Devoratorul de cuvinte. Negreşit!

“În toamnă, Deva va avea un MALL nou-nouţ”, scrie HunedoaraLiberă. Iată, în sfârşit, avem şi noi un tabloid care foloseşte majusculele în titluri, după modelul site-urilor de ştiri mari, consacrate. Cam aşa: “Nu o să-ţi vină să crezi: TITLUL care schimbă tot! MAJUSCULELE sunt la ele ACASĂ!”. De fapt, cineva din redacţie, persoana care a scris ştirea, dar nu a semnat-o, s-a bucurat atât de tare că o să aibă mall la Deva, încât a găsit de cuviinţă să scrie peste tot în articol cuvântul “mall” cu literă mare. Cred că nici pentru biserică n-a avut atâta respect!

“Astfel, în incinta Mall-ului va funcţiona un cinematograf 3D”; “Tot în Mall va fi amenajat şi un loc de joacă”; “Printre brandurile cunoscute care îşi vor deschide magazine în incinta noului Mall se numără”; “Lucrările la construcţia noului Mall vor demara la începutul anului 2015”; “clienţii noului Mall vor avea la dispoziţie şi o parcare”.

Trăiască Sfântul Mall şi deschidă-se odată, ca să avem unde să ne închinăm şi să aruncăm în el cu banii ca ţiganii în manelişti!

Atunci când citeşti “Lupeni. Accident rutier cu o persoană încarcerată”, la ce te gândeşti? Eu m-am gândit la o persoană prinsă între – BĂTAIE DE TOBEEE – fiarele contorsionate. O altă persoană s-a gândit că “persoană încarcerată” este o persoană lipsită de libertate, adică un puşcăriaş. No, ce să fie, ce să fie?!

“Adolescenta dispărută, nu s-a întors acasă pentru că pierduse telefonul”, scrie Servus Hunedoara. Şi cei de la Servus se pare că au pierdut la un moment dat toate virgulele din redacţie, dar iată că, din fericire, cineva le-a găsit şi acum le pun în toate titlurile. Să fie primite.

Monna Voinescu ne spune, în Ziarul Hunedoreanului, povestea personajului “fără de care nu poate exista un concert”. Bineînţeles că este o exagerare, să nu vă închipuiţi că omul din povestea ziaristei a pus umărul la absolut toate concertele care s-au ţinut vreodată. N-ar fi avut cum, logic. Dar ştiţi cum sunt ziariştii, le plac exagerările, iar dacă n-au ce să spună interesant despre oamenii pe care îi prezintă, mai inventează, mai exagerează etc.

Gazeta Sporturilor este una dintre publicaţiile româneşti care a ales să îşi scrie articolele cu “î”. Singurele cuvinte care fac excepţie de la regulă sunt cele din familia “România / român / românesc”. Teoretic, că practica ne cam omoară… Ionuţ Coman ar vrea să folosească doar “î” din i, dar nu-i prea iese, aşa că mai scapă câte un “pământ”, “gândit” şi aşa mai departe.
Înţeleg să vrei să urinezi împotriva vântului, dar asigură-te că toată lumea o face împreună cu tine, altfel vei fi ud şi trist şi, mai ales, singur.

“Pe parcursul anului trecut, Registrul Auto Român (RAR) a verificat în trafic 1.158 de vehicule la nivelul judeţului Hunedoara. În urma acestor verificări, inspectorii din cadrul RAR au descoperit că nouă vehicule controlate, prezentau un pericol iminent de accident, din cauza problemelor mari la sistemul de frână şi la cel de direcţie”, scrie Andrei Faur, în Glasul Hunedoarei. Dacă nouă maşini dintr-un total de o mie o sută cincizeci şi opt prezintă pericol de accident, cum se face că în titlu, autorul spune că “Un sfert din maşinile verificate de RAR în judeţ prezentau pericol iminent de accident”? În niciun caz 9 nu reprezintă un sfert din 1.158. Greu cu matematica asta! Despre virgule puse aiurea, între subiect şi predicat, nu mai zic nimic, că tot degeaba zic.

P.S.: O întrebare mai am: Andrei Faur spune că un sfert din maşini prezentau risc de accident. Despre care sfert vorbim: stânga faţă, stânga spate, dreapta faţă sau dreapta spate? Altfel, corect este “un sfert dintre maşini”, nu “un sfert din maşini”.

Carmen Cosman-Preda a scris, în ziarul deţinut de familia lui Mircea Moloţ, un articol despre cum DNA “vrea să pună barieră la cămara lui Mircea Moloţ”. Interesant, zic, mai ales că eu am cămara în apartament şi deci nu ar avea nimeni cum să-mi pună barieră, dacă aş fi în arest la domiciliu. “Magistraţii au decis să-i acorde preşedintelui suspendat al CJ Hunedoara «permisiunea de a se deplasa în vederea asigurării mijloacelor de subzistenţă în localitatea Merişorul de Munte în prima şi a treia zi de miercuri din lună, respectiv în Săcărâmb în a doua şi a patra marţi din lună»”.

Va să zică, domnul fost preşedinte de Consiliu Judeţan avea cămara în două sate. Păi bine, măi, aşa-i uşor să fii arestat la domiciliu când ai minimum trei reşedinţe! Eu, dacă aş fi arestat la domiciliu, n-aş avea unde să mă deplasez după merinde, că mi-i cămara aproape, n-am proprietăţi prin tot judeţul, ca bogaţii…

Probabil că cei de la Ziarul Hunedoreanului şi-au dat seama că articolul este cam penibil şi că n-o să-i plângă nimeni de milă fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, aşa că l-au şters. Din păcate pentru ei, Internetul nu uită şi odată ce ai apăsat pe butonul “Publică”, “marfa” publicată nu mai poate fi ştearsă, chiar dacă te poţi amăgi singur cu asta.

“Mircea Ioan Moloţ este cercetat pentru fapte de curpţie”, mai scrie Carmen Cosman-Preda. Desigur, autoarea s-a grăbit să publice articolul pe care ulterior l-a şters, de-aia a scris “curpţie” şi nu “corupţie”.

Kaufland se laudă cu produsele româneşti pe care le are în ofertă. Din păcate, casele de marcat cu care sunt tipărite pe bonuri diverse îndemnuri pentru clienţi par să fie fabricate în alte ţări, nicidecum în România. Logic, că dacă ar fi fost fabricate în România, nu ar fi afişat mesajul “Din toata inima pentru RomĘnia”, ci “Din toată inima, pentru România”. Deh, detalii.

Ovidiu Barz a scris, în Ziar de Cluj, un articol editorial cu titlul: “Pe culmile corporatismului: maternitate şi cimitir la serviciu”. Lung de tot editorialul, mai lung decât tot ce am citit prin presa locală din judeţul nostru, dar de, clujenii au vreme să citească articole de opinie mai lungi. Din păcate, eu nu l-am putut citi pe tot, că m-am plictistit la un moment dat. E un fel de critică la adresa corporaţiilor care prea le dau, domnule, de toate angajaţilor, prea le organizează ieşiri în weekend, prea le pun la dispoziţie tot ce le trebuie ca să nu mai trebuiască să plece niciodată acasă.

Nu l-am putut citi şi pentru că am găsit o mulţime de greşeli: “Am citit cărţile dorite, am mers la sălile de sport care ni le-am ales noi, am ieşit unde am vrut, cu prietenii care i-am vrut”. Efectiv, am avut senzaţia că Tăriceanu a stat în spatele jurnalistului şi i-a dictat acest paragraf, cuvânt cu cuvânt.

Până săptămâna viitoare, să corectaţi articolul bine făcut!