1 Decembrie românesc, în inima Europei

A plecat în Belgia „într-o scurtă vacanţă” acum aproape 14 ani şi, fără să fi intenţionat asta, a decis să rămână peste graniţe. A pornit de la munca de jos, dar, cu o doză bună de curaj şi perseverenţă, în câţiva ani dădea startul propriei afaceri. În ultimii ani, numele ei, Silvia Olari, a devenit, încet-încet, un brand asociat cu acţiunile caritabile şi evenimentele de promovare a României la Bruxelles şi Namur.

Hunedorenii Daniel Ianoş şi Silvia Olari (în costume naţionale, de la dreapta la stânga) promovează, cu pasiune, gastronomia, muzica, turismul şi valorile româneşti, în inima Uniunii Europene

Când a mers în Belgia „în vizită” la sora ei, pentru a-şi vedea nepoţelul abia născut, habar n-avea că această călătorie avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna. Pentru că Silvia Olari nu s-a mai întors acasă, la Hunedoara. Şi-a dat un răgaz de trei luni pentru a se pune în regulă cu actele, apoi i-a adus şi pe cei doi copii, Oana şi Norbert, care rămăseseră în grija bunicii. Ar fi putut să se stabilească în capitală, la Bruxelles, dar a ales zona flamandă, unde i-a şi înscris la şcoală pe cei mici. A lucrat din greu, dar cu dăruire, convinsă că face tot posibilul pentru „ceva mai bun”. Seara, la şapte, când termina de muncit, trebuia să meargă la cursurile de limbă flamandă, pe care le avea în program de două ori pe săptămână, iar după cursuri, mergea la încă un loc de muncă. Câţiva ani mai târziu a venit în Belgia şi partenerul ei de viaţă, Daniel Ianoş, iar ulterior cei doi români au deschis primul magazin cu produse româneşti.

Pentru totdeauna în vacanţă

„Eu sunt hunedoreancă de peste tot din judeţul Hunedoara: m-am născut la Bretelin, am locuit la Veţel primii zece ani din viaţă, m-am mutat în Deva, mama trăieşte la Hărău, iar cartierul nostru general este, mai nou, la Simeria”, povesteşte Silvia Olari. A terminat Liceul Agricol la Geoagiu, a lucrat – o vreme – la un complex zootehnic din Chimindia, apoi la Inspectoratul Sanitar Veterinar, la Direcţia Agricolă, ba, până să plece, a lucrat şi la Direcţia pentru Cultură. „Nu am stat niciodată. Întotdeauna am făcut ceva”, spune Silvia Olari. Ca să-şi vadă nepoţelul a mers în Belgia în 2000 şi îi place să spună că, după ce a plecat „într-o vacanţă”, e „tot într-o vacanţă!” E printre norocoşii care muncesc cu drag şi cărora chiar le place ceea ce fac. „Când am venit nu mi-a fost greu DELOC! Singura mea problemă era că eu eram aici, iar copiii mei în ţară. În rest, dacă faci ceva pentru binele copiilor tăi, nu poate să-ţi fie greu. Iar dacă faci cu plăcere şi foarte bine ceea ce faci eşti nu doar acceptat, ci îţi sunt şi recunoscute meritele”.

Magazine cu produse româneşti

Ideea de a deschide, în 2007, primul magazin „La Bunicuţa” le-a venit ca urmare a unei nevoi pe care-au resimţit-o pe propria piele: produse proaspete şi gustoase de acasă. „Aici sunt foarte mulţi români, dar am simţit noi înşine această necesitate, în momentul în care tot mergeam la autocar, ca să aşteptăm pachetele de acasă. Ştim cum e să fii român la Bruxelles şi să duci dorul mâncărurilor româneşti. Deşi statisticile oficiale din 2012 arată că aici sunt 80.000 de români, eu estimez că cifra reală este undeva la 300.000”, explică Daniel Ianoş. El adaugă că, deşi magazinele au fost deschise pentru românii din Belgia, pragul acestora este trecut acum şi de bulgari, polonezi, dar şi de belgieni, care caută mai ales produsele româneşti „bio”. „Noi colaborăm şi cu producători industriali, dar şi cu producători mai mici, care fac produse de calitate, fără conservanţi, coloranţi artificiali şi aditivi”, menţionează hunedoreanul, care s-a ocupat personal de transportul mărfii din România în Belgia în primii ani de la deschiderea magazinelor. Între timp, acestea au devenit un brand recunoscut în Bruxelles şi Namur. „Acum avem trei magazine, două în Bruxelles (deschise în 2007 şi 2009) şi unul în Namur (deschis în 2013), şi la numărul ăsta suntem hotărâţi să rămânem. Asta pentru că vrem să ne ocupăm noi înşine de ele şi, cum sunt deja trei, e clar că avem nevoie de oameni în plus. Lucrăm cu două fete excepţionale, din Iaşi, însă nu intenţionăm să dezvoltăm afacerea, ci mai degrabă evenimentele destinate promovării produselor gastronomice, culturale şi turistice româneşti”, completează Silvia Olari.

Doi în unu: băcănie cu centru de informaţii

Când au văzut că românii care dădeau buzna în magazine ca să cumpere produse „ca la mama acasă” mai cereau şi ajutor pentru a se descurca într-o ţară străină, cei doi hunedoreni şi-au dat seama că, pe lângă mâncarea de acasă, mai exista încă o nevoie de satisfăcut: cea de sprijin şi consultanţă. „Magazinele astea ale noaste nu sunt doar aşa: vii, cumperi, plăteşti şi ai plecat. Oamenii veneau şi, pur şi simplu, socializau aici: ne întrebau cum pot să facă pentru a obţine un act, cui să se adreseze. Noi deveniserăm un fel de centru de informaţii neoficial. Însă nevoia era mult mai mare decât ceea ce puteam să oferim noi în magazin. Totuşi, oamenii sunt cu bun simţ şi le era jenă să o sune acasă pe Silvia Olari şi să o deranjeze, întrebând-o ce să facă într-o situaţie sau alta. Atunci ne-am spus că e momentul să înfiinţăm o organizaţie, astfel încât oamenii să poată cere ajutor, fără să mai simtă că deranjează pe cineva”, povesteşte Silvia Olari. Aşa a luat fiinţă ROSA (Romanian Open Society Abroad), ai cărei membri fondatori sunt, alături de alte şase persoane, cei doi hunedoreni, preşedinta ROSA fiind chiar Silvia Olari.

Parteneriat cu singura mănăstire ortodoxă din Benelux

Hunedorenii nu s-au oprit, însă, aici. Trecuţi ei înşişi prin momente dificile, cei doi au ajuns să realizeze că, spre deosebire de alţii, duceau acum o viaţă îndestulătoare, aşa că au decis să ajute. Au colectat, au împachetat şi au trimis sute de pachete în ţară, la Bârcea, la Dealu Mare şi la Micăneşti, în cadrul campaniei „Moş Crăciun în diaspora”, au construit o baie pentru elevii secolului al XXI-lea care nu avuseseră niciodată acces la un grup sanitar modern, au organizat pentru ei excursii în ţară, dar au început să organizeze şi spectacole şi festivaluri de folclor pentru a promova valorile româneşti şi în afara graniţelor României. Unul dintre evenimentele organizate de Silvia Olari şi Daniel Ianoş s-a derulat în cadrul mişcării internaţionale „La blouse Roumaine”, de Sânziene (24 iunie), iar invitaţi la evenimentele care au avut loc la Namur şi Bruxelles au fost membri ansamblului „Flori mureşene”, din Simeria. Au urmat seri româneşti şi de pricesne, organizate la singura mănăstire ortodoxă românească din Benelux, la Vedrin, lângă Namur. Festivalul de Folclor „Armonia” (pe care hunedorenii intenţionează să îl transorme într-un festival internaţional) a adus în judeţul Hunedoara trei dintre premii: marele premiu – câştigat de Ana Anuţoiu, premiul întâi – câştigat de Alexandru Vasiu şi premiul al doilea, adus acasă din Belgia de Andrei Calotă. „Chiar dacă, iniţial, percepţia asupra românilor aici e proastă, tu trebuie să faci tot ce poţi ca s-o schimbi! Da, noi venim aici să muncim, însă plătim taxe la statul belgian, şi, implicit, contribuim la creşterea PIB-ului. Au fost cazuri când companii de aici care lucrau cu belgience la curăţenie nu au fost mulţumite şi au cerut în mod expres să li se trimită românce, tocmai pentru că fac muncă de calitate”, ţine să adauge Silvia Olari. Pentru că, dacă n-o să spună ea, atunci poate că adevărul ăsta n-o să-l spună nimeni.

Generozitatea: “o genă cu care te naşti”

În zilele care vor urma cei doi vor fi „prinşi” într-o mulţime de evenimente: în 30 noiembrie vor marca Ziua Naţională a României, la Atomium, unde românii sunt aşteptaţi în costume naţionale să se încingă într-o horă, în 3 decembrie au invitat la Bruxelles Taraful şi ansamblul „Românaşul”, iar ziua de 7 decembrie Silvia Olari a însemnat-o în calendar ca zi de împachetat cadouri. „Am sacrificat o magazie unde adunăm haine şi îmbrăcăminte de la români şi belgieni deopotrivă. Pentru că aici copiii au tot ce îşi pot dori: ei iau o haină o dată sau de două ori şi mâine nu o mai poartă, că nu le mai place. Iar acasă sunt copii care ar fi fericiţi să primească o pereche de încălţăminte cât de uzată, numai să aibă ce pune în picioare! Cine contribuie, o face în calitate de voluntar, iar în pachete nu ajung niciodată haine pătate sau rupte! Tot ce alegem este impecabil! Noi considerăm că suntem foarte, foarte bogaţi prin ceea ce putem face ca să-i ajutăm pe alţii. O bucăţică de ciocolată, care pentru mine nu înseamnă nimic, pentru altul poate însemna enorm. Pe lângă copiii din judeţul Hunedoara, am trimis pachete şi la Suceava, dar i-am ajutat şi pe copiii romi care, efectiv, triază gunoiul de pe platforma Pata Rât din Cluj. Despre ei am aflat prin intermediul Facultăţii de Sociologie din oraş. Am văzut şi un reportaj, însă când mergi la faţa locului, e terifiant! Ţin minte că odată ne-am dus, iar copiilor li se spunea povestea cu «Corbul şi vulpea». La sfârşit, fiecăruia i-a fost oferită, să guste, o bucăţică de caşcaval, pentru că ei nu ştiau ce e caşcavalul despre care se spunea în fabulă! În 7 decembrie noi doar asta vom face: vom ambala pachete, alături de voluntari! Să vedeţi ce era anul trecut la noi în casă: numai pachete cu un culoar de câteva zeci de centimetri care ne permitea să circulăm printre ele din dormitor până la baie! E drept, fiecare faptă bună ni se întoarce, întotdeauna, înzecit, dar dorinţa asta de a-i ajuta pe alţii zic eu că e… o genă cu are te naşti.”