Montura pentru turtoi şi alte trucuri pentru mreană

Ştim cu toţii că turtoiul de dovleac este una dintre momelile preferate de către mustăcioasa mreană. Turtoiul este bun de altfel şi în amestecul de nadă cu care nădim, fie în căutarea mrenei, fie în căutarea scobarilor sau a morunaşilor. Mirosul irezistibil al acestuia, textura sa deosebită, presat bine la uloişte, din diferite seminţe, îl recomandă ca un prieten de nădejde al pescarului. Pe Mureş, se ştie, cei mai mulţi pescari folosesc turtoiul îndeosebi atunci când dau după mreană. Monturile folosite sunt dintre cele mai diverse însă există una împământenită mult printre pescari, despre care şi eu am aflat de la un coleg de serviciu, pescar cu ştate vechi, hunedoreanul Cornel Straton. Un alt avantaj al pescuitului la mreană este că aceasta poate fi prinsă lejer şi în anotimpul rece, iar atunci când o găsim flămândă, capturile sunt dintre cele mai superbe.

Mecanismul de funcţionare

Domnul Straton este un pasionat al pescuitului pe Mureş. De fiecare dată când are ocazia merge împreună cu soţia pe malul râului, pescuieşte în general „la grund” cum spun bănăţenii, cu două lansete echipate cu clopoţei. Până când sună clopoţeii îşi face de lucru pe lângă grătarul cu bunătăţi, mai joacă o tablă sau o carte şi uite aşa. Despre montura prinzătoare de mrenoace a aflat şi el de la un pescar, în zona localităţii Folt, acolo unde-i place mai mereu să meargă la pescuit. Pescarul cu pricina i-ar fi spus că nu există o metodă mai bună de a-i veni de hac mrenei decât aceasta, iar rezultatele nu au încetat să apară. Mai întâi avem nevoie de un fir textil sau o aţă chirurgicală subţirică. Tăiem o bucată de circa 15-20 de centimetri şi legăm câte un cârlig la fiecare dintre capete. Rezultă o bucată de forfac cu două cârlige. Acestea sunt bune ba de 14, 12 sau chiar de 10 sau de 8, cum preferă să pescuiască mulţi dintre pescari, în căutarea mrenelor capitale.

Apoi se taie turtoiul cu flexul sau cu bonfaierul în cubuleţe nu mai mari ca o cutie de chibrituri. Pe mijlocul cubuleţului se dă o gaură cu burghiul de 2-3 mm sau chiar cu burghiul special pentru boilliesuri, care se găseşte în trusa oricărui pescar de crap. După această operaţiune, cu ajutorul unei croşete (din nou existentă în trusele pentru pescuitul la crap) se trage forfacul prin gaură şi se face un nod în partea superioară pentru a lega mai departe firul principal. Cârligele ieşite din turtoi se înfig cu grijă în acesta. Unii pescari preferă în loc să facă o gaură în turtoi, să lege cârligele cu un elastic de borcane, însă după câte am văzut, cred că tot mai indicat este burghiul, ca nu cumva să ne trezim că ni se încurcă montura. Principiul după care funcţionează montura este unul simplu, la fel ca şi modul de confecţionare. Turtoiul ajuns pe fundul apei va începe să „lucreze”, adică se va dezintegra treptat şi va atrage pe vad peştii.

Dacă turtoiul este proaspăt, se va dezintegra mai lent iar dacă este mai vechi atunci se va fărâmiţa puţin mai rapid. Peştii odată ce vor începe să ciugulească din turtoi, se vor agăţa de cârlige şi atunci să te ţii la drill. Atenţie, să nu vă pună necuratul să folosiţi mai mult de două cârlige, cum scrie la regulament, deşi mulţi dintre pescari folosesc de obicei câte patru cârlige, lucru care nu este deloc etic în viziunea celor care respectă peştii şi arta pescuitului. Acestea fiind făcute, se leagă montura de firul principal. „Eu lucrez mai fin, cu fire uşor mai subţiri, de 0,20 – 0,30, însă mulţi pescari folosesc fire de 0,35-0,40, cu precădere atunci când pun pe firul principal plumbi grei de 50-60 de grame. Eu folosesc plumbi culisanţi de 30-40 de grame şi mai pun pe fir un opritor, fie din aţă chirurgicală, fie o alică mică. Nu recomand prea mult alica de control pentru că aceasta poate ciupi firul. De regulă pescuiesc în curenţi, acolo lansez, sau între curenţi şi apa uşor mai lină, acolo îi place mrenei să stea” spune Cornel Straton. După ce montajul este gata nu ne rămâne decât să lansăm în curenţi, să punem clopoţeii avertizori şi să aşteptăm ca aceştia să sune. Trăsăturile mrenei sunt energice, astfel că scutură bine lansetele de pe mal. „De când am învăţat această montură, numai cu ea pescuiesc pe Mureş. Am prins o mulţime de mrene, între 500 de grame şi 3,2 kg. Pe lângă acestea mai prind şi morunaş şi chiar scobari. Cred că este extrem de eficientă şi uşor de făcut. Nu nădesc niciodată dar cred că dacă locul o permite, o nădire ar creşte considerabil şansele pentru capturi frumoase” spune Cornel Straton.

Experienţa lui Radu Sabo

Că tot am vorbit de mrene, mi-am adus aminte de o partidă foarte reuşită pe care am descris-o cu lux de amănunte aici în paginile REPLICA, la momentul potrivit. Protagoniştii de atunci au fost hunedoreanul Radu Sabo şi medicul Silviu Danciu din Alba Iulia, ultimul un obişnuit al competiţiilor de staţionar de la noi, fost şi divizionar B. Cei doi au dibuit un loc foarte bun de mreană, în zona localităţii Vinţu de Jos (judeţul Alba). Acolo au dat recital la mreană între 1,3 şi 3 kg însă nu au pescuit nicidecum cu montura pe care tocmai v-am prezentat-o ci au pescuit cu bolognese de 7 metri la plută. Este vorba despre o insuliţă pe care se ajunge relativ fără dificultăţi, cu ajutorul waderşilor (costum de neopren special) sau cu şoldanele. În faţa acestei insuliţe se deschide un vad nemaipomenit având pe fund zeci de bolovani iar în aval, puţin în stânga locului înbolovănit curentul se domoleşte. Pe 11 decembrie seara, Radu Sabo inspecta locul cu pricina după care a nădit masiv cu Benzar Special Mreană şi Scobar.

„Cunoşteam foarte bine locul şi ştiam că aici se dau lupte nebune cu mrenoacele, în fiecare an. Am pescuit toată noaptea la starletă, deşi era un frig năprasnic. Undeva pe la miezul nopţii a sosit şi doctorul (Danciu) şi am pescuit exclusiv la bolognesă de 7 metri cu plute fixe de 4-5-6 grame din gama Dino, până acum cele mai bune pentru pescuitul pe râu şi singurele pe care le folosim” spunea atunci Radu. Vă închipuiţi lesne la ce s-au putut înhăma cei doi pescari într-o astfel de partidă însă rezultatele au fost pe măsură. Pe acel loc nu a fost nevoie de o nădire specială, Danciu a încercat la un moment dat, odată cu ivirea zorilor, să iasă pe rubeziana de 13 metri, a nădit, însă nu a avut niciun rezultat, încercând plutele Cralusso. Prin urmare tot restul partidei s-a derulat la bolognesă, cu plumbajul de control (tuşul) situat foarte aproape de cârlig – la circa 50-60 de cm, iar plumbajul principal grupat înspre cârlig, în aşa fel încât momeala să ajungă foarte repede pe fundul apei.

„În locul în care am pescuit, apa avea o adâncime de circa 2 metri însă noi am avut adâncimi de până la 3 metri pe linii, pentru că trebuia să pescuim foarte mult târât. Este deosebit de important să cunoşti structura fundului şi pentru depistarea peştelui dar şi pentru un control eficient al liniei. Cele mai multe trăsături le-am avut pe spartul curentului, în stânga vadului cu bolovani. Au fost trăsături foarte ferme, semn că peştii mişunau prin zonă. Cu o seară înainte am nădit puternic cu Benzar Special Mreană şi Scobar fără aditivi sau altceva. În rest pe timpul partidei am nădit de întreţinere din când în când cu nadă amestecată cu viermuşi şi cu viermi colaţi. Cred că a fost suficient pentru reţinerea peştelui în zonă” a mai spus Radu. Cei doi au pescuit exclusiv la vierme şi au pus în cârlige câte 6-7 chiar 8 viermi. Iată doar câteva dintre tehnicile potrivite pentru un pescuit staţionar la mreană, numai bune pentru acest sezon. Aşa că dacă vă bate gândul să abordaţi Mureşul în această perioadă poate vă vor prinde bine ideile descrise aici.
Fir întins!