Ruşii fac senzaţie pe pârtiile hunedorene

În 6 ianuarie, în timp ce românii sărbătoreau Boboteaza, creştinii pe rit vechi erau în plin Ajun de Crăciun. Aşa că din staţiunile montane au plecat turiştii autohtoni şi au venit ruşii şi ucrainienii pentru vacanţa de iarnă. Destinaţia lor preferată este Valea Prahovei, dar câteva zeci de turişti est europeni ajung şi în staţiunile montane hunedorene, unde fac senzaţie cu costumele lor “sclipitoare”.

“Nu sunt ei foarte mulţi, dar îi recunoşti pe munte imediat. Ei se îmbracă mai extravagant de la Bogner, o firmă renumită de echipament de schi. Din punctul ăsta de vedere, recunoşti două categorii de schiori: nemţii care apreciază Bognerul, din patriotism, că-i al lor, dar folosesc Bogner de competiţie, în timp ce ruşii folosesc varianta de lux, cu pietricele Swarovski, cu multe reclame, cu blăniţe, totul sclipitor”, spune Ovidiu Bodean, şeful Serviciului Judeţean Salvamont, care explică că este vorba de o firmă cu preţuri mari: “Ca să îţi cumperi o pereche de schiuri cu piele şi cu pietricele care folosesc doar la imagine plăteşti cam 5000 – 6000 de euro perechea, în condiţiile în care unele schiuri bune, de competiţie, le găseşti şi cu 1000 de euro. Schiurile, plus echipamentul unui rus îmbrăcat de la Bogner ajung la 10, chiar 15.000 de euro, cu tot cu clăpari, cască din bambus, cu piele şi, bineînţeles, cu nelipsitele plăcuţe de argint sau de aur”.

Salvamontiştii spun că, pentru ochii de cunoscător, ruşii se văd de departe: ”Nu excelează neapărat ca performanţă, dar costumele lor dau bine. Să ştiţi că sunt şi români care apar pe pârtie ca pe scenă, cu tot felul de fulărele şi cu ochelari de soare, deşi nu e soare”.

Salvamontistul Doru Oprişoni adaugă: “Se vede că nu-i interesează atât schiul, cât prima impresie care o fac. La nemţi, costumele Bogner sunt simple şi nu atrag atenţia, ei caută calitatea la costume”. Salvamontiştii spun că pentru munte trebuie să ştii să-ţi alegi echipamentul bun. De exemplu, costumele celor de la Salvamont Hunedoara sunt de la o firmă autohtonă din Topliţa, Harghita, Strindberg, firmă care foloseşte materiale aduse din Japonia la preţ bun: “Am început şi noi să mergem pe sistemul ăsta: «E făcut în România şi ne place». Noi am avut şi echipament de la firme celebre şi nu îşi fac treaba cum şi-o fac costumele noastre”, spune şeful Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodeanu.

Ruşi, paltomani şi muntomani

Cu zeci de ani experienţă pe munte, de la salvatorii montani obţii cele mai bune recomandări pentru alegerea echipamentului: “Trebuie să ştii să te fereşti de unele materiale. Ori îngheţi în ele, ori ţi se face prea cald şi aşa îţi dai seama dacă echipamentul e bun. În perioada asta neapărat extremităţile trebuie protejate, mai ales când e ger, iar dacă mai şi bate vântul, temperaturile scăzute se simt şi mai puternic. Trebuie să ai bocanci buni, pantaloni, un costum termic pe interior, nu trebuie neapărat să ai foarte multe pe tine ca şi coaja de ceapă. De exemplu, noi schiem pe pârtie cu tricou termic, plus geaca de schi. Atât!”. Salvatorii spun că nu e foarte simplu să schiezi la minus 20 de grade: în principiu, trebuie să te mişti ca să te încălzeşti, dar: “Atunci te simţi bine când nu eşti greoi şi te poţi mişca. Dacă transpiri, începe să-ţi fie frig. Trebuie să alegi echipament din materiale speciale, care nu reţin transpiraţia, ci o elimină – nu vorbim de bumbac, care are rolul lui vara. Doar aşa rămâne temperatura corpului una obişnuită. Ciorapul la fel, nu trebuie ciorap de lână pentru că transpiri şi lâna reţine apa. Mai nou, se fabrică ţesături cu fir de argint, care ţin cald, e adevărat că nu sunt foarte ieftine, dar ţin cald şi le ai la nevoie”, spune Ovidiu Bodean. Salvamontiştii au şi nume pentru cei care ajung pe munte nepregătiţi: “Pe vremuri, erau foarte mulţi care veneau cu paltoane, acum s-au împuţinat, dar, în schimb, mai apar tocuri sau fustiţe. Aşa că aceşti turişti sunt numiţi «paltomani» sau, cei care vin vara nepregătiţi şi nu prea ştiu cei cu muntele, sunt «muntomani».

Dacă nici turiştii nu sunt toţi pregătiţi pentru sporturile de iarnă, nici staţiunile montane nu sunt perfecte: salvamontiştii spun că, în Parâng, pârtiile sunt bune, zona schiabilă este foarte frumoasă, dar teleschiul e foarte vechi, doar telescaunul este nou, dar nu funcţionează bine. La Straja, pârtiile sunt bune, dar foarte aglomerate. Aici salvamontiştii au avut mult de lucru – au intervenit la peste 50 de cazuri de accidentaţi, doar în perioada sărbătorilor, un record pentru echipa condusă de George Resiga. La Râuşor, stratul de zăpadă este optim, dar operatorul Telekom a tăiat singurul releu prin care se putea comunica cu 112. Cele circa 100 de cabane, dar şi salvamontiştii au rămas astfel fără nici un mijloc de comunicare: “Au spus că e echipament vechi, dar nu ne-au oferit celor din staţiune o alternativă, trebuie să facem 40 de minute de schi de tură până pe vârful muntelui să prindem semnal pe mobil, ca să putem alerta autorităţile. Dacă e vreun accident grav sau incendiu, nu ştim cine îşi asumă responsabilitatea”, declară şeful Salvamont Hunedoara. În zonă există circa 800 de locuri de cazare, dar la sfârşit de săptămână se adună pe pârtii şi câte 1.500 de turişti.