Statisticile oficiale arată că, din 2010 şi până acum, numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate s-a dublat. Autorităţile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului spun că această categorie este una cu un risc real de eşec socio-profesional, întrucât copiii lăsaţi “de izbelişte” ajung să chiulească de la ore, devin recalcitranţi, dezinteresaţi de şcoală şi au, adesea, un comportament anti-social. Părinţii care pleacă peste graniţe îşi pot lăsa copilul în grija rudelor, însă numai cu un consimţământ dat în faţa instanţei şi nu mai mult de un an.
Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate trăiesc sentimente diferite, de la înţelegerea matură a faptului că, din
Cei mai mulţi copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate au probleme grave,
iar primele semne se văd, cel mai adesea, la şcoală
cauza sărăciei, părinţii nu au avut altă opţiune, până la sentimente de singurătate şi abandon. Oficial, în trimestrul al doilea din acest an, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara are înregistraţi 2.620 de copii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, aproape 400 sunt copii care au ambii părinţi plecaţi, aşa că au fost lăsaţi în grija familiei extinse, iar alţi peste 400 sunt copii cu părinte unic şi acela plecat la muncă la sute sau mii de kilometri distanţă de casă.
Cel puţin 3 dintr-o sută cresc departe de părinţi
2.600 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, dintr-un total de aproximativ 80.000 de minori (potrivit Direcţiei de Statistică Hunedoara), reprezintă mai mult de 3 la sută din totalul copiilor din judeţ. Iar dacă unora dintre copii părinţii le trimit bani şi aceştia, maturizaţi înainte de vreme, se gospodăresc de unii singuri, sub verificarea bunicilor sau ai unchilor şi mătuşilor, alţi copii ajung să chiulească de la ore sau chiar să renunţe să mai meargă la şcoală săptămâni în şir.
O altă statistică, realizată de Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Hunedoara (CJRAE), arată că numărul copiilor ai căror părinţi au plecat să muncească în străinătate a ajuns chiar şi foarte aproape de 4.000, ceea ce ar reprezenta 5 la sută din totalul minorilor din judeţ. Cifrele autorităţilor diferă, cel mai probabil, pentru că, în timp ce Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara culege date de la Direcţiile de Asistenţă Socială din cadrul primăriilor din judeţ (cifre oficiale, anunţate de instanţe), CJRAE adună datele direct de la cabinetele psihologilor şcolari care lucrează cu copiii, iar aceştia pot afla mai multe date despre situaţia familială a minorilor. Potrivit statisticilor amintite, aproape jumătate dintre copiii amintiţi provin din oraşele Văii Jiului, zona cea mai afectată de sărăcie din întreg judeţul. Municipiul Hunedoara urmează pe locul doi, în timp ce, în Deva, numărul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate este numai pe jumătate, în comparaţie cu Hunedoara.
Probleme mari la reprezentarea minorilor
Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara, Ionela Ciorogar, spune că instituţia pe care o reprezintă primeşte permanent sesizări referitoare la situaţii de criză, apărute în cazul copiilor şi adolescenţilor debusolaţi de plecarea părinţilor la muncă în străinătate şi încearcă să le rezolve pe fiecare în parte. “Această categorie de copii care nu au afecţiunea directă a părinţilor, nu au modelul ideal de familie, ajung să aibă un alt comportament, în comparaţie cu ceilalţi copii. Vrând-nevrând ei sunt expuşi riscului, chiar dacă au condiţiile materiale cele mai bune. Neglijarea merge mână-n mână cu acest fenomen pe care îl avem, de părinţi care încearcă să obţină venituri plecând din ţară, fie cu contract, fie la mica înţelegere. De obicei, aceia care ne semnalează problemele legate de copiii cu părinţi plecaţi peste graniţe sunt vecinii, reprezentanţii instituţiilor sau profesorii. Sunt situaţii în care copiii păstrează legătura cu părinţii, care îi sprijină financiar, iar în alte cazuri părinţii pleacă şi copiii nu mai aud nimic de ei, darămite să mai primească sprijin financiar! Acestea sunt cazurile în care rudele nu întâmpină doar dificultăţi materiale legate de întreţinerea minorului, ci şi de reprezentare a acestuia la şcoală, la spital sau în relaţie cu alte autorităţi. Pentru că legislaţia punctează foarte clar că responsabilităţile părinteşti sunt delegate prin instanţă, iar dacă părintele nu anunţă din timp sau chiar deloc (cum am întâlnit cazuri), atunci bunicii sau rudele nu au cum să ajute copilul nici măcar atunci când acesta trebuie să-şi facă, de exemplu, o carte de identitate. În plus, apare o mare problemă, pentru că e şi diferenţa de generaţii şi una e să te crească mama şi alta e să te crească bunica.
Aceasta din urmă nu are nici autoritatea părintească şi, în multe cazuri, nici starea de sănătate necesară pentru a îngriji la modul ideal un minor”, explică Ionela Ciorogar. Autorităţile din domeniul Protecţiei copilului precizează că, aproape întotdeauna, specialiştii preferă să permită copilului să fie îngrijit de rude (familia extinsă) şi numai în cazuri extreme de neglijare şi abuz copiii ajung la un asistent maternal sau într-un centru de plasament.
Astfel, potrivit statisticilor, peste 90 la sută dintre copiii cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate se află în îngrijirea rudelor de până la gradul patru, fără măsură de protecţie.
Părinte de împrumut, nu mai mult de un an!
Legislaţia care reglementează condiţiile în care părinţii pot pleca la muncă peste graniţe, lăsându-şi copiii în grija rudelor, este Legea 272, din 2004, republicată anul acesta. Articolul 104 din legea amintită prevede că părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a-şi anunţa intenţia serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara. Notificarea trebuie să conţină, obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se face de către instanţa de tutelă. Legea mai precizează că persoana desemnată pentru a se ocupa de întreţinerea copilului trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă cel puţin 18 ani şi să îndeplinească toate condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. Serviciile publice de asistenţă socială locale sunt obligate să asigure persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea copilului pe o perioada de şase luni. Instanţa poate dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti către persoana desemnată să aibă grijă de copil, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an.
Instanţa trebuie să anunţe primarul
Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă în faţa instanţei, pentru a putea fi considerat valid, iar soluţionarea cererii de delegare a îndatoririlor părinteşti se face în termen de trei zile de la depunerea acesteia. Legea prevede că, după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul. O copie a hotărârii de delegare trebuie trimisă de instanţă primarului din localitatea de domiciliu a părinţilor, precum şi primarului din localitatea de domiciliu a persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii (dacă domiciliile diferă). Dacă au banii necesari, autorităţile locale sunt încurajate de lege să iniţieze campanii de informare a părinţilor, pentru ca aceştia să ştie care sunt riscurile pe care şi le asumă, prin plecarea lor la muncă în străinătate, dar şi obligaţiile pe care le au faţă de proprii copii. Monitorizarea modului în care copilul este îngrijit de “părintele de împrumut” o stabilesc autorităţile locale, cu atribuţii în protecţia socială şi a copilului, în funcţie de cazuistică, dar şi de personalul disponibil. Părinţii care nu anunţă autorităţile cu cel puţin 40 de zile înainte de a pleca din ţară şi a-şi lăsa copiii în grija rudelor riscă amenzi cuprinse între 500 şi 1.000 de lei. Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către lucrătorii Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale, din subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Directorul Agenţiei, Octavian Băgescu, spune însă că nu ştie ca până acum să fi fost aplicată vreo asemenea sancţiune în judeţul Hunedoara. “Nu am avut sesizări pe această temă, dar dacă ele ar veni, noi am face verificări şi am dispune măsurile necesare”, adaugă acesta.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.