Artistul care dă suflet metalului

Articolul a fost vizualizat de 2,288 ori

Omul cu inimă din care creşte o frunză – “Bio-somnul”, un fel de dreptunghi alcătuit din ţevi pe care “a crescut” un ciudat fuselaj – “Zbor liber”, harponul-peşte, o văcuţă ciudată, ale cărei pulpe şi uger sunt îngroşate monstruos – şi care reprezintă lucrarea “Mutaţie genetică”, o carafă secţionată pe jumătate întruchipează maternitatea, acele unui ceas sunt lumânări aprinse care “curg” peste “Secunda” (n.r.: numele lucrării) inspiraţiei, apoi un întreg şir de omuleţi metalici în mijlocul cărora hunedoreanul Alexandru Podea, artistul metalului, a decupat inimi. Sunt doar câteva dintre cele mai apreciate lucrări ale originalului artist hunedorean.

Alexandru Podea demonstrează că şi metalurgiştii pot să creeze artă

Inimi prin care trec cruci, inimi prin care urcă la cer sfeşnice, porţi de altar cu lumânări aprinse, aruncându-se vertical din inima metalului, o cruce purtând o alta, ceva mai mică, întruchipează “Educaţia creştină”… Alexandru Podea demonstrează apoi că nişte simple ţevi în zig-zag pot alcătui, cu puţină imaginaţie, un cântec de slavă, un psalm, în timp ce criza financiară “a ciuruit” fiinţa “omuleţului”, de-acum emblematic pentru artistul hunedorean, cu zeci de găuri cât mărimea unei monede.

Una dintre lucrările cele mai pline de sens ale maestrului este “Chemarea”. O lupoaică-simbol, urlând, chemându-şi acasă puii risipiţi peste graniţe, lupul dacic ancestral amintind de un “Ianus bifrons”, căci straniul animal al lui Alexandru Podea poartă în ceafă un chip de om care priveşte spre înapoi, iar sub pântecul lunguieţ spânzură opt clopote al căror sunet grav îi cheamă pe cei plecaţi peste mări şi ţări, la matcă. “Este un mesaj adresat de către părinţi tuturor copiilor plecaţi în străinătate. Încercăm să-i chemăm înapoi. Clopotele sunt intenţionat amplasate în locul matern: bătrânii sunt slabi, sunt bolnavi şi nu mai are cine să fie aproape de ei. Lipseşte acea apropiere sufletească dintre părinţi şi copii, însă lucrarea poate fi interpretată şi invers: peste graniţe sunt, în acest moment, probabil, aproximativ un milion de copii, care simt lipsa părinţilor. De altfel, puţină lume ştie că urletul lupului nu are ecou”, adaugă Alexandru Podea un ultim detaliu lămuritor.

Stăpânul “sculpturii în metal” şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale de până acum: lupoaica – simbol, care-şi cheamă acasă puii risipiţi peste graniţe

Şi mai spune, oarecum în taină, că visează uneori cu ochii deschişi – aşa cum “a visat” creaţia aceasta şi-a mâzgălit-o repede cu creta pe peretele atelierului, de teamă să nu-i uite sensurile – că această lupoaică şi clopotele ei ar putea deveni un simbol al judeţului Hunedoara, o replică pentru “Lupa Capitolina” şi o reinventare a stindardului dacic.

Simfonia metalului

Alexandru Podea, metalurg de profesie, s-a apucat de sculptura în metal pentru a le demonstra colegilor săi din concernul Arcelor Mittal la care este angajat şi care produce laminate din oţel în peste 60 de ţări de pe mapamond, că şi la Hunedoara se poate face cultură. Şi că hunedorenii nu ştiu numai să dea cu ciocanul într-un fier şi nu se pricep numai la deformări plastice şi tratamente termice, pentru a face laminate. “Am fost acuzaţi că noi, aici, la Hunedoara nu ştim ce e aia o poezie, o simfonie, de cultură ce să mai vorbim! Aşa că am vrut să le dăm o replică acelora care ne-au reproşat, iar şeful meu direct, care ştia că mă ocup de artă, mi-a propus să facem ceva în acest sens”. Şase dintre lucrările pe care le-a realizat s-au dovedit a fi cu adevărat inspirate, aşa că au plecat imediat la Luxemburg. Ca să realizezi aceste creaţii trebuie, potrivit hunedoreanului, să apelezi la o tehnologie destul de complicată. “Nu poţi lucra cu dalta şi ciocanul. Pentru astfel de lucrări este nevoie de flex, de aparat de sudură, de freză, de tehnologii ale prezentului, în general”, explică artistul.

La început a fost pictura

Mai întâi, nu prea a avut el treabă cu “scornelile” acestea minunate din metal, pe care le-a scos la iveală din cotloanele minţii în ultimii trei ani. Picta. Picta din plăcere, încă în timpul orelor de la şcoala de arte plastice şi muzică, la Casa pionierului, pe când era doar un ţânc. Apoi a dat examen la Şcoala de Arte Plastice şi Muzică de la Deva, dar pentru că secţia s-a desfiinţat chiar în anul în care se înscrisese adolescentul de atunci, acesta s-a reorientat spre metalurgie. Cu toate acestea, hunedoreanul a continuat să picteze. “Pictam orice, peisaje, tablouri alegorice… Am zeci de tablouri prin casă, însă ideea era că le pictam pur şi simplu pentru sufletul meu, nu ca să le expun sau ca să le vând. Abia în 2009 am avut prima expoziţie, cu creaţiile din metal, în spaţiul public din faţa Casei de Cultură din Hunedoara”, povesteşte artistul.

Fumător înrăit, împotriva tutunului

O altă serie de lucrări trimite la ideea de ecologie: “Bio-combustie”, “Fotosinteza” (o ţigară aprinsă din care ţâşneşte mugurele unei frunzuliţe timide, ambele din metal), “Bio-regenerare”, “Bio-reciclare”, “Bio-ecloziune”, ba chiar “Bio-iluminare”, sunt doar câteva dintre creaţiile pe care hunedoreanul le păstrează într-unul dintre atelierele sale. Şi apoi din nou “omul” metalic plăsmuit de acea străfulgerare “ancestrală”, cum o numeşte Alexandru Podea: de această dată pe jumătate îngenuncheat, purtând în mijlocul pieptului său rece, acolo unde se află decupajul inimii, o piatră ghemuită într-un culcuş de sârmă. Una dintre creaţiile lui Alexandru Podea a fost expusă chiar în faţa secţiei Boli infecţioase a Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara. Este vorba despre un monument reprezentând doi plămâni din care cresc mici frunzuliţe, iar lucrarea este intitulată “bio-respiraţie”.


“Monumentul a fost realizat în urma unui parteneriat între Arcelor Mittal şi Spitalul Municipal, compania donând creaţia unităţii sanitare. În fiecare an compania la care sunt angajat are un program de ziua sănătăţii şi securităţii în muncă, iar în combinatele concernului, la nivel mondial, se fac fel de fel de activităţi. Cerându-mi-se o propunere, eu am venit cu ideea acestui monument. El se vrea a fi atât un semn de mulţumire adus medicilor care au grijă de sănătatea noastră, cât şi un semnal de alarmă referitor la bolile de plămâni, pe care le poate genera fumatul. Eu însumi, din păcate, sunt un fumător înrăit, aşa că lucrarea îmi este, cumva, şi autoadresată, dar sunt şi cadre medicale care fumează, aşa că m-am gândit să plasez un mesaj chiar în faţa lor, mai ales că acolo este şi o secţie TBC”. În luna aprilie, Alexandru Podea şi-a dus lucrările de aproximativ 2 metri înălţime, fiecare cu un TIR, până în Bucureşti, la Palatul Parlamentului, unde a expus în sala “Constantin Brâncuşi”. A fost prima sa expoziţie personală, într-un asemenea cadru, în condiţiile în care filialelor judeţene ale artiştilor le vine rândul să expună, poate, o singură dată la fiecare cinci ani.

Un nou proiect important

Şi tot hunedoreanul Alexandru Podea este artistul care va realiza un monument în memoria victimelor comunismului, acesta urmând să fie amplasat în imediata apropiere a Catedralei Eroilor, din centrul Hunedoarei. “Preşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici – Filiala Hunedoara, Mircea Tarcea, a venit cu ideea. Eu m-am gândit ce ar putea să reprezinte acel monument şi am realizat că poporul român nu îngenunchează în faţa nimănui, decât în faţa religiei, în faţa lui Dumnezeu. Atunci am constatat că omul stilizat, în genunchi, a cărui inimă este străbătută de o cruce, se potriveşte cel mai bine pentru aşa ceva. Există, în acest moment, două variante: monumentul, care va avea o înălţime de 4,5 metri, să fie făcut din marmură sau din cupru, ambele materiale suficient de rezistente pentru a rezista la intemperii. Mărturisesc că eu aş prefera cuprul, pentru că ar fi păcat ca Hunedoara să nu aibă niciun monument din metal, iar cuprul, sub acţiunea timpului, primeşte o anumită patină a timpului, care ar sublinia tocmai ideea de jertfă, de suferinţă”.

O parte din suma necesară, care depăşeşte 10.000 de euro, ar putea fi asigurată din sponsorizări, în timp ce hunedorenii care doresc să facă donaţii vor putea să contribuie ei înşişi la ridicarea acestui monument. “În anii de aur ai combinatului s-ar fi putut face foarte multe lucruri, a urmat apoi o perioadă de dezinteres total, în timp ce acum observ că a început să fie încurajată creaţia artistică, reprezentanţii companiilor hunedorene fiind dispuşi să susţină artiştii, indiferent de zona din care vin aceştia”, spune Alexandru Podea. Potrivit artistului care urmează să realizeze monumentul, durata necesară pentru acest lucru ar fi scurtă, graţie tehnologiilor avansate ale momentului, însă pentru aceasta va fi nevoie de utilaje grele şi de o macara, cu ajutorul căreia să fie asamblate piesele. Hunedorenii care doresc să contribuie cu diferite sume la ridicarea monumentului pot obţine detalii întrebând la Catedrala Eroilor.

Tags: ,

About Ada Beraru