“Ca un val de mare care te scufundă şi încerci cu disperare să-ţi dai seama unde-i nisipul, unde-i susul, unde-i josul, unde-i malul… aşa este şi diagnosticul pe care mi-l pun singură atunci când văd analizele: leucemie acută. Primele lacrimi însoţesc durerea primului gând: «Sunt terminată». Al doilea gând, ştergându-mi lacrimile: «Ce pot să fac?»” Cuvintele aparţin doctoriţei Lucreţia Brânzan, un om care salva vieţi în secţia de urgenţă a Spitalului Judeţean din Deva când i s-a făcut rău şi aflat teribilul diagnostic. Acum, doctoriţa este internată la o clinică din Capitală şi prietenii ei sunt decişi să o salveze: vor să strângă banii necesari unui transplant, singura operaţie care poate salva un salvator.
Are 42 de ani, este căsătorită şi o aşteptă acasă două fetiţe: Daria de 7 ani şi Sânziana, de 13 ani. Lucreţia Brânzan a făcut studiile la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara, specializându-se pe medicina de urgenţă. Şi-a făcut rezidenţiatul tot în Timişoara, iar în anul 2005 s-a întors la Deva, în secţia UPU. Aici, în anul 2012, a devenit medic primar, iar în 2010 şi-a luat doctoratul în ştiinţe medicale. Din anul 2000, doctoriţa are şi competenţă în acupunctură. Poate spune că, până la 42 de ani, şi-a atins toate visurile la nivel profesional. Dar, ca să se poată întoarce sănătoasă acasă şi la lucru, doctoriţa Lucreţia Brânzan are nevoie de sprijinul celor din jur, după ce a fost diagnosticată cu leucemie acută.
Prietena ei, medicul de familie Claudia Croitoru, povesteşte: “A aflat diagnosticul chiar când era de gardă: în noaptea de 1 spre 2 octombrie s-a simţit foarte rău, dar nu a rugat pe niciun coleg să facă schimb de tură cu ea. Şi-a făcut analizele şi singură şi-a dat seama ce diagnostic are. Tuţa, cum îi spun prietenii, este genul de om care munceşte până la capăt. Este un specialist foarte bun. Noi avem nevoie de ea în Urgenţă şi vă spun că fiecare medic a apelat măcar o dată la ea pentru o rudă sau o cunoştinţă, pentru că îşi face meseria foarte bine şi întotdeauna a fost în prima linie”. Doctoriţa Pop de la Spitalul Judeţean s-a implicat şi ea în campania de colectare de fonduri: “Mă gândesc acum că fiecare dintre noi putem să fim în locul ei şi orice ajutor oferit acum este o mână întinsă unui om bun. Un leu să daţi şi tot este bine! Împreună cu medicii, ne-am gândit că un om, un coleg de-al nostru, are nevoie de ajutor şi vrem să cerem oamenilor să se implice fiecare cum poate”. Banii se pot depune în două conturi deschise pe numele soţului, Robert Brânzan, la BRD – RO 70 BRDE 220 SV 64949152200, sau la BCR – RO 43 RNCB 0519026979570001.
Mobilizare generală
“Următoarele lacrimi sunt ale colegei şi prietenei mele din Urgenţă. Plec din spital ca de alte mii de ori şi trecând pe lângă pacienţi şi personalul medical mă gândesc că nimic nu va mai fi la fel. Este ultima gardă pentru cine ştie cât timp… Noaptea din 1 spre 2 octombrie 2014. Din 3 octombrie, trec în tabăra pacienţilor şi sunt de cealaltă parte a acului, a cateterului central, al tratamentului. Atâtea manevre medicale pe care le-am făcut şi nu mi-am dat seama cât de dureroase şi neplăcute pot fi”, povesteşte doctoriţa care acum are nevoie de ajutor.
Lucreţia Brânzan este acum internată în Clinica de Hematologie de la Spitalul Fundeni din Bucureşti. Urmează un tratament agresiv şi se luptă în fiecare zi cu boala, disperarea şi durerea: “Până acum, prima tură de tratament a fost un succes, a reuşit să ajungă în subpresia măduvei care a produs celule bune, are doar 5% celule rele, un procent asemănător celor care nu au această boală, deci şansele ei cresc foarte mult. Dacă fiecare om va da un leu pentru doamna doctor, se va putea realiza transplantul de măduvă, care, din punct de vedere medical, ar fi încununarea, reuşita în lupta foarte grea pe care ea o duce zi de zi cu boala”, explică doctorul Caudia Croitoru.
Ca să o aducă acasă sănătoasă, familia, prietenii şi colegii vor organiza în 18 decembrie, la ora 19:00, un spectacol, la Teatrul de Artă Deva, pentru colectarea de fonduri. Cei care vor să doneze orice sumă sunt aşteptaţi în holul teatrului. Mai mult, cei de la Centrul de Transfuzii Deva se străduiesc să-şi mobilizeze donatorii şi să trimită la clinica din Bucureşti sângele de care doctoriţa are acum atâta nevoie.
Un pas către o… poveste de succes
Primii care s-au mobilizat au fost colegii din serviciul UPU şi, pe parcurs, au venit alături de ei şi celelalte cadre medicale. De pe patul de spital, Lucreţia Brânzan îşi aminteşte momentele teribile în care familia a aflat că este bolnavă: “În parcarea spitalului mă aşteaptă soţul meu, care îşi dă seama că nu este doar oboseala clasică după tura de noapte. Când îi văd lacrimile, mă simt ca o trădătoare, ca un dezertor din echipa pe care o facem. Încerc să amân momentul în care să le spun fetelor şi mamei… Fetele se uită descumpănite şi nu înţeleg cum adică «sunt bolnavă». «Dar ce ai, mami? Cum te simţi?». Mama are cea mai speriată privire pe care i-am văzut-o vreodată şi nu înţelege cum totul, aşa de brusc, s-a întâmplat. Apoi vestea îşi urmează propriul drum: prieteni, colegi din spital, personal medical, rude, pacienţi”.
Doctoriţa are nevoie de o sumă destul de mare şi este nevoie ca banii să se strângă rapid, explică dr. Croitoru: “E ca o agonie şi un extaz, pentru că Tuţa azi se simte bine, mâine se simte rău de la medicamente. În ţările în care se face acest transplant, preţurile variază între 130.000 şi 140.000 mii de euro, în Germania, Austria sau Italia. Dacă nu se reuşeşte strângerea acestei sume, familia a luat în calcul şi realizarea transplantului la Fundeni. Timpul este scurt, iar banii trebuie strânşi în maximum opt săptămâni, ca să nu se rateze momentul în care boala este în remisie. Transplantul este, de fapt, singura ei şansă de vindecare. Îi rog pe toţi să se gândească că boala nu alege! Azi eşti bine, mâine eşti foarte bolnav şi nu contează pentru leucemie că ai servit comunitatea şi ai salvat oameni. Prietena mea a fost mereu în prima linie şi aş vrea să aibă şansa să o facă din nou”. Din spital, doctoriţa Brânzan şi-a adunat puterile şi ne-a scris: “Sunt ca o pietricică mică într-un lac care face să apară unde pe suprafaţa lui. Se strâng fonduri, se organizează spectacol de binefacere, se donează sânge de către oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, medicii şi tot personalul medical din spital îmi duc grija şi luptă cu toţii pentru mine. Toate gesturile, toate telefoanele, toate încurajările, toate rugăciunile mă fac să mă simt într-un ocean de iubire şi-mi dau forţa să lupt pentru a-mi vedea fetele crescând, pentru a fi alături de soţul meu, pentru a avea grijă de părinţii mei, pentru a-mi reîntâlni prietenii şi colegii, pentru a-mi face prieteni noi, pentru a putea să aduc la rândul meu din nou alinare şi câte un zâmbet pe chipul pacienţilor mei. Cred şi sper că voi fi povestea voastră de succes, omul şi medicul alături de care v-aţi luptat pentru a învinge boala. Vă mulţumesc!”.
Emotionant! Fiecare putem fi picatura care face valuri!