La firul ierbii: Simona Halep, o performeră adevărată

Chiar dacă sportul rege este şi rămâne în continuare fotbalul, România a fost cucerită în acest an de tenisul de câmp. Iar acest lucru i se datorează fără îndoială acestei excepţionale sportive de doar 23 de ani, care, iată, face ca mai tot timpul să se vorbească de ea în termeni laudativi, atât în ţară, dar şi peste hotare. SIMONA HALEP a ţinut capul de afiş al săptămânii trecute, când milioane de conaţionali, dar şi milioane de iubitori ai tenisului de câmp au urmărit-o în finala “Turneului Campioanelor”, care s-a desfăşurat în Singapore. Acolo s-a strâns “spuma” tenisului feminin, cele mai bune 8 sportive ale clasamentului WTA.

Era prima prezenţă la un astfel de turneu a româncei, care venea după un an mai mult decât consistent. De fapt, adevăratul “boom” pentru Simona a fost 2013 şi 2014, ani care au dus-o în elita tenisului mondial feminin. A terminat anul trecut pe 11, iar acest an îl încheie pe un excelent loc 3, dar să nu uităm că a fost 8 săptămâni chiar pe poziţia secundă. Sincer să fiu, aveam oarece temeri înaintea acestui “regal”, mai ales că ultimele luni nu au fost cele mai bune pentru Halep – eliminări premature, mai ales cea de la US Open, accidentări, care i-au făcut pe unii să înceapă să se îndoiască de valoarea ei. Nu m-am numărat printre aceia, dar trebuie să fim convinşi că ascensiunea ei spre vârful ierarhiei WTA s-a datorat şi unor conjuncturi favorabile şi nu exclusiv rezultatelor. Au fost două titluri importante, faţă de şase în 2013, dar au apărut şi primele realizări în turneele de “Grand Slam”. Finală la Roland Garros, unde a cedat la “mustaţă” în faţa Mariei Sharapova, semifinală la Wimbledon şi sfert de finală la Australian Open.

Sigur că râmânem cu regretul că Simona nu a câştigat încă un titlu din această categorie, care înseamnă împlinirea în acest sport, dar are timp destul pentru a face şi acest lucru. Prin ceea ce ne-a arătat săptămâna trecută, prin tenisul pe care la jucat în Singapore, Halep are un mare viitor în faţă. Plecată cu şansa a patra, Simona a reuşit să acceadă în finală, pe care, din păcate, dar de justeţe, a pierdut-o în faţa numărului unu mondial, Serena Williams. După “taifunul” din grupe, când a umilit-o pe americancă, 6-0, 6-2, înregistrând prima ei victorie din cele patru meciuri disputate împotriva ei, ne doream repetarea acestei isprave.

Nu a fost să fie, Serena demonstrând încă odată de ce este numărul 1 mondial, de ce a cucerit până acum peste 30 de titluri de “Grand Slam”, dintre care 18 numai la simplu.

Valoarea şi experienţa şi-au spus cuvântul, chiar dacă, la un moment dat, Halep ar fi putut să o trimită acasă pe Williams. A jucat însă corect împotriva Anei Ivanovici şi i-a oferit acest imens “bonus” campioanei, care nu s-a sfiit să declare că românca va fi viitorul număr 1 mondial în tenisul feminin. Este meritul SIMONEI pentru tot ceea ce s-a întâmplat cu ea în acest an, este munca ei titanică pentru a ajunge la astfel de performanţe. A reinventat tenisul în România, aşa cum o făcuseră cu decenii în urmă inegalabilii Ţiriac şi Năstase. SIMONA HALEP a devenit un “brand” al ţării, de care va trebui să avem mare grijă. Ca, de altfel, de toţi cei care fac cinste ROMÂNIEI. Cu siguranţă că, şi în acest an, SIMONA HALEP va fi declarată sportiva numărul UNU a ţării. O merită cu prisosinţă.