Editorial: Dă cu scannerele-n gropi!

Academicienii Universităţii Nottingham Trent au construit, după cum anunţă BBC, scannere inteligente, care pot identifica porţiunile unde există riscul apariţiei unor gropi. Un algoritm este folosit pentru procesarea datelor obţinute de scanerele 2D şi 3D amplasate în faţa maşinii, iar acestea identifică semnele asfaltului deteriorat, unde pot apărea fisuri şi gropi. Sistemul cu scanner poate face diferenţa între deteriorarea asfaltului şi diferenţele de textură ale drumului, analizând inclusiv scurgerile de combustibil, urmele de cauciuc şi „plombele” executate în trecut de muncitori. În urma testelor, dispozitivul a identificat 900 de potenţiale porţiuni unde pot apărea gropi. Sistemul a avut nevoie de mai puţin de o secundă pentru a procesa informaţiile, spun cercetătorii. Anul trecut, şoferii britanici au solicitat plata unor despăgubiri totale de 3 milioane lire sterline pentru avariile cauzate de gropi.

Situaţia este, desigur, cu totul diferită în celălalt capăt al Europei. În România, căci despre ea vorbim, un asemenea scanner ar fi cumva derizoriu: în nenumărate rânduri şoferii, sătui să-şi tot rupă maşinile în gropile de pe drumurile frumoasei noastre patrii, au plantat, la propriu, flori, ba chiar copaci, în craterele din asfalt, nimic altceva decât vechi sau mai recente gropi, ajunse la dimensiuni pe cât de impresionante, pe atât de periculoase.

Pe de altă parte, chiar dacă autorităţile române ar deţine o asemenea tehnologie (lucru care se va şi întâmpla, probabil, în cele din urmă), aceasta ar rămâne inutilă, în condiţiile în care este nevoie de intervenţia şi ameninţările Poliţiei pentru ca firmele responsabile, deţinătoare de tehnologie modernă, să repare tronsoanele pe care, potrivit contractelor, le au în administrare.

Podul de la Şoimuş, deja binecunoscut şoferilor care au circulat prin zonă este doar un exemplu. Podul surpat de la Bretea completează peisajul deloc măgulitor. Iar crăpăturile mult aşteptatei şi finanţatei autostrăzi dau tuşa finală a tragediei cotidiene, devenită normalitate şi loc comun.

Aşadar, de ce fel de scanner am putea avea noi nevoie? De un scanner pentru conştiinţele noastre, poate! De o alarmă care să înceapă să sune atunci când luăm şi punem în aplicare o decizie greşită, indiferent că este vorba de un moment personal de nepăsare, dezinteres, de o eroare de judecată sau de votul de încredere dat unui politician corupt, care ne conduce cel puţin patru ani din viaţă… Să înceapă să sune şi să nu se mai oprească decât în momentul în care, conştientizând “groapa” în care ne afundăm, să decidem că e timpul pentru un salt.

Un salt la 180 de grade, un salt vertical, împotriva gravitaţiei şi-a tot ceea ce ne trage în jos, făcându-ne să fim – chiar în oglinda de acasă – coada şi ruşinea Europei. Altfel spus, este bine să dai cu scanerele-n gropi, ar spune cercetătorii britanici, însă cine nu are scaner să-şi cumpere ar fi, în condiţiile date la noi, o idee teribil de păguboasă!

Am putea, în schimb, să învăţăm de la japonezi. Ne amintim cu toţii dezastrul de la Fukushima-Daiichi, în urma tsunami-ului care a distrus zeci de artere de circulaţie de pe insula niponă, dar şi viteza (şi aici vorbim de ore!!!), cu care autorităţile au intervenit pentru a remedia disfuncţionalităţile apărute şi pentru a contracara dezastrul.

N-au avut japonezii scanere pentru gropi şi nici n-ar fi avut ce face cu ele. Asta pentru că scanerul cel mai eficient este, până la urmă, o judecată dreaptă, care îţi spune că trebuie să intervii azi şi nu mâine şi că, oricâtă tehnologie te-ar înconjura, dacă nu ai bunul simţ s-o foloseşti la timp, o să dai în gropi (de prost) şi, pe bună dreptate!