că voi ajunge să fac un featuring, să colaborez cu el”. Acum îşi doreşte câteva luni în linişte alături de puiuţul şi soţul ei, apoi va reveni pe scenă. În forţă. Se gândeşte la încă un copil undeva peste alţi doi ani şi, după pauza de maternitate, şi-a programat deja vârful carierei: “Mereu am simţit în viaţa mea că această putere vine de sus, sunt deschisă spiritual foarte mult şi simt că, atunci când trebuie, am puterea de a muta munţii.”