Lorand Soares Szasz: cum să reuşeşti în afaceri

Articolul a fost vizualizat de 3,281 ori

Are 33 de ani şi s-a născut la Reghin, în judeţul Mureş. A crescut în Fiţcău, un sătuc aflat la 20 de kilometri de Reghin, unde mergea la păscut cu vacile şi cu caprele, dar muncea şi pământul. Până la 10 ani nu a vorbit româneşte nicio singură “boabă”, dar tatăl său a fost cel care l-a pus să înveţe 50 de cuvinte în româneşte în fiecare zi. Între timp, a fost declarat, în repetate rânduri, speaker-ul anului în România şi a venit la Deva să-i înveţe pe deveni cum să-şi facă afacerile şi mai profitabile, dar şi să ofere un interviu săptămânalului REPLICA.

Lorand Soares-Szasz, unul dintre cei mai de succes antreprenori şi antrenori de afaceri din România, a lansat în numai cinci ani cinci afaceri diferite şi are acum peste 30 de angajaţi

Lorand Soares-Szasz, unul dintre cei mai de succes antreprenori şi antrenori de afaceri din România, a lansat în numai cinci ani cinci afaceri diferite şi are acum peste 30 de angajaţi

Cum ai ajuns ca, din absolvent de şcoli cu profil teologie-filologie, student la studii europene şi psihologie, apoi lucrător ca grădinar în Portugalia, să devii speaker în domeniul business-ului?

Nu am visat de mic copil să ajung trainer de business sau antrenor în afaceri, pentru că, în primul rând, habar nu aveam ce înseamnă o afacere, şi cu atât mai mult un antrenament în afaceri. Am pornit cu meseria de grădinar, pe care am făcut-o vreme de trei luni, după aceea am intrat într-un colegiu particular, unde am avut vreo cinci-şase locuri de muncă: ajutor de bucătar, bucătar, recepţioner, secretar, am avut grijă de copii în pauzele dintre ore şi, în cele din urmă, am ajuns asistent manager. După care am intrat în compania de coaching (antrenament în afaceri – n.r.). Aveam o colegă căreia îi plăcea foarte mult cum făceam eu munca de secretariat. Mereu spunea: “Lorand, tu eşti un băiat deosebit! Ai un potenţial extraordinar, eşti harnic şi muncitor!” Ea a aflat de oportunitatea unui loc de muncă pentru mine la această companie de business coaching, ca asistent manager. Eu mi-am zis că nici nu are rost să merg la interviu, pentru că nici măcar nu am experienţă. Însă ea m-a încurajat şi mi-a spus: “Lorand, gândeşte-te că chiar nu ai ce pierde. În cel mai rău caz o să primeşti un nu”. Şi m-am dus.

Cum s-a întâmplat ca, dintre toţi angajaţii, să iei postul chiar tu, care erai un imigrant?

În timpul interviului, proprietarul firmei a pus o întrebare de genul: de ce să te angajăm pe tine şi nu pe ceilalţi? Eu am răspuns: Pentru că habar n-am ce faceţi, dar sunt persoana care o să-nveţe cel mai repede şi cel mai mult. El a văzut atitudinea aceea pro-activă în mine, a văzut că eu eram dispus să fac eforturi mari, datorită dorinţei de a învăţa. Ei, în câteva luni eu am ajuns business coach. A fost o creştere extraordinară, pentru că eram obligaţi să citim, aveam training-uri săptămânale… am învăţat într-un singur an cât în zece ani de şcoală!

La mijloc trebuie să fie pasiunea pentru business coaching, nu-i aşa? Probabil ai descoperit opţiunea asta profesională şi ţi-ai dat seama că asta eşti menit să faci.

Eu cred că fiecare dintre noi, pe parcursul pe care-l avem, întâlnim tot felul de domenii. Şi eu, până să ajung aici, am lucrat în multe domenii. Dar nu simţeam că acela este ACEL CEVA. Este ca şi între o fată şi un băiat. Întâlneşti multe fete, dar într-o zi apare ACEA FATĂ! Business coaching-ul pentru mine este dragostea profesională. Şi cred că fiecare dintre noi putem descoperi dragostea în acest fel. În loc să stăm acasă şi să ne gândim: “Oare ce mi s-ar potrivi?”, du-te, ieşi pe piaţă, începe să lucrezi şi într-o zi o să apară lucrul care-ţi place şi pe care îl iubeşti!

La un moment dat, una dintre cele cinci firme pe care le deţii acum, Coaching 4You, a dat faliment. De ce s-a întâmplat asta?

În principiu, pentru că eu eram foarte tânăr. Aveam 26 de ani şi mergeam la oameni de afaceri de 45-50 de ani, să le spun că vreau să-i ajut să-şi crească vânzările. Ei, pur şi simplu, râdeau de mine! Plus că era 2008, sfârşit de an, economia bubuia… ei nu simţeau că au nevoie de serviciile mele. Ce se întâmpla, de fapt, era că un “copil” venea la ei şi le spunea: “Băi, hai să te ajut să faci afaceri!”. Se mai gândeau şi că am venit din străinătate, că nimeni nu poate şti ce-oi fi făcut eu, de fapt, prin Portugalia… aşa că, neavând credibilitate, iniţial n-am reuşit să semnez niciun contract.

De ce ai decis să te întorci din Portugalia în România?

Din două motive. Unul: pentru că e ţara în care m-am născut şi am zis că, dacă vreau să fac o schimbare într-o ţară vreau să fac în ţara mea şi al doilea: pentru că potenţialul economic din România pe vremea aceea, dar şi acum, este mult mai ridicat decât în Portugalia. Piaţa de business coaching este saturată şi, dacă aş fi deschis o firmă acolo, n-aş fi fost decât un alt antrenor în afaceri. În România, în schimb, nu exista aşa ceva. Eu am venit pe o piaţă goală, pe care a trebuit să o creez, iar asta a durat trei-patru ani, până când oamenii au început să înţeleagă că este nevoie de business coaching. Important este că am creat piaţa respectivă şi acum aproape că o deţinem în toată ţara! De altfel, consider că, în acest moment, România este una dintre ţările cele mai bune pentru a începe o afacere şi pentru a face antreprenoriat, din toată Europa.

După primul eşec, te-ai ridicat şi ai repus firma pe linia de plutire. Şi ai mai creat încă patru, pe lângă ea. Câţi oameni lucrează, acum, în cele patru firme pe care le deţii?

32 de persoane, dintre care 11 numai în Coaching4you.

Cum te vezi peste 10 ani?

Vreau să am 25 de afaceri, ca să acopăr toate nevoile şi necesităţile pe care le are o persoană. De exemplu, angajaţii mei trebuie să se îmbrace, să mănânce şi multe altele. De asta, aş vrea să am un restaurant, un magazin de haine, un supermarket, ca să pot să acopăr toate necesităţile pe care le au aceste persoane. Un al doilea plan este să ajung în Top 10 speakeri din lume. Adică, să fiu considerat printre cei mai buni vorbitori în public din lume. Acolo îi avem pe Tony Robbins, pe Brian Tracey, pe care îi admir foate mult, iar pe mulţi dintre cei mai importanţi speakeri ai lumii i-am cunoscut, deja, personal.

Primul lucru pe care-l faci când te trezeşti dimineaţa care este?

"Le-aş recomanda celor care trec prin dificultăţi să nu renunţe atât de uşor. Pentru că s-ar putea să fie la un pas de reuşită. Eu, dacă nu aş fi făcut acest unic pas, astăzi nu dădeam acest interviu!" — Lorand Soaresz Szasz

“Le-aş recomanda celor care trec prin dificultăţi să nu renunţe atât de uşor. Pentru că s-ar putea să fie la un pas de reuşită. Eu, dacă nu aş fi făcut acest unic pas, astăzi nu dădeam acest interviu!” — Lorand Soares Szasz

Mă dau jos din pat! (râde) Beau un pahar de apă. Şi nu orice fel de apă, ci apă alcalină. Este foarte important ca creierul nostru să fie hidratat, pentru că mare parte din creier este apă, iar oamenii sunt foarte preocupaţi de ceea ce mănâncă, dar nu sunt deloc interesaţi de ceea ce beau. Iar un alt lucru pe care îl fac dimineaţa este să citesc. Pentru că, dacă nu o fac la primele ore, ulterior nu voi mai avea timp să citesc.

Fiecare dintre noi, la un moment dat, a trecut şi prin clipe dificile. Care a fost cel mai greu moment din viaţa ta şi cum ai trecut peste el?

Fără niciun dubiu, în 2008, în decembrie, când a trebuit să ne mutăm înapoi, din chirie, la fratele meu. Pierdusem toţi banii făcuţi în Portugalia, am pierdut – prin faliment – toţi banii adunaţi la nuntă, cadou, şi nu mai aveam bani nici să pun mâncare pe masă. Ceea ce pentru un bărbat e penibil! Aşa că ne-am mutat la fratele meu, dormeam pe o canapea cu soţia şi el ne dădea bani de mâncare. A fost foarte greu, dar ştiam că nu puteam să rămân în situaţia respectivă, nu aveam cum!

În decembrie 2008, când eram în situaţia asta, părinţii soţiei mele ne-au plătit biletul de avion să mergem în Portugalia, să-i vizităm. Pentru că, evident, nici bani de bilet nu aveam… Şi pe drum am citit o carte. La subtitlul unuia dintre capitole scria în felul următor: “Oamenii de succes îşi încep succesul acolo unde majoritatea se opresc”. Şi am zis: OK. Eu aici m-aş opri. Că sunt în faliment. Am pierdut tot. Dar omul ăsta zice că majoritatea oamenilor de succes abia aici îşi încep succesul. Păi, hai să mai fac câţiva paşi! Şi am mai continuat, în ianuarie, februarie, martie… În ianuarie, deja am semnat patru contracte şi au început să meargă lucrurile. Tocmai de aceea aş recomanda celor care trec prin astfel de dificultăţi să nu renunţe atât de uşor. Pentru că s-ar putea să fie la un pas de reuşită. Eu, dacă nu aş fi făcut acest unic pas, astăzi nu făceam acest interviu!

Cum este mai bine? Proprietar de afacere sau angajat?

Nu este neapărat mai bine sau mai rău, pentru că nu cred că toţi ar trebui să fim proprietari de afaceri, aşa cum nu toţi ar trebui să fim angajaţi. În schimb, ştiu ce este mai riscant sau mai puţin riscant. Mereu dau exemplul ăsta: dacă eşti proprietar de firmă, ai mai mulţi clienţi. Dacă îl pierzi pe unul dintre ei, nicio problemă, câştigi un alt client şi mergi mai departe. În schimb, dacă eşti angajat, ai un singur “client”, angajatorul tău. Dar, dacă habar n-ai ce este antreprenoriatul şi cum funcţionează lucrurile, atunci nu te băga, că o să intri în faliment, vei pierde tot şi-o să fie şi mai dezamăgitor.

Priorităţile lui Lorand Soares-Szasz care sunt?

Soţia mea, în primul rând. Familia înaintea afacerilor, întotdeauna. Motivul e simplu. Afaceri poţi să construieşti câte vrei. Căsnicia, însă, o construieşti o singură dată. Şi eu am o regulă simplă: dacă vreodată business-urile mele îmi vor pune în pericol căsnicia, voi închide business-ul. Dar căsnicia numai o dată o fac şi vreau să o fac cum trebuie! De altfel, soţia mea călătoreşte întotdeauna cu mine, iar eu nu lucrez în weekend-uri, ca să pot să-mi petrec timp cu ea şi să fiu atent la nevoile ei. Asta pentru că, dacă soţia mea e fericită, eu sunt fericit. Iar dacă sunt fericit acasă, voi fi şi la serviciu.

Afaceri cu etică sau fără etică?

Fiecare om de afaceri trebuie să decidă cum vrea să facă afaceri. Cu sau fără etică. Ceea ce vreau să subliniez este că se pot face afaceri cu etică. E greu, e foarte greu să faci afaceri legal în România, dar merită, pentru că doar aşa poţi să ai succes pe termen lung. Eu nu vreau să fiu un om de afaceri care seara, când mă culc, să mă gândesc dacă mâine dimineaţă vine DNA-ul la firma mea.

Şi o ultimă întrebare: cum te-ai descrie singur, în doar trei cuvinte?

Integritate, un sprijin pentru cei din jur şi cel mai bun soţ!

About Ada Beraru