Devoratorul de cuvinte. Negreşit!

“Trăim într-o lume a vitezei, a agitaţiei, dar şi a… depresiei” – aşa începe un articol semnat de Andrei Faur, în Glasul Hunedoarei. Ah, ce dor îmi era de puncte-puncte în articolele serioase! “Studiile recente efectuate de universităţi de prestigiu din lume arată că tot mai multe persoane suferă de «boala secolului» cum e denumită mai nou depresia”. Dacă aş avea câte un euro pentru fiecare boală pe care “cercetătorii britanici” au declarat-o “boala secolului”, aş avea destul de mulţi euro, suficienţi ca să-mi cumpăr de pe piaţa neagră o cutie de Xanax sau alte medicamente care se eliberează numai cu prescripţie medicală.

Întâi a fost obezitatea, boala secolului, pentru că în secolele anterioare nu era atâta mâncare disponibilă în lumea civilizată. Apoi diabetul, ca o consecinţă a sedentarismului, a supra-mâncatului (mă scuzaţi, dar cum să traduc “overeating” din engleză?), a fost şi el supranumit “boala secolului”, apoi cancerul, o consecinţă a chimicalelor pe care le ingerăm fără să ne gândim şi a poluării cauzate de industrializare (şi implicit de intensa procesare a mâncărurilor pe care le consumăm). Deci toate bolile cu răspândire îngrijorătoare au fost supranumite bolile secolului.

“Tot acest studii arată că depresia se manifestă din ce în ce mai mult persoanelor tot mai tinere, de la forme simple, până la forme severe”. Eu am o formă simplă de tinereţe un pic întârziată, oare depresia se va manifesta şi mie? N-aţi înţeles mare lucru din fraza anterioară? Am construit-o bazându-mă pe ce a scris autorul la începutul articolului, nici măcar nu mi-a luat mult, doar câteva secunde. Se vede, aşa-i?

“Sfatul psihologului pentru hunedoreni este să încerce să evite pe cât posibil stresul, monotonia, să facă lucrurile ce le aduce satisfacţie proprie, să evite viciile precum ţigările, băutura şi drogurile, adoptarea unui stil de viaţă sănătos în principiu”. Deci să evităm viciul cunoscut drept ”adoptarea unui stil de viaţă sănătos”? Şi la ce se referă autorul când spune “lucrurile ce le aduce satisfacţie proprie”? Dacă există lucruri ce îmi aduce satisfacţie improprie, ce să fac cu ele?

“Acelaşi psiholog afirmă că la cabinet am avut de-a face cu o mulţime de cazuri de despresie, sub diferite forme”. No bine. Eu nu mai zic nimic, cineva să-i editeze articolele lui Andrei Faur, că dacă nu, o să am mult de lucru toamna asta! Mă apucă ”despresia”, zău aşa.

“Succes de moral pentru Cetate”, zice un titlu din Servus Hunedoara. Nu mai ştiu jurnaliştii de sport ce să inventeze! De la “Au învins dar nu au convins” la “Eliminare onorabilă”, titlurile articolelor despre sportivii din judeţ parcă sunt toate trase cu forcepsul din puţul gândirii, dacă-mi permiteţi o metaforă scârboasă. “Favorită «pe hârtie» în faţa nou promovatei din Slobozia, Cetate nu şi-a arătat superioritatea decât pe finalul primei reprizei”, zice autorul care a omis să-şi semneze materialul. Ultimei reprizei, ziceţi?

“Luni, 20 octombrie 2014, Consiliul Local Deva s-a întrunit în şedinţă extraordinară, pentru a vota, mai ales, ultimele modificări necesare la trei din cele şase proiecte de modernizare urbană ce sunt propuse pentru finanţare şi vor ajunge în zile următoare la ADR Vest”, scrie Volodia Macovei, în Ziarul Hunedoreanului. Păi cum “pentru a vota mai ales” ceva? Oamenii aceia nu se întrunesc pentru a vota tot ce se află pe ordinea de zi? Votează în funcţie de chestiile care li se par lor mai importante? A declarat vreun consilier local că votează “mai ales” proiectele aşteptate de ziarişti sau cum?

“UPDATE Bărbatul reţinut după ce a încercat să plaseze «bancnote false», lăsat liber. Banii nu erau falşi”, scrie Carmen Cosman-Preda, în Ziarul Hunedoreanului. Nici nu a trebuit să sap prea mult ca să aflu cum au redat jurnaliştii o informaţie care nu era foarte sigură (poliţiştii l-au reţinut după ce “ar fi încercat să plaseze bancnote false”): m-am uitat la link-ul articolului, care arată aşa – “zhd.ro/retinut-dupa-ce-a-incercat-sa-plaseze-bancnote-false/”. Deci, în primă fază, jurnalista Carmen Cosman-Preda a dat-o ca sigură, omul a încercat să plaseze bancnote false, pac!, poliţiştii l-au reţinut. După ce s-a dovedit că banii nu erau falşi, jurnalista o dă la întors: “bărbatul reţinut după ce a încercat să plaseze «bancnote false», lăsat liber. Banii nu erau falşi”.

Oricum ar fi, mie mi se pare senzaţional că există oameni care încearcă să falsifice banii româneşti din plastic! Acolo voinţă, oameni buni, că o bancnotă de hârtie o mai copiezi, dar ca să tipăreşti pe plastic trebuie să fii foarte priceput şi să ai “scule” foarte scumpe. De fapt, depinde cu ce le plăteşti…

“Secţia Chirurgie a spitalului hunedorean, locul în care se salvează vieţi”, anunţă Magdalena Şerban, în Mesagerul Hunedorean. V-am mai spus eu că toate articolele semnate de Magdalena Şerban sunt publicitare (plătite, adică), dar, la o primă vedere, înainte de a observa cine este autorul articolului, ai fi tentat să te întrebi: “Dar în celelalte secţii nu se salvează vieţi?” sau, mai grav, “Dar în celelalte secţii se sacrifică oameni, sau cum?”.

O mostră de jurnalism făcut nu ca la carte, ci ca la jocul de cărţi, avem de la persoana care postează pe contul de Facebook al postului de televiziune Realitatea TV şi al site-ului realitatea.net. Iată, frateee:

“Nu pot să cred… I s-a desfăcut fermoarul în direct
Ce s-a văzut? Frateee…
Cine e prezentatoarea? Toţi o ştiu!”.

Aşa vrea Realitatea să ne determine să dăm un click ca să aflăm cine e prezentatoarea, care din imaginea super-cenzurată pare să fie o ştiristă de la noi, nu? Aşa ar fi logic, dacă toţi o ştiu. Ei bine, prezentatoarea e Amanda Holden. O ştiţi? Nu? Nici eu, ca să vezi chestie! Deci nu “toţi o ştiu”! Şi nici nu-i româncă şi nici nu prezintă ştirile, ci e unul dintre juraţii emisiunii Britain’s Got Talent (Marea Britanie are talent). Pentru “jurnaliştii” de la Realitatea.net nu contează că asta nu e o ştire, că femeia şi-a postat singură-singurică fotografia pe contul ei Twitter, important e că am mai adus fraierii pe site-ul nostru cu încă o “neştire”. Dar oare fraierii ăia se mai întorc pe site şi altă dată? De bunăvoie, sigur nu.

“Cutremur în PSD: Ponta îi autosuspendă pe Şova, Ghiţă şi Vanghelie din partid”, scrie tot Realitatea.net. Cum adică “îi autosuspendă”? Prefixul auto- nu presupune că oamenii şi-o fac cu mâna lor, adică se suspendă singuri, ei pe ei înşişi? Numai în jurnalismul de la noi cred că poţi da peste astfel de măgării. Ce-i drept, măgăriile din presă sunt provocate de măgăriile din politică.

Iată şi un titlu unic, cules din Ziarul Văii Jiului: “Petroşani. / Lucrările de anvelopare bat pasul pe loc. Gunoiul rămas în urmă aproape că ajunge la etajul I. Solicităm lămuriri detaliate din partea SPADPP!”. Ăştia jurnalişti adevăraţi, domnule, care solicită lămuriri detaliate direct în articol, nu stau să sune înainte de publicare, ca să ceară “păreri” sau “puncte de vedere”. Unde mai pui că din fotografia cu care e ilustrat articolul, gunoiul abia dacă ajunge la geamurile de la parter, nici vorbă de etajul 1?! Deh, astea-s detalii.

Să corectaţi bine!