Castelul Corvinilor caută un om providenţial

În urmă cu câteva zile, Wall Street a publicat „lista brandurilor de care suntem
mândri şi care ne dorim să reziste încă 25 de ani”. Autoarea articolului nominaliza, la momentul redactării listei, câte un brand pentru fiecare judeţ din ţară: producătorul de ceramică Apulum, pentru judeţul Alba, Dacia – pentru judeţul Argeş, Dedeman – pentru Bacău şi Leonardo – pentru Bihor, îngheţata Napoca – pentru judeţul Cluj, regina apelor minerale, Borsec – pentru Harghita şi regele vinurilor, Cotnari – pentru judeţul Iaşi.

Judeţul Hunedoara a fost unul dintre puţinele care a apărut pe listă nu cu un brand economic, ci cu unul istoric: Castelul Corvinilor. Au fost puţine judeţele care figurau pe lista de branduri pe care ni le-am fi dorit încă în viaţă şi peste 25 de ani cu altceva decât branduri economice. Printre excepţii s-au numărat Maramureşul, cu Cimitirul vesel şi Tulcea, cu Delta Dunării.
În dreptul judeţului Hunedoara scria cam aşa: „Hunedoara – Castelul Corvinilor. Este unul dintre numele obiectivelor turistice din ţara noastră care au captat atenţia străinilor. Castelul Corvinilor sau Huniazilor a devenit decor pentru filme şi subiect-vedetă pentru documentare. Castelul Corvinilor este adevăratul castel al lui Dracula.”
Ei, n-o fi el chiar adevăratul castel al lui Dracula, iar noi ne mândrim cu el dintr-o mie şi-o sută de motive, nu doar acela că monumenul istoric ar fi atras atenţia străinilor, însă această nominalizare într-un banal articol de publicaţie cu profil economic ar trebui (sau măcar ar putea) să pună administraţia castelului şi-a urbei pe gânduri. De ce? Foarte simplu:
1. Nominalizarea Castelului Corvinilor pe această listă a brandurilor demonstrează că industria siderurgică de la Hunedoara, motorul oraşului acum 25 de ani, când numai Hunedoara producea oţel cât toată Ungaria la un loc, nu mai înseamnă mai nimic la nivel naţional.
2. Listarea Castelului printre celelalte peste 40 de branduri confirmă importanţa lui crescândă, importanţă confirmată matematic şi argumentat, inclusiv de numărul mare de turişti care l-au vizitat în această vară: Castelul Corvinilor a fost vizitat în numai două luni de vară de 103.000 de turişti plătitori de bilet, faţă de numai 86.000 pe parcursul a 12 luni din 2012.
3. Avem, deci, un Castel. Recunoscut la nivel naţional şi internaţional. Ce facem cu el? Plasarea lui la periferia Hunedoarei şi diminuarea importanţei lui prin lipsa aproape totală de interes în exploatare, la adevărata lui valoare, demonstrată de-a lungul zecilor de ani, a făcut ca monumentul să rămână doar unul dintre obiectivele turistice emblemă ale judeţului, însă nu neapărat cel mai important, aşa cum, iată, această listă îl prezintă.
4. Zona adiacentă (actuale ruine ale fostului Combinat Siderurgic şi centrul vechi, istoric al Hunedoarei, deteriorat, casele cu faţadele deteriorate şi prăfuite, neîngrijite) nu a făcut niciodată mândria hunedorenilor. Dimpotrivă, a „tras în jos” imaginea a ceea ce ar fi putut fi Castelul: unul dintre cele mai importante şi grandioase castele medievale de pe întreg continentul.
Consider că includerea Castelului Corvinilor în această listă a brandurilor „care ne dorim să reziste în următorii 25(000) de ani”, poate fi transformată, în sine, dintr-un banal articol de ziar, într-un moment istoric de cotitură pentru Castel. Asta ar presupune reamenajarea completă a centrului vechi al Hunedoarei, investiţii masive în restaurarea şi mobilarea încăperilor Castelului. Însă pentru acest lucru este nevoie (cel puţin) de un stăpân adevărat. Un om cu mână de fier, care să aibă curajul asumării unui proiect consistent cu finanţare europeană care să permită reamenajarea întregii zone şi transformarea Castelului Corvinilor în sursa numărul unu de venit pentru mii de hunedoreni, care ar putea fi implicaţi în furnizarea de servicii, în condiţiile în care unităţile turistice din zonă au funcţionat la capacitate
maximă în sezon.
E drept, includerea Castelului Corvinilor în această listă (onorantă pentru noi, desigur) nu a trecut neobservată de către edilii din Hunedoara, iar promisiuni de investiţii masive sunt. Rămâne să vedem dacă vorbele vor deveni sau nu faptă. În orice caz, un lucru este sigur: Castelul Corvinilor caută un om providenţial.