Handbal feminin, Campionatul European: La câteva secunde de glorie

Scriam săptămâna trecută despre primele două meciuri ale fetelor noastre la acest Campionat European găzduit de Ungaria şi Croaţia. Un prim joc, pierdut fără drept de apel în faţa principalei candidate la medaliile de aur, Norvegia, în care am evoluat ca o echipă oarecare, fără valoare, şi un al doilea, în care am renăscut, chiar dacă plecam cu şanse la fel de reduse, dar ne-a trădat finalul, Danemarca egalându-ne în ultimele două secunde. Am trecut apoi de Ucraina, e drept la limită (23-22), dar am controlat de la cap la coadă partida şi obţineam calificarea în grupele principale, acolo unde am intrat cu un punct. Urma să întâlnim vechea noastră rivală Ungaria, incomoda Spania (care venise din grupe cu maximul de puncte, patru) şi Polonia, care ne stopase incredibil la ultimul C.M. din drumul spre semifinale. Ce s-a petrecut în meciurile cu Ungaria şi Spania a fost ceva ce numai “Naţionala” noastră feminină ne poate oferi. Evoluţii imprevizibile, care ne-au purtat prin toate stările sufleteşti posibile. De la deznădejde, tristeţe, la bucurie, dar o bucurie amestecată cu acea doză de regrete, că am fi putut fi în primele patru reprezentative din Europa.

UNGARIA – ROMÂNIA: 20-19 (10-8) – Din nou, ne-a trădat finalul

Jocul bun al Cristinei Neagu (stânga) şi paradele senzaţionale ale Paulei Ungureanu nu au fost suficiente pentru ca România să ajungă în semifinale

La sporturile pe echipă, suporterul român are o vorbă: să ne bată oricine, dar nu Ungaria. Mai tot timpul, disputele dintre cele două naţiuni pe tărâm sportiv au adus în joc mari orgolii. Primul meci din grupa principală de la Debrecen ne-a adus în faţă reprezentativa de peste Tisa, victoria fiind vitală pentru ambele grupări, în tentativa de a spera la o calificare în semifinale. Susţinute frenetic de cei 6000 de spectatori (lipsiţi de fair-play la intonarea imnului nostru), jocul a debutat destul de încâlcit de ambele părţi. Primul gol s-a înscris abia în minutul 6 şi a aparţinut gazdelor, care, două minute mai târziu, având “om în plus”, au punctat pentru 2-0. Fără idei în atac, acolo tot greul s-a răsfrânt din nou pe umerii Cristinei Neagu, am reuşit primul gol abia în minutul 11, prin “interul” nostru stânga. Am reuşit chiar, datorită “paradelor” Paulei Ungureanu (excelentă pe parcursul întregului joc) să egalăm la patru prin aceeaşi Neagu (care a transformat o aruncare de la 7 metri) şi Aurelia Brădeanu, dar unguroaicele au profitat la maxim de marile erori ale fetelor lui Tadici (pase greşite, forţări în atac, indecizie în aruncări) şi s-au distanţat la trei “lungimi”, 8-5 (min. 23) şi 9-6 (min. 26). Am profitat însă de eliminarea din tabăra adversă şi am înscris de două ori consecutiv, dar Ungaria a intrat la vestiare cu plus de două goluri, profitând de eliminarea de 2 minute a Cristinei Neagu. Diferenţă care a crescut la un maxim de trei goluri, 11-8, imediat după reluarea jocului. “Veterana” Aurelia Brădeanu şi-a adus aminte de ce este pe teren şi a înscris şi ea de două ori consecutiv. Jocul nostru începea să aibă consistenţă, Paula îşi făcea treaba între “buturi”, în timp ce Ungaria simţea din plin lipsa celei mai bune jucătoare, Anita Gorbiz (însărcinată), nereuşind să mai surprindă apărarea noastră. Şi de la 13-11 (min. 36), în doar patru minute, am reuşit să întoarcem scorul, 13-14, prin contraatacul lui Pîrvuţ şi cele două goluri ale lui Neagu.

Maghiarele au trecut din nou la conducere, 15-14 (min. 45), timp în care Paula “parase” şi o aruncare de la 7 metri, dar aceeaşi inepuizabilă şi inegalabilă Cristina Neagu a punctat de trei ori consecutiv (ultima oară în inferioritate) pentru 15-17 (min. 48). Diferenţa de două goluri s-a menţinut până cu cinci minute înainte de final, 17-19, ultimul gol aparţinând lui Băbeanu. Avea să fie, din păcate, începutul dezastrului. Unguroaicele au profitat de omul în plus, au egalat la 19 printr-o aruncare de pedeapsă şi au trecut la conducere, 20-19 (min. 57). Nu am reuşit să profităm la rândul nostru de eliminarea din tabăra adversă, Neagu a aruncat pe lângă, arbitrii au fluierat un fault în atac, ultimele 11 secunde ne-au găsit cu mingea în posesie, dar totul a fost în zadar. Final plin de amărăciune, într-un meci pe care l-am pierdut practic pe mâna noastră. Un final gestionat prost atât de jucătoarele de pe teren, cât şi de antrenorul Gheorghe Tadici care, în loc să indice cele mai bune soluţii la ultimul atac, şi-a certat jucătoarele la ultimul time-out cerut.

ROMÂNIA – SPANIA 22-20 (9–14) – De la agonie la extaz

După eşecul dureros din meciul cu Ungaria, era greu de crezut că elevele lui Gheorghe Tadici vor reuşi să se remonteze psihic. După primele 30 de secunde, extrema stângă, Pinedo, avea să penetreze deja poarta noastră, dar, imediat, Ardean-Elisei avea să înscrie şi ea tot de pe extremă. Aceeaşi Pinedo (coşmarul nostru în primele 30 de minute) şi-a readus echipa în avantaj, însă reuşitele lui Neagu (din 7 metri) şi Chiper ne-au adus pentru prima oară la conducere, 3-2 (min. 5). Arbitrii elimină două jucătoare “iberice”, dar, culmea, nu profităm de acest avantaj enorm şi nu înscriem, ba mai mult, Neagu ratează o aruncare de la 7 metri. O vom face însă prin Ţăcălie în echipe complete, 4-2 (min. 9). Şi după 5-3 (min. 10), începe din nou calvarul. Spanioloaicele, cu “spiriduşul” Pinedo de neoprit, înscriu de trei ori consecutiv şi trec din nou în avantaj, 5-6 (min. 12). Se vedea din nou că nu găsim soluţii în atac, aşteptându-se totul de la Neagu. Noroc că între buturi se afla aceeaşi extraordinară Paula Ungureanu, care se lupta de una singură cu ofensiva adversă. Cele 12 intervenţii ale ei din prima repriză, printre care şi pararea a două aruncări de la 7 metri, aveau să limiteze oarecum dezastrul care putea să se întâmple până la pauză. La 8-10 (min. 18), Tadici o trimite pe bancă pe Cristina Neagu, dar degringolada naţionalei continuă. Cu eficienţă aproape de zero în faza de atac, fetele noastre nu mai găsesc din minutul 21, scor 9-11, drumul spre poarta Spaniei. Chiar dacă Paula îşi face datoria, Ţăcălie ratează şi ea de la 7 metri, în timp ce diferenţa pe tabela de marcaj se măreşte văzând cu ochii, intrându-se la cabine cu un deficit de 5 goluri, 9-14. Era greu de prevăzut că se mai putea întâmpla ceva deosebit în partea secundă, fetele noastre părând căzute atât psihic, cât şi fizic. Spre bucuria noastră, a celor care încă mai credem în handbalistele noastre şi în antrenorul Tadici (contestat de mulţi, dar de multe ori pe nedrept), aveam să asistăm în cele 30 de minute care au urmat la o altă echipă a României.

Revenită pe teren, Cristina Neagu, golgetera din acest moment a europeanului cu cele 40 de goluri, avea să demonstreze de ce este una dintre cele mai bune handbaliste ale lumii, în timp ce, în poartă, Paula Ungureanu îşi continua evoluţia de senzaţie. Cu o poartă “închisă” şi cu o apărare greu de trecut, fetele noastre au început să pună gol după gol. Şi de la 9-14 s-a ajuns în minutul 38 la 13-14, prin golurile înscrise de Elisei, Neagu, Ciuciulete şi Chintoan, în timp ce portarul nostru de rezervă, Denisa Dedu, scotea şi ea o aruncare de la de la 7 metri. Rămase fără replică, ibericele vor reuşi primul gol al reprizei secunde abia în minutul 41, când golgetera lor, Martin, a transformat aruncarea de pedeapsă de care a beneficiat, 13-15 (min. 41). Jocul este pe “muchie de cuţit”, ambele grupări dorindu-şi cu ardoare cele două puncte. Pîrvuţ înscrie şi ea în inferioritate numerică, dar primim o nouă “penalitate” de două minute şi Martin îşi face din nou datoria de la 7 metri, 14-16 (min. 43). A fost rândul Spaniei să suporte o eliminare, iar Neagu a profitat din plin, restabilind egalitatea la 16. Adversarele noastre au condus pentru ultima oară în minutul 46, 16-17, după care româncele au reuşit să preia conducerea în “premieră”, prin experimentatele Brădeanu şi Neagu, 18-17 (min. 50). Ne întrebam cu toţii dacă nu a fost prea mult, iar labilitatea psihică a handbalistelor noastre îşi va spune din nou cuvântul. Avea să fie însă o poveste de vis, cu un final senzaţional al “tricolorelor”, Paula a mai scos încă un 7 metri (20 intervenţii din cele 38 de şuturi, procentaj de 51%!). După 19-19 (min. 56), a urmat desprinderea decisivă.

“Bomba” lui Mica Brădeanu a fost fără replică, iar “gura de foc”, Neagu, a transformat cu siguranţă un nou 7 metri, pentru 21-19 (min. 58). Spaniolele sunt în disperare de cauză, portăriţa Temprano încearcă o angajare pe contraatac, dar Neagu “pluteşte” şi prinde. Mai mult, în ultimul minut aduce liniştea definitivă, printr-un nou gol, 22-19, reuşita ibericelor din ultimele secunde nu a mai contat. Succes extraordinar, care ne face să fim, parcă, şi mai trişti când ne gândim la finalurile cu Danemarca şi Ungaria. Am demonstrat că avem totuşi valoare, că rămânem sperietoarea Spaniei (8 victorii şi 3 eşecuri în întâlnirile oficiale), iar Gheorghe Tadici rămâne “naşul” lor, bătându-le de câte ori le-a prins. Deoarece Danemarca a învins Ungaria cu 23-20, şansele iluzorii la locul doi s-au risipit complet. Aseară, după închiderea ediţiei, România a întâlnit în ultima partidă din grupele principale Polonia, în faţa căreia aveam de luat o revanşă. Un eventual succes, urmat de jocul rezultatelor, ne-ar putea aduce pe locul trei în grupă, conferindu-ne dreptul de a disputa încă un joc, pentru locurile 5-6.