O comoară neştiută: pădurea de castani comestibili

O pădure de castani comestibili, care se întinde pe o suprafaţă de aproape 5 hectare, creşte, neştiută de majoritatea hunedorenilor, pe dealurile însorite de la Ghelari, vizavi de cartierul Cârnu, spre deliciul unora dintre localnici. Pădurea, plantată în vremea stăpânirii austro-ungare, a dat anul acesta roadă bună, iar ghelărenii s-au grăbit să-şi umple sacoşele cu castane. Autorităţile silvice spun că aceasta este, de altfel, singura pădure de castani din judeţul Hunedoara.

Stă pe o buturugă şi îşi curăţă cu grijă castanele de cojoacele lor „aricioase”, în timp ce fiul său, Cosmin, care are numai

Pădurea de castani comestibili de lângă Ghelari a fost cunoscută, până acum, doar de câţiva localnici

5 ani, s-a întins pe pământul cald şi urmăreşte ce şi cum face tata. „După castane?! Păi, eu vin aicea, în pădure, de când eram… uite-aşa, ca el – zice Vasile Dimulescu, arătând spre Cosmin cu palmele înmănuşate. Noi stăm în Cârnu: de aici până acasă avem vreo trei kilometri, da’ merită să venim. Strâng în fiecare an câteva zeci de kilograme, sunt dulci şi ştiu să fac un pireu (n.r. piure) foarte bun! Eu îl fac, nu soţia! Îl fac tot cum se face şi pireu’ de cartofi. Exact la fel. Şi sunt foarte sănătoase! Bine, castanele se mai pot face şi coapte, dar nouă nu ne plac. Noi le fierbem şi sunt foarte bune. Şi, dacă ştii cum să le pui, castanele ţin chiar şi doi ani. Am luat şi castane de aici şi am încercat să pun în grădină, ca să am eu castanii mei, aproape de casă. S-au prins, dar cresc foarte greu. Până o să pot culege castane, mai trebuie să aştept vreo 10-15 ani, că acum abia au un metru. Când eram şi noi şi castanii mai tineri, veneam aici şi îi mai scuturam. Tare fain îi să îţi cadă câte-o castană cu ţepi în spate! Cât despre vânzarea lor în altă parte, abia ne ajung pentru consumul propriu”, adaugă – mulţumit de recolta strânsă – Vasile Dimulescu. Vecinul lui, Virgil Crişan, a venit şi el cu bicicleta. N-a mâncat în viaţa lui piure de castane, da’ anul ăsta are de gând să-ncerce, că prea i-a făcut Vasile poftă cu delicatesele lui.

Plantată de Imperiul Austro-Ungar

Primarul comunei Ghelari, Ioan Bulbucan, spune că pădurea de castani comestibili a fost, la începuturi, o plantaţie realizată în vremea Imperiului austro-ungar. Acum, o parte a acesteia aparţine localnicilor care sunt grupaţi într-un composesorat, iar o altă parte ţine de Primărie. „Anul ăsta castanele au crescut foarte bine, pentru că a fost un an ploios. Copiii vin în fiecare zi cu ghiozdanele şi culeg câteva kilograme, pădurea fiind atât de aproape de sat. O exploatare intensă, însă, pentru industria gastronomică, nu s-a făcut niciodată, pentru că suprafaţa nu este una semnificativă”, explică primarul comunei Ghelari. Că arealul ocupat de pădurea de castani este destul de restrâns e confirmat şi de autorităţile silvice din judeţul Hunedoara. Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice, Horia Golea, recunoaşte că el unul nici nu a ştiut de existenţa acestei păduri de castani şi adaugă că, fără îndoială, ea este unică în judeţul Hunedoara. „Sincer, personal nu am ştiut de existenţa acestei păduri de castani, deşi e vorba – cum spuneţi – de o plantaţie realizată acum câteva sute de ani. În zilele următoare voi merge şi eu, de curiozitate, să văd unde se află aceasta”, adaugă Horia Golea. Dacă stai de vorbă cu localnicii din Ghelari vei afla că arbori cu fructe dulci au fost plantaţi de părintele Nerva Florea şi în curtea bisericii: „Acolo, fiind pământul bun, fructele cresc întotdeauna mai mari şi copacii au coroane bogate. Aici, însă, în pădure, arborii au crescut pe verticală, subţirei, fiind înghesuiţi şi întrepătrunşi, aşa că nu au coronamentul rotund şi bogat, specific pentru castan”, adaugă Ioan Bulbucan.

O afacere rentabilă

Vasile Dimulescu strânge uşor câteva kilograme
de castane comestibile

Castanele comestibile sunt considerate, inclusiv de bucătari, nişte delicatese, tocmai pentru faptul că arborii sunt destul de rari, însă mai preţuite par a fi castanele de import, care cresc mai mari şi sunt ceva mai dulci. În România, arbori de castan comestibil se găsesc în foarte puţine localităţi din ţară. Arborele nu este unul pretenţios, însă are, totuşi, nevoie de unele condiţii climatice specifice. Castanul comestibil preferă zonele unde cad precipitaţii importante cantitativ, aşa că regiunea Baia Mare este renumită pentru plantaţiile sale de castani, iar alte zeci de hectare de castan comestibil se mai regăsesc în judeţul Gorj, la Tismana şi în Peştişani.
Totuşi, în ciuda faptului că anul acesta a fost unul ploios, iar frustele de castan au crescut foarte bine, preţurile se menţin în continuare ridicate. În urmă cu câteva săptămâni castanele s-au vândut în pieţe cu 15 lei kilogramul, apoi preţul a scăzut la 12 lei, iar acum se pot găsi castane cu 10 sau chiar 9 lei. Firmele colectoare, care cumpără castane pe care le trimit apoi spre Vestul ţării (judeţul Timiş fiind una dintre destinaţiile predilecte), iau castanele de la poarta ţăranilor cu numai 5-6 lei pentru un kilogram.
Castanul comestibil (castanea sativa) este un arbore care preferă o climă blândă şi un sol uşor acid. În afara fructelor atât de apreciate, castanul comestibil poate fi plantat şi ca arbore ornamental.

Castanii, buni de lăsat moştenire

Specialiştii spun că arborii de castan trăiesc până la 1.000 de ani, iar cine doreşte să înceapă o astfel de afacere poate

Trei “castanieri” din trei generaţii: nea’ Virgil (vecinul), Vasile şi fiul său, Cosmin

porni la drum cu o investiţie făcută pentru un singur hectar. Acesta poate susţine 100 de castani, iar un singur arbore produce în jur de 100-150 de kilograme de fructe care sunt vândute, în medie, cu 10 lei pentru un kilogram. Unii dintre cei care au transformat culturile de castani în afacere spun că, în condiţii meteorologice favorabile, recoltarea şi comercializarea castanelor este foarte rentabilă, pentru că arborii sunt foarte rezistenţi, cresc singuri şi nu au nevoie de lucrări complexe de îngrijire, precum ceilalţi pomi fructiferi. Mai mult, dacă sunt depozitate corect, la loc uscat şi răcoros, castanele rezistă luni la rând. Cine vrea să cumpere şi să planteze un castan trebuie să ştie că aceştia pot fi cumpăraţi cu sume variabile, de la 25 de lei bucata, la 90 de euro pentru 10 puieţi. Cine face din cultivarea de castani comestibili şi vânzarea castanelor o mică afacere de familie ar mai trebui să ştie că are nevoie de un certificat de producător eliberat de autorităţile locale, certificat care dovedeşte că arborii de castan comestibil se află pe proprietatea personală.