În aşteptarea Crăciunului, printre românii din Bruxelles

Românii din Diaspora tânjesc după ţara lor şi acum, la doi paşi de Crăciun, sentimentul e tot mai puternic. Plecaţi din România din cauza condiţiilor economice dificile, sute de mii de oameni duc dorul plaiurilor unde s-au născut, a tradiţiilor şi a bucuriei. Aşa că mulţi de-abia aşteaptă Sărbătorile ca să se întâlnească şi să petreacă româneşte. La capătul celălalt al Europei, românii din Belgia au început pregătirile sub… tricolor.

1 Decembrie şi Sărbătoarea Crăciunului sunt momentele în care românii din diaspora îşi mai alină greul dor de casă prin petreceri bine organizate

Sute de români din Belgia au sărbătorit Ziua Naţională a României în faţa unei celebre construcţii din Bruxelles, Atomium. “Am sărbătorit cu multă bucurie şi am aşteptat această zi ca să fim împreună, să jucăm Hora Unirii pe pământ românesc, la Bruxelles. Pentru asta am adus pământ din ţară şi l-am presărat în faţa construcţiei unde s-au adunat românii la sărbătoare. Se simte aici dorul de casă, oamenilor le e dor de folclor, de muzica de acasă şi ne lipseşte România foarte mult”, spune unul dintre organizatorii spectacolului de Ziua Naţională, Dani Ianoş. Românii din Belgia au sărbătorit Ziua Naţională la sfârşitul lunii noiembrie, când au avut zi liberă, la sfârşitul săptămânii: au jucat şi au cântat alături de tineri interpreţi veniţi din ţară. Momentul artistic de la Atomium şi spectacolul folcloric care a urmat au fost organizate de Asociaţia ROSA (Romanian Open Society Abroad).

“Ştiind că celor de aici le e dor de muzica de acasă, încercăm să le aducem tineri interpreţi de folclor, facem totul din resurse proprii. Cei care sunt implicaţi “cotizează”: punem bani, facem flyerele, iar cazările le facem în familii, care le asigură şi masa oaspeţilor”, explică Silvia Olari, preşedinte ROSA. În ciuda frigului, sute de români au venit să joace la Atomium, loc care a răsunat zeci de minute de acordurile româneşti.

Membrii diasporei au purtat steaguri ori şi-au prins panglici tricolore în piept. Au vrut să arate belgienilor că au destule motive să fie mândri de neamul lor, dar au şi transmis celor de acasă un mesaj: “Solidaritatea se demonstrează, nu se declară”, spune Nicoleta Purtător, din Deva, o tânără care şi-a legat o panglică tricoloră ca papion.

Din dor de ţară

Oficial, sunt 50.000 de români, dar liderii diasporei cred că, în realitate, sunt de două ori mai mulţi veniţi în Belgia. Cam trei pătrimi trăiesc în Regiunea Bruxelles, urmată de Flandra şi Valonia. Dacă povesteşti cu ei, îţi spun cu toţii acelaşi lucru: trăiesc mai bine, dar sufletul tot acasă le-a rămas. Se întâlnesc la sărbători, se strâng în cercuri de prieteni ori schimbă o vorbă în magazinele româneşti. Ei bine, dacă eşti în Bruxelles şi vrei să întâlneşti români, aici trebuie să-i aştepţi. În magazinul “La Bunicuţa”, de pe Avenue de la Reine, nr. 194, nu trec câteva minute să nu intre vreun român în căutarea produselor de acasă. Vă vine să credeţi sau nu, cei mai căutaţi sunt pufuleţii!

Acum, că vine Crăciunul, priorităţile se schimbă, spune proprietara magazinului, Silvia Olari: “Depinde de român ce-şi pune pe masă: pentru cei care au vreme să gătească, cozonacul e obligatoriu şi sarmalele la fel, se cumpără cârnaţii, jumările, cartaboşul. Noi în magazine avem şi varză pusă la butoi în România, din care îşi fac românii de aici sarmalele. Şi chiar dacă e un pic ciudat, românii de aici cumpără de Crăciun foarte multă moare, poate că vor să-şi revină a doua zi, după Crăciun”. Sărbătoarea bucuriei creştine este aici departe de savoarea şi magia de acasă: “În Belgia, Crăciunul nu este frumos. Deloc. Sub nicio formă. Mai frumos e la noi, dar nu avem posibilităţi”, spune o româncă ce merge în ţară o dată pe an. Nuţica Acreţu, din Suceava, este în Belgia de 10 ani: “o viaţă”, zâmbeşte trist femeia care a venit “La Bunicuţa” în special în căutarea produselor de post. “Facem Crăciunul aici, în Belgia, dar împreună cu alţi români. Suntem o comunitate, un grup de prieteni, care facem frecvent chestii româneşti. Suntem români! Dacă am plecat, nu înseamnă că am uitat de unde. Sperăm să ne întoarcem într-o bună zi, cine ştie? Doamne ajută”, spune Marcela Spiridon, din Galaţi, care stă în Belgia de nouă ani: “Uneori e greu, alteori e uşor, câteodată e bine, altă dată nu e aşa bine. E bine că avem magazine şi restaurante româneşti unde mai schimbăm o vorbă, ne mai regăsim, mai comunicăm şi aşa e mai OK”.

O fi capitala Europei frumos îmbodobită, dar tot nu găseşti atmosfera caldă a sărbătorii româneşti. “Noi facem Crăciunul tot în Belgia, deşi aici sărbătoarea parcă nu are sens, nu e ca în România, dar fiind cu familia aici, se mai compensează”, crede tânăra Anamaria Tudosa. Lucrează împreună cu sora ei, Alina Elena Temea, în magazinul “La Bunicuţa”, unde poţi întâlni nu doar români, dar şi bulgari, polonezi şi chiar belgieni care au prins gustul produselor tradiţionale, explică Alina: “Belgienii ne cumpără în special vinul, preparatele de casă din carne, ţuica. Prima dată vin să încerce şi dacă le place – şi le place – se întorc. Crăciunul aici e diferit – la ei, asculţi cântece de Crăciun doar la radio, nu vezi colindători, nu au tradiţiile noastre. Cu uratul, ei nu ies decât de Halloween. De unde vine atunci atmosfera de sărbătoare?”, se întreabă tânăra şi apoi răspunde: “Din sufletele noastre”.

“Moş Crăciun în diaspora”

În Asociaţia ROSA sunt opt membri fondatori, din care cinci sunt activi. Asociaţia are zeci de simpatizanţi, care ajută ca voluntari. “În Belgia, voluntariatul merge foarte bine, lucru care ar trebui preluat şi în România”, spune Silvia Olari. Acum, cei din ROSA se străduiesc să le facă o bucurie şi românilor săraci din ţară. Cei din diaspora colectează fonduri şi obiecte pentru a strânge cadouri pentru copiii cu nevoi speciale: “Strângem dulciuri, haine, jucării pentru copii, le împachetăm şi le trimitem în România. Anul trecut am trimis 250 de pachete, iar anul acesta ne-am propus să strângem 500. Pachetele ajung în România la copiii aflaţi în sărăcie extremă. Preferăm să nu ducem celor din oraşe care mai au una-alta, ci celor de la ţară. Gândiţi-vă că aici un copil care se trezeşte este nevoit să iasă afară la toaletă, se spală cu apă rece şi îşi începe ziua mergând trei-patru kilometri la şcoală, pe jos, că părinţii nu au maşină. În judeţul Hunedoara, am trimis copiilor din Micăneşti, comuna Zam. Acolo, ne-am implicat mai mult: le-am făcut o baie la şcoală şi, în săptămâna “Şcoala altfel”, îi ducem în excursii şi îi ajutăm cu rechizite şi tot ce putem. Am trimis şi la şcoala din Mintia, unde sunt copii de etnie romă, pentru că noi mergem pe principiul că “soarele când răsare, luminează pentru toată lumea”. În această şcoală nu sunt doar copii, ci se face alfabetizarea şi a părinţilor, pentru că e ruşinos să nu ştii să scrii în acest secol. La Bârcea, am dus într-un centru de asistenţă socială, iar 96 de pachete au mers pe groapa de gunoi de la Cluj, unde copiii sunt într-o sărăcie lucie. Am plecat de acolo cu un nod în gât şi nu îmi doresc să revin. Nişte studenţi au mers la ei, de asemenea, să le spună povestea “Corbul şi vulpea” şi, la sfârşit, primeau o bucăţică de caşcaval. E un aliment pe care ei nu l-au văzut până atunci niciodată, nu îi ştiau gustul. Cine are curaj, să meargă pe Pata Rât să-i vadă. E o imagine care îţi schimbă viaţa”. Acţiunea “Moş Crăciun din Diaspora” este acum, în 2014, la a treia ediţie.