A doua revoluţie a tinerilor

“Cine nu sare, nu vrea schimbare!”, au cântat duminică seara, în Piaţa Revoluţiei, mii de tineri adunaţi în Bucureşti de peste tot din ţară. Chipurile vesele şi privirile pline de încredere ale unor oameni de toată isprava radiază în întuneric. Este aproape miezul nopţii şi umezeala de afară face frigul şi mai aprig. A doua zi e luni, începe o nouă săptămână de alergătură pentru toţi. Chiar şi pentru studenţi, fiindcă mulţi profesori universitari au decis că este de ignorat decizia absurdă a Guvernului de a oferi zile libere, pentru votare. Cu toate acestea, tinerii adunaţi în “inima” capitalei nu se dau duşi la casele lor. Vor să fie împreună, să-şi savureze astfel triumful şi ceea ce numesc a fi “gustul libertăţii recâştigate”.

Părinţii lor, acasă, în oraşele din care au plecat, privesc la televizor şi îi sună îngrijoraţi. “Mamă, nu mai sta pe străzi! O să se termine cu scandal. N-am chef să te alegi cu vreo sticlă în cap şi să ajungi la spital. Las-o încolo de politică, şi-aşa nu schimbăm noi nimic!”, îşi ceartă o mamă din Hunedoara fiica ieşită în Piaţa Revoluţiei. Fata o asigură că numai de scandal nu poate fi vorba în veselia generală şi se cufundă din nou în atmosfera inedită pentru ea.

“Există ideea că la manifestaţii se adună huliganii. E drept că până acum n-am mai ieşit în stradă, când au mai fost proteste în Bucureşti. De data asta, însă, nu vedeai o persoană în jur care să-ţi stârnească neîncrederea. Era plin de oameni faini, care se vedea că erau persoane active, nu pierde-vară şi care cântau despre schimbare. Fără violenţă, fără pumni încleştaţi, doar încrederea că va fi mai bine. În atmosfera din Piaţa Revoluţiei m-am simţit, duminică seara, mândră că sunt român, aşa cum n-am mai simţit-o niciodată”, mărturiseşte Maria (22 de ani).

Tinerii doresc să-şi demonstreze puterea

Scandările celor ieşiţi duminică seara pe străzile Bucureştiului au fost în mică măsură ovaţii pentru Klaus Iohannis, despre care exit-poll-urile sugerau deja că este câştigător. Erau strigăte de indignare faţă de un Guvern care şi-a umilit proprii cetăţeni aflaţi în străinătate, români care au dorit să-şi exercite dreptul la vot, sacrificându-şi pentru asta poate singura zi liberă din săptămână sau cheltuind bani munciţi din greu, pentru un bilet de tren cu care să ajungă la secţiile de votare. Erau rime care îl ridiculizau pe Victor Ponta şi partidul din care face parte şi foarte multe cântece despre dorinţa de schimbare.

“Am ieşit în stradă, pentru că am simţit că aşa, noi, cei adunaţi aici, putem să demonstrăm clasei politice că suntem puternici. Trebuie să conştientizeze că noi, poporul, nu am pierdut controlul. Datorită nouă sunt în funcţiile pe care le ocupă şi tot noi suntem capabili să-i schimbăm. Dacă nu ne reprezintă aşa cum se cuvine, este dreptul nostru să le cerem socoteală, să-i sancţionăm. Asta înseamnă democraţia!”, explică Bianca (22 de ani) de ce a decis să nu se rezume la vot, la prezidenţialele de anul acesta.

Cu ochii pe Iohannis

Mobilizarea tinerilor a avut un rol determinant în victoria lui Klaus Iohannis asupra lui Victor Ponta, dar această antrenare ar trebui să îl responsabilizeze în aceeaşi măsură în care l-a bucurat duminică. Tinerii au aşteptări clare de la noul preşedinte şi, cu spiritul civic trezit la viaţă şi cu puterea pe care o au, conştientizată mai mult decât oricând, nu sunt dispuşi să-i ierte acestuia eventualele derapaje de la direcţia pe care a trasat-o în campania electorală. “Vreau un preşedinte diplomat, care să ne reprezinte cu demnitate, care să gândească strategic, nu un circar, amator de scandaluri. Poate aşa vom ajunge să fim priviţi altfel în Europa”, declară Alexandra (23 de ani). “Îmi doresc să avem, în sfârşit, un preşedinte care îşi înţelege rolul – acela de a ne reprezenta interesele, atât în raport cu celelalte puteri ale statului, cât şi în relaţiile internaţionale, acela de a veghea la aplicarea legilor şi de a crea ordine şi stabilitate în societate”, îşi sintetizează Silvia (21 de ani) aşteptările de la preşedintele ales.

Generaţia tânără este interesată de politică

Politica nu a reprezentat până acum un subiect de real interes pentru tineri. Emisiunile politice, la care diverse personaje răcnesc cu patos, se iau la mişto sau încearcă să pară docte vorbind despre subiecte care le depăşesc, nu sunt genul de programe la care să zăbovească prea mulţi dintre cei care nu au împlinit vârsta de 30 de ani. Tinerii au reprezentat, mult timp, categoria cu opiniile politice şovăitoare. Nici ce armă puternică e votul nu au înţeles tinerii decât acum, judecând după sondajele care redau participarea la vot pe segmente de vârstă, efectuate de-a lungul vremii. Pe asta s-au bazat politicienii: o generaţie tânără – nepăsătoare şi părinţii lor, cu aşteptările înşelate de politicienii care le-au obţinut votul în ultimii 25 de ani – prea blazaţi ca să mai tresară la gândul unei schimbări. Le rămâneau de convins doar bătrânii – săraci şi seduşi de ideea că “pe timpuri era mai bine”. Ei reprezentau categoria de alegători cel mai simplu de manipulat. La alegerile acestea, tineretul a schimbat macazul: a arătat că îi pasă, că are o opinie şi că şi-o face auzită.

Au vrut un preşedinte care să-i reprezinte ca generaţie

“Prea ne-au ignorat politicienii în ultima vreme. S-au bazat doar pe bătrâni, pe care îi câştigau uşor, cu pomenile electorale. Cred că ne-am enervat şi am vrut să le arătăm că viitorul este al nostru, pe noi trebuie să ne convingă”, explică Bianca declicul generaţiei tinere. “Eu m-am săturat să fiu condus de politicieni aleşi de bătrâni îndoctrinaţi de unele televiziuni sau de persoane care îşi vând votul pe nimicuri. Vreau să contribui la alegere. Dintre toate personajele politice, l-am ales pe cel cu care mă identific cel mai mult”, spunea Vlad (22 ani) după alegeri.

Din lupta de campanie a candidaţilor, tinerii au înţeles că unul dintre ei “promovează idei comuniste”, că “îşi apără penalii” şi că zâmbeşte cu superioritate la televizor, cu toate că în doi ani de guvernare nu a demonstrat prea mult, câştigându-şi în schimb, pe drept, “titlul” de politician controversat. În antiteză, l-au auzit pe altul vorbind rar, ardeleneşte, despre democraţie, libertate şi “lucrul bine făcut”. Disimulat sau nu, acesta se bloca în faţa replicilor tăioase, chiar impertinente, rostite cu nonşalanţă de contracandidatul său. Tupeul şi infatuarea afişate de către Victor Ponta l-au făcut pe Klaus Iohannis să iasă în evidenţă ca fiind “băiatul bun”, cumpătatul pe mâinile căruia tinerii au îndrăznit să-şi lase viitorul.

Portretele candidaţilor

“Nu m-aş fi aşteptat ca, în anul 2014, cineva să îşi lanseze candidatura adunând oameni pe un stadion şi cerându-le să se manifeste precum ne povestesc părinţii noştri că erau obligaţi să o facă în comunism”, declară Anca (21 ani). “În primul rând, nu mi-a plăcut să văd un candidat atât de plin de sine încă dinainte de a obţine funcţia mult dorită. Trebuie să ai un anumit fel de a fi ca să poţi să-ţi păstrezi aroganţa după ce ai greşit de atâtea ori. Preşedintele are un rol reprezentativ, trebuie să fie, în primul rând, o persoană diplomată. Numai de diplomaţie nu a dat dovadă Victor Ponta întrerupându-şi contracandidatul în mijlocul propoziţiei în dezbaterile de la televizor şi încercând tot timpul să-l ia peste picior.”, este de părere Ioana (21 ani). Prin comparaţie, Iohannis i-a câştigat tinerei simpatia: “Pe parcursul întregii campanii, mi s-a părut un tip modest şi dintr-o bucată, care nu face rabat de la principiile sale, nici măcar din dorinţa disperată de a câştiga alegerile. Declaraţia aceea a lui Iohannis, cum că preferă să piardă decât să fie mârlan şi să-i răspundă lui Ponta cu aceeaşi monedă, am apreciat-o cel mai mult. Asta şi poveştile despre el, spuse în presă de către cei cu care a lucrat în calitate de primar al Sibiului”, conchide tânăra.