La firul ierbii: Preliminarii cu surprize

Se pare că actualele calificări pentru turneul final al C.E. de fotbal, care va fi găzduit în 2016 de Franţa, sunt pline de mari surprize. Noroc că, în premieră, se vor califica nu mai puţin de 23 de ţări, plus Franţa din oficiu. Altfel am fi asistat, probabil, la eliminarea unor forţe de necontestat de pe bătrânul continent. Tot atât de adevărat este şi faptul că suntem încă la începutul acestor calificări, iar paşii greşiţi mai pot fi remediaţi până la final. E clar însă că asistăm la ofensiva ţărilor care nu prea au avut până acum ceva de spus în fotbalul european şi care încearcă să se afirme la acest nivel, ceea ce crează impresia că nu prea mai există favorite certe într-o partidă sau alta, decât cu puţine excepţii.

Ce poţi să spui despre actuala camioană europeană, Spania, care a cedat surprinzător în Slovacia cu 2-1, ibericii dominând fotbalul european în ultimii ani, atât la nivelul reprezentativei, dar şi a echipelor de club, exemplul fiind dat chiar în acest an de Real Madrid şi FC Sevilla, care s-au impus în Champions League, respectiv Europa League. Mult mai rău stau lucrurile cu Olanda, care a suferit în primele două jocuri nu mai puţin de două eşecuri. Dacă acel 1-2 din Cehia poate fi trecut oarecum cu vederea, ce putem să spunem de ultima contraperformanţă, acel neverosimil 0-2 din deplasarea recentă din Islanda, o ţară care nu prea a emis pretenţii, dar care, iată, este cea mai mare surpriză a actualelor preliminarii. Nordicii au trecut la scoruri de forfait de Turcia şi Letonia, iar acum i-au căzut victime ”portocalele”, cu Van Persie şi Robben, a căror valoare de piaţă este probabil peste tot lotul islandez. Mai mult, ei conduc neverosimil această grupă ”A” cu 9 puncte şi un golaveraj de invidiat, 8-0, în timp ce ”batavii” au acumulat doar trei puncte (şi acelea cu multă sudoare, 3-1 cu modesta Kazahstan) şi pot rata primele două locuri care asigură calificarea directă. Ce să mai spui de victoria la fel de surprinzătoare a Albaniei pe pământ ”lusitan”, Portugalia lui Ronaldo fiind de nerecunoscut. Ca să nu mai spun de victoria istorică a Poloniei (2-0) în faţa proaspetei campioane mondiale, Germania, care a dat peste cap toate pronosticurile. Aceeaşi Germanie care s-a împiedicat acasă cu Irlanda, terminând la egalitate, 1-1. Sau de o altă mare surpriză, acel 1-1 obţinut de vecinii şi fraţii noştri de peste Prut, Moldova, în capitala Rusiei. Chiar dacă au câştigat, Anglia şi Italia s-au întrebuinţat serios în faţa unor reprezentative, Estonia şi Malta, cu care se punea doar problema scorului. Şi atunci stai şi te întrebi: cum se poate cataloga acel 1-1 al ”tricolorilor” de sâmbătă de pe ”Naţional Arena”, cu Ungaria?

Tipic românesc

Toată suflarea fotbalului românesc a aşteptat cu sufletul la gură întâlnirea cu Ungaria, o partidă a marilor orgolii, atât pe teren, dar mai ales în tribune. Cu toate măsurile de securitate luate, până la urmă o parte a spectatorilor români s-a dat din nou în petec, o mare parte din vină aparţinând, fără doar şi poate, oficialilor FRF, care par a nu se fi învăţat minte. Era clar că vânzând bilete anumitor galerii, Steaua, Dinamo, Petrolul, Cluj, Craiova, etc., vor apărea şi scene de violenţă. Şi ele nu au lipsit, din păcate, şi mai mult ca sigur că forurile europene vor lua de data aceasta măsuri mult mai drastice, care vor merge probabil până la disputarea meciului cu Irlanda de Nord fără spectatori. Pe gazon am asistat la o primă repriză care a fost la discreţia elevilor lui Victor Piţurcă, în care ”vioara” a fost acest Lucian Sînmărtean, un fotbalist dotat cu o tehnică deosebită, care păcat că are deja 34 de ani. Maghiarii
s-au rezumat în a se apăra cât mai bine în propria jumătate de teren, lucru care le-a reuşit până aproape de finalul primei părţi, atunci când mijlocaşul nostru l-a găsit excelent pe Raţ, urcat în avanposturi. A urmat o centrare înapoi şi Ruşescu a aruncat în aer 50 de mii de spectatori şi milioane de telespectatori. Şi a urmat, din păcate, acea veche meteahnă a fotbalului românesc. Crezându-se prea devreme cu sacii în căruţă, ai noştri au făcut prea devreme pasul înapoi, dând posibilitatea maghiarilor să atace cu tupeu şi, mai mult, să obţină o egalare nesperată pe finalul partidei. Piţurcă spune că nu el a dat tonul la această retragere, jucătorii spun că nu prea ştiu ce s-a întâmplat, cert este că am irosit două puncte enorme şi nu cum vedeau unii că, vezi că până la urmă, am câştigat totuşi un punct.

Ne-am scos în Finlanda

Repriza secundă din meciul cu Ungaria a fost continuată şi cu nordicii. Primele 45 de minute nu am contat în atac, acolo unde Bogdan Stancu a fost izolat prin lipsa paselor şi a sprijinului liniei de mijloc. O linie de mijloc în care jucătorii ofensivi, Chipciu, Tănase şi Torje, au fost ca şi inexistenţi. Victor Piţurcă a mutat totuşi decisiv în cel de-al doilea mitan, când l-a introdus în teren pe Lucian Sînmărtean, iar datele problemei aveau să se schimbe în totalitate. Mijlocaşul stelist a executat perfect un corner în minutul 54, iar Stancu a înscris cu o lovitură de cap. Două minute mai târziu, Ring a văzut al doilea galben şi a fost eliminat de pe teren. Tricolorii au evoluat prudent în continuare şi au lovit din nou în minutul 83, când acelaşi Sînmărtean i-a pasat lui Stancu, care, de la 17 metri, a trimis în colţul din stânga, iar cele trei puncte erau deja acontate. Un succes foarte important, care l-a făcut fericit şi pe Răzvan Raţ, care a îmbrăcat tricoul cu numărul 100 pentru naţionala României. O victorie care ne menţine pe locul doi, fără înfrângere, cu 7 puncte, într-o grupă în care lider este, surprinzător, Irlanda de Nord, care a învins cu 2-0, la Atena, Grecia, elenii părând a fi scoşi definitiv din cărţile calificării. Rămâne de văzut dacă Victor Piţurcă va continua pe banca tehnică sau va da curs ofertei venite din Orient.