Deşi autorităţile au anunţat în repetate rânduri că nu este bine ca hunedorenii să bea apă din orice fântână sau izvor, zeci de persoane merg zilnic la izvoarele din judeţ, de unde se aprovizionează cu apă dovedită a fi nepotabilă. Unii dintre hunedoreni iau apă de la izvoarele nepotabile doar pentru spălat sau pentru a o folosi în gospodării. Alţii, însă, folosesc apa nepotabilă pentru băut, ba mai mult, o consideră mai bună decât cea de la robinet, deşi apa nepotabilă a fost declarată astfel tocmai pentru că era infestată cu bacterii periculoase, cu chimicale sau nu respecta alte criterii de calitate.
Bătrânii cu pensii mici fac economie la apă aprovizionându-se cu bidoanele de la izvoarele testate şi declarate de autorităţi nepotabile, deci cu risc
Purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara (DSP), medicul Cecilia Birău, spune că în judeţul nostru, din zecile de izvoare la îndemâna hunedorenilor, numai patru sunt cu apă potabilă, pentru care au fost făcute analize, iar medicii garantează că nu ne vom îmbolnăvi. Este vorba despre izvorul cunoscut sub numele “Izvorul de sub piatră” din Buceş, două izvoare din apropiere de localitatea Vulcan şi unul din apropiere de Călan (între Crişeni şi Oraşul Nou). În rest, cine bea apă din izvoarele fără plăcuţe de avertizare sau cu plăcuţe pe care scrie “Apa nu este potabilă!” riscă să se îmbolnăvească.
Hunedorenilor nu le pasă
“Ce spuneţi, că eu nu prea aud bine? Zic medicii că nu-i bună apa? Astea-s vise! Vise! Cum să nu fie bună apa, dacă vine din pământ, de la Dumnezeu? Orice apă care izvorăşte din pământ e bună, să ştiţi şi voi”, ne spune tanti Elisabeta, o hunedoreancă venită să ia apă de la izvorul de lângă Şcoala Generală Numărul 3 din Hunedoara. Are 81 de ani şi vine aici de mai bine de trei ani, cu două bidoane a câte cinci litri fiecare, pe care le cară câteva sute de metri până acasă, numai ca să facă economie la apă. “Nu vreau să cheltui în plus, că e foarte mică pensia”, recunoaşte hunedoreanca, în timp ce aşteaptă ca firicelul de apă să-i umple primul bidon de plastic în care-a fost odată îmbuteliată apă minerală. “Eu am băut apă de aici de când mă ştiu şi n-am nimica”, adaugă şi Ferdinand, un alt pensionar venit să se alimenteze de aici. “N-o fierb, nu-i fac nimic, aşa o beau şi n-am nimica!” O altă hunedoreancă, Simona, ia apă de la izvorul de la Hăşdat, aflat şi acela tot pe lista neagră a izvoarelor cu apă nepotabilă. Simona crede că apa de la Hăşdat este mai bună decât cea de la robinet şi are de gând să pună grâu la încolţit în apa nepotabilă, pentru ca ulterior să-l consume crud, într-o combinaţie cu miere, banane şi nuci. O altă persoană, de această dată un timişorean, Dan, s-a oprit să-şi umple două bidonaşe din plastic cu apă de la izvorul aflat la ieşirea din Hunedoara înspre comuna Teliuc. “Văd şi eu că scrie pe plăcuţă că apa nu-i bună, dar oare o fi adevărat? Au mai fost nişte oameni înaintea mea aici şi şi-au umplut bidoanele… Ei ziceau că beau apă de aici de ani de zile şi n-au păţit nimic”, spune timişoreanul. Medicii recunosc că este posibil ca, după folosinţă îndelungată a apei din aceste izvoare, hunedorenii să fi dezvoltat o oarecare imunitate la bacterii, însă adaugă că riscul de contaminare şi afecţiuni digestive (cel puţin) este unul real, aşa că nu poate fi neglijat.
Zeci de izvoare, nepotabile
În municipiul Hunedoara şi în împrejurimi izvoarele precum cele de la Hăşdat, Teliuc sau chiar cel din zona Şcolii Generale nr. 3 din Hunedoara nu furnizează apă potabilă. La aceste izvoare, dar şi la altele, au fost amplasate plăcuţe care menţionau că apa nu este potabilă, dar cea mai mare parte a acestora au fost vandalizate – fie vopsite cu graffiti, fie zgâriate. Conform legii, instalaţiile individuale de apă de folosinţă publică (fântâni sau izvoare) trebuie testate cel puţin o dată pe an de către DSP Hunedoara, costurile de prelevare şi analiza probelor de apă prelevate (aproximativ 200 de lei) fiind suportate de primăria din localitatea respectivă. În plus, autorităţile locale sunt obligate să avertizeze populaţia prin afişarea la loc vizibil şi protejat a înscrisurilor “apa este bună de băut” ori “apa nu este bună de băut”. Autorităţile locale riscă amenzi de câteva sute de lei în cazul în care nu testează apa şi nu afişează plăcuţele amintite, însă cea mai mare parte a izvoarelor au fost testate în anii anteriori şi au fost declarate nepotabile.
Apa de la reţeaua publică este de calitate
Potrivit autorităţilor sanitare, în judeţul Hunedoara apa potabilă în sistem centralizat este furnizată către mai bine de trei sferturi din populaţia judeţului, prin aproape 34 staţii de tratare, împărţite în patru mari zone: Deva, Hunedoara, Valea Jiului şi Brad. Rapoartele Direcţiei de Sănătate Publică arată că specialiştii au recoltat şi analizat anul trecut 2.350 de probe de apă, iar producătorii şi distribuitorii au efectuat şi ei peste 7.700 de analize. Dacă pe parcursul anilor trecuţi mai puţin de 0,5, la sută dintre eşantioanele de apă prelevate s-au dovedit a fi necorespunzătoare şi medicii au recunoscut că au fost şi situaţii când, pentru a evita îmbolnăvirile, unii operatori au dublat cantitatea de clor introdusă în apă, acum înlocuirea vechilor reţele cu unele noi a făcut să nu mai fie nevoie de derogări în ceea ce priveşte parametri chimici. De altfel, numărul probelor necorespunzătoare chimic sau microbiologic a scăzut, potrivit rapoartelor anuale ale Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara, de la 1,10% în 2009, la 0,57 în 2010, 0,34 – în 2011 şi la zero probe necorespunzătoare anul trecut. Din fericire, din 2007 şi până acum, rapoartele arată că în judeţ nu s-au înregistrat epidemii hidrice. Verificările inspectorilor vizează parametri microbiologici, chimici (nitraţi, nitriţi, plumb etc.) şi indicatori: bacterii coliforme, turbiditate şi clor rezidual. Potrivit raportului anual al Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara, pe parcursul anului 2013 nu au fost înregistrate neconformităţi la niciuna dintre zonele de aprovizionare cu apă potabilă şi nici nu s-au acordat derogări pentru parametri chimici.
Acces redus la apă, în Valea Jiului
Judeţul Hunedoara este împărţit în 12 zone de aprovizionare cu apă potabilă în sistem centralizat, cu o populaţie de peste 5.000 de persoane: Deva, Hunedoara, Simeria, Haţeg, Orăştie, Brad, Călan, Petroşani, Petrila, Lupeni, Vulcan, Uricani. Populaţia totală aprovizionată cu apă potabilă în sistem centralizat, în localităţile cu peste 5.000 de locuitori este de peste 270.000 de persoane. Raportul anual al DSP Hunedoara arată că anul trecut, din totalul populaţiei monitorizate în zona Deva (peste 66.100 de persoane), aproape 95 la sută era aprovizionată cu apă. În zona Hunedoara, din aproape 69.400 de persoane, aveau acces la reţeaua de apă potabilă doar puţin peste 80 la sută, iar în zona Petroşani rata cobora la numai 70 la sută, mai puţin de 30.000 de hunedoreni care locuiesc în zonă, din totalul de 42.200, având acces la reţeaua de apă potabilă. La Haţeg, rata de acces la apă potabilă, potrivit aceluiaşi raport, este de 80 de procente, la Simeria de 82 la sută, la Orăştie de 93 de procente, la Călan de 68 la sută, iar la Brad depăşeşte 80 la sută. Cel mai rău la capitolul acces la apă potabilă din reţeaua publică stau hunedorenii care locuiesc în zonele Uricani şi Lupeni, cu o rată similară pentru oraşe: numai 65 la sută. Sursele de apă potabilă în judeţul Hunedoara sunt apa de suprafaţă – peste 91 de procente şi apa de profunzime, peste 8 la sută.
Ce facem cu fântâna proprie?
Hunedorenii care au o fântână în curte pot şi ei să testeze apa surselor respective, însă foarte puţini ajung să facă acest lucru. Cei câţiva care apelează, totuşi, la autorităţile sanitare pentru a stabili calitatea apei din fântâna proprie sunt, în general, hunedoreni de la oraş care şi-au cumpărat o casă (de vacanţă) în zona rurală. Pe de altă parte, dacă vă temeţi de clorul din apa de la robinet, medicii ne mai spun că este suficient să stocăm apa într-un vas descoperit pentru o oră, iar clorul se va evapora în contact cu aerul. Dacă tocmai v-aţi cumpărat o casă şi vreţi să construiţi o fântână, ar trebui să ştiţi că aceasta trebuie să fie mai adâncă de 4 metri şi situată la cel puţin 10 metri de orice sursă de poluare. Pereţii fântânii trebuie construiţi din materiale rezistente şi impermeabile (ciment şi piatră sau tuburi de beton), ghizdurile trebuie să aibă 60 de centimetri sub nivelul solului, iar în jurul fântânii (neapărat acoperită) trebuie să existe un perimetru de protecţie amenajat în pantă, cimentat sau pavat. Odată săpată fântâna, să nu aşteptaţi ca aceasta să se autoîntreţină: va trebui să dezinfectaţi apa periodic cu substanţe clorigene.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.