Fotografiile vechii Hunedoare (galerie foto)

Hunedoara are un album precum cele de familie: primele fotografii ale comitatului vin din secolul al XIX-lea şi începutul celui următor şi arată frumuseţea neîmblânzită a Retezatului, chipurile aspre ale ţăranilor îmbrăcaţi în costume populare ciudate, strânşi în faţa caselor micuţe din bârne de lemn, băi comunale, vechi ateliere de rotărie, morile plutitoare de pe Mureş şi o mulţime de alte minunăţii pierdute pentru judeţ.

Dacă răsfoieşti paginile albumului “Hunedoara în imagini” ai strania senzaţie că priveşti în albumul unei familii cu o mulţime de proprietăţi în fostul comitat al Hunedoarei. Ţăranii de pe uliţele comunelor sunt toţi în costume populare, diferite de cele purtate acum de interpreţii de muzică populară. În grupurile care “stau la poză”, aproape nimeni nu zâmbeşte. Toţi sunt încremeniţi – excepţia vine de la “ţiganii bulgari cu maimuţe”, suprinşi în 1905, săraci, dar relaxaţi. Alăturea, care cu boi, ciobani cu sumene de oaie şi pălării uriaşe deasupra pletelor încâlcite, podurile de lemn. Dintr-un cadru, un grup dichisit de doamne elegante, cu pălării înflorate şi rochii ample privesc spre fotograf. Pe fotografie scrie: “Gara din Orăştie, 1905-1908”. Volumul este semnat de cercetătorul ştiinţific Adela Herban şi muzeograful Cristina Ploscă şi aduce publicului larg colecţia de fotografie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Pe coperta interioară a cărţii se află hărţile comitatului şi a judeţului Hunedoara: “Comitatul este în aproape aceleaşi limite geografice cu judeţul. Am început totul cu o discuţie preliminară când am văzut colecţia şi împreună cu colega mea ne-am dat seama că avem foarte multe imagini care ar putea fi valorificate. Iniţial a fost vorba doar despre urbanism, pentru că sunt multe imagini cu oraşele, cu străzi şi clădiri vechi. Ne-am zis că ar fi bine să facem ceva şi, după aceea, căutând în colecţie şi tot găsind fotografii de alt gen, tematica s-a lărgit şi am ajuns la 350 de imagini”, explică Cristina Ploscă. Ambele autoare au titlul de doctor în istorie, dar pentru Adela Herban apariţia albumului a coincis cu pensionarea după o muncă în urma căreia a scris zeci de lucrări: „Acest album îl putem considera o monografie în imagini, mai ales că acoperă o bună parte dintre sectoarele vieţii, chiar dacă Bradul, de exemplu, nu este cuprins în totalitate. Ideea ne-a venit după ce am făcut inventarul colecţiilor şi am decis să arătăm şi publicului ce a adunat muzeul de-a lungul timpului în materie de imagini”.

Istorie în sepia

Volumul nu cuprinde doar sute de cadre surprinzătoare din viaţa trecută a hunedorenilor, ci şi articole despre organizarea teritoriului, despre viaţa cotidiană a oamenilor în secolul 20, evoluţia industriei, a agriculturii şi a oraşelor. Şi odată cu apariţia oraşelor apar şi cadrele care ilustrează modul în care hunedorenii îşi petreceau timpul liber: plimbările în grădinile publice, la băile de la Geoagiu sau Călan, chiar şi ştrandurile Devei de pe Mureş, dar şi cel de pe Cerna, proprietate a familiei Burs, în perioada interbelică. “Marea lor majoritate sunt retuşate, pentru că fotografiile originale au suferit degradări. Gândiţi-vă doar că vorbim de fotografii de la mijlocul secolului 19. Datorită acestui fapt, fotografiile au devenit o sursă de documentare şi s-a dovedit că este bine că avem o asemenea colecţie. Pe baza acestor imagini se pot scoate chiar lucrări de specialitate”, apreciază Adela Herban. Pregătirea albumului a început în a doua parte a anului 2013, când cele două specialiste ale MCDR au început să adune materialul, au sortat tematicile, apoi s-a demarat “acţiunea scanarea”: “Pe lângă scanarea vizuală, a început cea la aparat, la muzeu, şi a fost mult de muncă pe ele ca să le aducem la calitatea la care apar în album. Fotografiile au vechimi diferite, chiar şi mărimea lor diferă. În colecţia mea sunt cele de la sfârşitul secolului 19, începutul secolului 20 şi s-a simţit nevoia de dimensionare. După primul rezultat ne-am dat seama că este mult de muncă”, spune Cristina Ploscă. În ajutorul celor două autoare a venit şi colegul Vali Locotă, împreună cu care s-a lucrat şi care a propus soluţia de fond: “Cine se uită atent, vede că fondul dă impresia unei file vechi. În ultima vreme, am observat tendinţa muzeelor de a scoate albume în care să se valorifice colecţiile de fotografii şi noi ne-am înscris în tendinţa aceasta”, explică Cristina Ploscă. Autoarele şi-au aşezat fiecare cadrele cronologic, le-au împărţit pe tematici şi s-a început lucrul – a rezultat un album frumos îngrijit, cu informaţii pe care orice iubitor de istorie le savurează bucuros.

Fotografii-document

“Fiecare fotografie are o informaţie, un fir roşu, sunt explicaţii pentru cel care răsfoieşte ca să ştie ce priveşte. În primul rând, trebuie să se ştie că sunt fotografii document şi noi nu ştim să mai fi fost publicate. Sunt cadre care surprind un port popular pe care acum nu îl mai întâlneşti, cum le avem în volum pe cele din zona Haţeg sau Geoagiu. Fotografiile arată ceea ce a fost aici în trecut. De exemplu, avem şi două imagini cu biserici vechi care acum nu mai sunt şi astfel fotografiile lor pot recrea pentru noi ceea ce a fost odinioară”, povesteşte Cristina Ploscă. La rândul ei, Adela Herban mărturiseşte: “Toate fotografiile m-au surprins plăcut. Pot să vă povestesc că, în volumele Academiei Române, apare informaţia că românii nu se prea spălau sau când o făceau foloseau hârdaie. Dacă veţi răsfoi albumul nostru veţi observa că în multe localităţi rurale hunedorene existau băi populare. Acestea au dispărut încet după ce au apărut băile la domiciliu. Îmi amintesc că atunci când eram mică, am văzut prima asemenea baie populară în Teliuc. Acolo lumea mergea şi se primenea. Teliucul era atunci un centru minier important, alături de cele din Valea Jiului unde s-au deschis printre primele băi populare de la noi”. Pasionate de munca lor, cele două autoare au găsit în colecţia muzeului cadre care surprind momente importante în viaţa comunităţii.

Adela Herban explică: “Muzeul e păstrător de istorie, dar cele mai dragi fotografii pentru mine sunt cele de la vizita Casei Regale în 1929, cu ocazia dezvelirii statuii Regelui Ferdinand. Tot aproape de suflet îmi sunt şi fotografiile cu prizonierii din Italia care s-au constituit în Regimentele “Horea”, “Cloşca” şi “Crişan”. E vorba de perioada în care luptătorii transilvăneni luptau alături de trupele austro-ungare şi noi avem mulţi hunedoreni în Regimentul 64 despre care avem informaţii că au fost cantonaţi chiar lângă Palatul Imperial la un moment dat”. O fotografie document surprinde armata română ajunsă în Deva, la 14 decembrie 1918, moment în care Regimentul 10 Vânători ajunge în Piaţa Primăriei, întâmpinaţi de o mare de oameni: “Ar fi bine să vedeţi acest album – ne sfătuieşte Cristina Ploscă – pentru că sunt extrem de interesante mai ales cadrele etnografice. Sunt monumente arhitectonice aşa cum arătau acum un veac, clădiri care au dispărut. Orice locuitor al judeţului poate găsi măcar o imagine care să-l intereseze din comuna sa sau din oraş. Pentru cei din Deva sunt foarte multe imagini cu evoluţia localităţii de-a lungul anilor de la comitat, până la strada Karl Marx, actuala 1 Decembrie, fostă Regina Maria. Sunt aproape doi ani de muncă: am căutat, am studiat arhivele, am răscolit biblioteca şi împreună cu colega mea am reuşit să facem ceva durabil pentru judeţ. Pentru că am atins mai multe domenii de activitate, cred că poate fi privit acest album şi ca o monografie a judeţului în imagini”.