Grădina adusă în valiză, din Statele Unite

Flori aduse cu valiza din Statele Unite! Pare incredibil, dar aşa a procedat un bărbat care s-a hotărât să îşi mute grădina, din Florida, în casa de la ţară, din România. Alexandru Donici a lucrat 30 de ani în America, ca tehnician dentar, dar pasiunea lui o reprezintă florile. Aşa că atunci când a ieşit la pensie şi a decis să se repatrieze, a trebuit să găsească o soluţie pentru colecţia sa florală: a pus florile în valiză şi a urcat geamantanul în avion!

“Nu vă sfătuiesc să faceţi ca mine”, spune zâmbind bărbatul care s-a mutat, în 2013, într-un sătuc de pe Valea Mureşului. Când şi-a ridicat casa aici, a avut grijă să construiască şi o miniseră pentru plantele exotice cu care s-a obişnuit în Statele Unite. “Aici am papirus adus din Florida, lângă el este mango de la noi, din curte, alături este sea grape, adică strugure de mare. Era pe plajă un puiet şi l-am scos, l-am pus în ghiveci şi s-a prins. Avem şi avocado, care e tot din curte şi nu doar că s-a prins, dar este şi plin de boboci. Cele mai multe dintre aceste plante au fost aduse în valiză. Mie îmi plac foarte mult şi nu am vrut să mă rup de paradisul florilor, din subtropicala Floridă. M-am gândit să car o parte din ce pot: bananierul este tot din curtea din Statele Unite şi mă bucur că dă un pui, pentru că pot să-l înmulţesc. Am adus şi o nucă de cocos pe care am băgat-o în ghiveci şi, de anul trecut până acum, mi-a făcut patru frunze”, povesteşte Alex Donici, plimbându-se prin seră atent la fiecare ghiveci. O fi iarnă în România, dar dincoace de pereţii de sticlă e cu totul alt anotimp: “Am adus tot ce era verde şi creşte în grădină sau în ghiveci. De mic, am avut această pasiune, pe care am moştenit-o de la bunicii mei, aşa că din Florida am venit cu un geamantan mare: am preferat să las hainele acolo şi să iau plantele. Aşa am adus avocado, mango, palmieri, struguri de mare şi multe alte plante a căror denumire nici nu o cunosc în limba română. Am preferat să aduc aici o parte din Florida”, zice bărbatul şi îşi desface mâinile larg, de parcă ar vrea să cuprindă între braţe toate plantele pe care le răsfaţă în căsuţa sa.

Orhidee de ţară

Aici, un loc special este dedicat orhideelor, care cresc nu în geam şi nici pe birouri, ci în condiţii apropiate de suratele lor sălbatice, unele chiar pe scoarţă de copac! Alex Donici este pasionat de aceste plante extravagante cu flori superbe: “Orhideele sunt nişte plante ciudate şi puţină lume ştie că aceste flori nu cresc pe un substrat, pe sol, ci pe tulpinile sau crengile arborilor tropicali. E o plantă ale cărei rădăcini joacă rol dublu. Au la suprafaţa rădăcinii o velvetină care absoarbe umiditatea din mediul înconjurător, plus hrana care vine de la păsări, insecte… Acea velvetină are nevoie ca, după o perioadă de timp, să se usuce şi devine albă, pentru a respira. Ea îşi ia oxigenul din atmosferă prin aceaşi sursă prin care se şi hrăneşte. Aici la mine se şi văd rădăcinile cum se întind către substrat. De unde vin ele, din locurile natale, cresc pe pomi şi nu sunt parazitare cum ai tinde să crezi. Nu! Ea foloseşte arborele doar pentru susţinere, nu ia nimic din planta respectivă. Aici în România sunt doar orhidee de pământ, specii căutate de Prinţul Charles, pe fânaţe”, ne lămureşte fostul tehnician dentar. În tabăra orhideelor, una este privilegiată şi are o poveste aparte: “Doar una dintre orhidee este adusă din Statele Unite, tot în valiză. Mă şi mir că a supravieţuit, pentru că sunt fragile. Şi nu doar că a reuşit să reziste, dar dă şi pui”, se mândreşte americanul. Ştie o mulţime de lucruri despre toate florile sale, dar parcă despre orhidee ar tot povesti: “Ele dau o singură floare pe o creştere. Pe cea din Florida, am adus-o aşa, chiar pe scoarţa de coconut, care creştea în grădină, pe un palmier de cocos. Alături, colega ei cumpărată din România a simţit că în apropiere este un substrat bun şi priviţi cum se întinde să ajungă acolo”.

Casa-seră de la Hărău

Oricine a călătorit prin lume ştie că vameşilor nu le place deloc să descopere în bagaje nici chiar seminţe, nicidecum plante verzi, iar legile sunt extrem de dure, mai ales când e vorba de terminalele din Statele Unite. Însă pasiunea lui Alexandru l-a îndemnat să rişte. Şi-a umplut valizele de flori şi a urcat în avion. “E mai greu de introdus plante din Statele Unite în Europa şi invers, dar m-am gândit că, dacă aterizez undeva în Europa, la primele ore ale zilei, ochii vigilenţi ai vânătorilor de plante din terminale o să fie mai somnoroşi şi chiar aşa s-a şi întâmplat: am aterizat devreme şi nimeni nu m-a întrebat de plante. Nu e foarte indicat să faci ce am făcut eu, dar am riscat şi nu mi le-au confiscat. Acum am ajuns cu ele acasă şi trec printr-o perioadă de adaptare”, spune îndrăzneţul grădinar. Zeci de plante originare din Statele Unite trăiesc acum în minisera din satul Hărău, un loc unde plantele se dezvoltă şi altfel decât în ghivecele clasice. “Am încercat şi cultura hidroponică, un modul în care plantele pot creşte supraetajate, în trei medii de cultură: în mediu lichid, unde sunt ţevile; într-un mediu anorganic cu apa care vine de sus, trece prin fiecare dintre ghivecele suprapuse şi jos se reciclează înapoi în bazin. Circuitul porneşte de trei ori pe zi, câte zece minute, cu un releu de timp, şi plantele cresc foarte bine. Ce am mai încercat e acelaşi sistem cu ghivece suprapuse, dar în pământ de grădină şi merge destul de bine. Sper că, cu cât soarele cade tot mai mult către linia orizontului din cauza anotimpului rece, să intre mai multă lumină şi să se învigoreze totul”, explică americanul obişnuit din Florida cu moduri de cultivare despre care românii încă se documentează pe Internet.

Culorile pasiunii

Într-o parte din ghivecele suprapuse din seră, Alex Donici a cultivat salată care îi place mult copilului, salată pe lângă care a pus şi spanac şi e încântat de rezultat: “Totul merge bine, e frunza mare şi crudă. Alături e o roşie gata să înflorească”. În timp ce vorbeşte, bărbatul caută harnic printre frunze, studiază, concluzionează: “E un sistem foarte simplu, pe care oricine şi-l poate face acasă dintr-un bazin în care se pune apă cu îngrăşământ solubil. Trebuie cumpărat un dispozitiv de măsurat densitatea, ca să ştiţi cât îngrăşământ puneţi înăuntru şi o pompă ca una de acvariu, care e pornită de un timer care lasă să curgă apa”. Precum orice om pasionat de ceea ce face, Alexandru e oricând gata să susţină şi o prelegere despre hobby-ul său. Şi tot în lumina frumoasă a serei, soţia maestrului grădinar pictează tablouri, o pasiune pe care românca şi-a descoperit-o şi în Statele Unite. Dacă lui Alexandru îi place verdele, soţia sa excelează la partea de culoare: “În America, am învăţat să pictez, dar cred că dintotdeauna mi-a plăcut să mă joc cu culorile, dar nu m-am gândit că aş putea să fac un tablou. După ce am plecat din Deva în Statele Unite, aveam mult timp liber la dispoziţie, am studiat şi am început să pictez. Acum mă străduiesc să transpun lumina din Florida, în România, pe pânzele mele, aşa cum mă pricep mai bine”, povesteşte Lenuţa Angalita, femeia care a adus culoarea şi în viaţa tehnicianului dentar din Florida. Datorită meseriei sale şi a priceperii sale, Alexandru Donici o ducea bine în Statele Unite şi avea o mulţime de clienţi. Şi totuşi dorul de casă l-a răzbit şi l-a determinat să se întoarcă pe meleagurile natale, după 30 de ani de muncă în Florida: “În România, mă simt acasă, ăsta e motivul principal pentru care am decis, după 30 de ani, plecat din secolul trecut, cum ar veni, să revin. Îmi lipsea tot ce am avut şi cu ce am crescut: nu contează cât de bine este, în America sau în Germania, vei fi întotdeauna un străin. Îţi va lipsi soarele, chimia, magnetismul, limba, apa, absolut totul. Pe măsură ce îmbătrâneşti şi te împlineşti, constaţi că necesarul material contează mai puţin decât cel psihic. Inima te trage către pământul natal”. Ajuns la pensie, Alexandru Donici este mereu în căutare de alte specii de plante şi noi tehnologii de creştere. Pentru că vrea, pur şi simplu, să se bucure de colţul de Rai pe care l-a încropit în casa de la ţară, alături de familie.