Miracolele sărbătorii Unirii

Ziua “Micii Uniri” a prins în horă sute de oameni, ale căror sentimente au izbucnit stârnite de cântecele patriotice. În 2015, în loc să ascundă steguleţele ca în alţi ani, oamenii le-au ridicat şi le-au ţinut la inimă. La spectacolul Ansamblului “Drăgan Muntean”, dansatorii şi soliştii au reuşit să aducă publicului un eveniment care a răscolit emoţiile celor din sală. Sute de deveni au cântat, au aplaudat, au fluturat steguleţele tricolore şi chiar au plâns.

Publicul s-a prins în horă atât înaintea spectacolului de la Deva, în holul TAD, cât şi după finalul acestuia, în mijlocul străzii

Evenimentul s-a dovedit a fi unul inedit chiar de la început, când, la intrarea în sală, au fost aşteptaţi de… Moş Ion Roată. Acesta îi pofteşte pe oameni şi le grăieşte moldovineşte: “Iertaţi omul păcătos, da’ Măria Sa e cu treburi la Ieşi şi am vinit să vă primesc aci, la Divanu’ ad-hoc. Bini aţ vinit! Şi dacă nu putem să spunem mult, chiar dacă eu am civa gâdilici la limbă, om cânta!”. “Hora Unirii” începe în aplauzele publicului, dansatorii urcă pe scenă, iar cei îmbrăcaţi în costume moldoveneşti dau mâna cu muntenii. După o suită de dansuri, printre care şi încinsele sârbe ale Moldovei, se cântă “Deşteaptă-te, române!”, iar publicul se ridică şi încep să fluture steguleţele. Urmează taragotistul Pera Bulz, care îşi încheie recitalul cântând la… muştiucul torogoatei. Directorul ansamblului, Cristian Fodor, mărturiseşte:

”Am dorit ca într-un spectacol să aducem invitaţi de seamă pentru a vibra în fiecare dintre noi bucuria unirii săvârşite acum 156 de ani”. Dansatorii trec publicul prin toate ţările române. Joacă impecabil, într-un sincron minunat, obţinut în zeci de ore de repetiţii: “De la ultimul spectacol din toamnă ne-am pregătit pentru evenimentul dedicat Micii Uniri. De când a început anul, am muncit zi de zi şi ultimele două săptămâni au fost cele mai grele, am stat peste program, până târziu, ca să iasă totul perfect. Şi credeţi-mă că emoţiile sunt mai mari în culise decât pe scenă”, spune coregraful Mircea Resiga. Are dreptate: în culise, mâinile soliştilor tremură pe hârtii. Ştiu că publicul are aşteptări mari de la ei: “Fiind artişti, în aceste momente, trebuie să aducem aminte oamenilor că sunt români şi la spectacolele cu temă istorică este o încărcătură mult mai mare pentru fiecare dintre noi”, ne explică pădureanul Bogdan Toma. Până şi celebra interpretă Sava Negrean Brudaşcu are emoţii atât de puternice că de-abia îşi poate stăpâni vocea. Cumva, artiştii simt că în seara asta, publicul vrea să fie român…

“Hora Unirii”, printre deveni

“Este un sentiment aparte să cânţi într-o seară specială ca asta, o seară în care ar trebui să simţim mai puternic că suntem români. Nu am fost de mai mulţi ani la Deva şi mi-a fost dor de publicul pe care îl iubesc”, spune Sava Negrean Brudaşcu. Când intră pe scenă, ridică dreapta către cer şi porneşte ruga: “Doamne, nu uita de noi/ Suntem săraci, plini de nevoi/ Doamne, ocroteşte-i pe români…” Publicul aplaudă zgomotos şi, la următorul cântec, interpreta strigă cu ochii plini de lacrimi : “Basarabia este pământ românesc!”, iar când ajunge la versurile: “Noi suntem aici pe veci stăpâni”, emoţiile devin palpabile în sala teatrului, aşa că, vizibil copleşită de reacţia publicului, solista lasă sala să cânte şi să aplaude. I se aduc flori de la spectatori: “Mulţumesc! Mi-aţi încărcat inima în această seară! Să vă încarce şi Dumnezeu viaţa cu ce-i mai bun pe pământ. Doamne ajută!”. Solista primeşte cu braţele întinse energia puternică din sală. Emoţionată, îşi şterge lacrimile, trage încet de colier ca să poate respira larg şi spune publicului: Iubească-vă Dumnezeu!” Apoi, pe scenă intră cei trei tineri solişti care repornesc sufletul sălii cu “Tu, Ardeal!”. Cristian Fodor, Bogdan Toma şi Ovidiu Olari au ales o suită de cântece patriotice, iar interpretarea lor face sala să cânte alături de ei. Reacţia publicului e ca un miracol. Fotograful Daniel Dobruţchi icneşte de uimire: “Uită-te la ei!”. Sutele de oameni, în picioare, cântă cu tricolorul în mâini. Ca jurnalist ai senzaţia că nu vei putea descrie ce se întâmplă în sală. Când se cântă “Treceţi batalioane române Carpaţii”, emoţiile cresc uriaş. De pe scenă, ochii soliştilor se întorc uimiţi la oamenii care nu ştiu cum să-şi mai arate încântarea. Apoi, dansatorii intră pe scenă purtând drapele şi publicul pur şi simplu nu mai poate fi oprit. Sala teatrului e prea mică pentru o emoţie care te copleşeşte.

Un val de tricolor

Dansatorii şi orchestra ansamblului au fost răsplătiţi şi ei cu aplauze pentru prestaţia de pe scenă. Cei de la ansamblu au reuşit ceea ce şi-au propus – un spectacol care a făcut spectatorii să fie mândri că sunt români. Oamenii cântă cu patos: “Ne-au lovit barbarii/ Ne-au furat mai marii…”. Când Cristi Fodor înalţă: “Nimic în lume nu-i mai sfânt/ Şi mai frumos pe-acest pământ/ Decât să mori ca un erou/ Înfăşurat în tricolor”, publicul plânge: “Ţara, să-nflorească ţara/ Pentru ea murim”. Dacă cineva le-ar fi cerut atunci spectatorilor să pună mâna pe arme, până şi ultima băbuţă din sală ar fi plecat atunci la război. E mobilizare generală de sentimente. Se cântă din nou “Hora Unirii”. Oamenii se ridică şi leagănă tricolorul. Sala se mişcă precum un val uriaş în trei culori, iar preoţii ţin tricolorul lipit în dreptul inimii: “Şi să vadă Sfântul Soare/ Într-o zi de sărbătoare/ Hora noastră cea frăţească/ Pe câmpia românească”. Pe oricine ai întreba, răspunsul vine acelaşi: “M-am simţit ca un adevărat român!”. Afară plouă, dar spectatorii nu pleacă în grabă din faţa teatrului: se prind de mâini şi încing cu trecătorii hora în nocturnă.

Ziua Unirii, la Hunedoara

Cei 156 de ani de la unirea Moldovei cu Ţara Românească au fost marcaţi cum se cuvine şi la Hunedoara, pe platoul din faţa Casei de Cultură. Reprezentanţii administraţiei publice locale au organizat pentru hunedoreni un mic spectacol de muzică populară cu cântece patriotice. Autorităţile cred că evenimentul de la 24 ianuarie 1859 a reprezentat începutul creării unei Românii puternice. “E Mica Unire, e practic un deziderat, la care românii au ţinut foarte mult. În 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza devenea domnitor al Moldovei, pentru ca, peste câteva zile, în 24 ianuarie, să devină şi domnitor al Ţării Româneşti şi astfel s-a realizat unirea celor două principate, urmând ca, în anul 1918, România să devină ceea ce este şi azi – România Mare!”, a spus Viorel Arion, primarul municipiului.
Deputatul Hunedoarei, Carmen Hărău, a atras atenţia asupra faptului că momentul este mult mai important decât crede multă lume:

“Unirea nu e mică. Din punctul meu de vedere, evenimentul este foarte mare şi a marcat toată Europa, prin această modalitate de a aşeza român lângă român. A fost un pas înainte pentru toată Europa. Profit de ocazie să repet rugămintea mea pentru hunedorenii mei, pentru toţi oamenii implicaţi în reconstrucţia acestei ţări frumoase şi încă bogate: să dăm mână cu mână, fără scandal şi fără duşmănie, pentru că doar în felul acesta şi având gânduri curate reuşim să ne facem cu toţii viaţa mai bună”.

Cu tricolorul în mână, hunedorenii au ascultat melancolici cântecele istorice şi au vorbit cu mândrie despre sărbătoarea Micii Uniri: “E o zi importantă, ca şi cea de 1 Decembrie. Toţi românii ar trebui să se simtă mai buni şi mai fericiţi”; “Asta dorim – unirea! Să fim toţi împreună, asta dorim! Să fie înţelegere, unitate”.
Un bătrân în costum naţional atrage atenţia:

“Pentru mine înseamnă mult, eu sunt născut în Hunedoara în 17 noiembrie 1938 şi vreau să ducem tradiţia mai departe. Vrem să luăm tineretul cu noi”. Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi Ţării Româneşti.