Tenis: Mai e mult până departe

Ca orice iubitor de sport, am urmărit cu mult interes prezenţele româneşti la primul ”Grand Slam” al anului, care se desfăşoară la Melbourne (Australia). Pentru noi, românii, principala ”ţintă”, era, fără îndoială, Simona Halep, actualmente, jucătoarea numărul 3 în clasamentul WTA, acolo unde este devansată de super starurile Serena Williams şi Maria Sharapova. Indiferent de ora de disputare a meciurilor româncei, fie ca au fost în miezul nopţii sau ziua, am luat loc în faţa ecranului pentru a fi alături de cel mai bun produs al tenisului românesc din ultimii 30 de ani. Cotată ca favorită numărul 3, Simona venea la Melborne cu moralul ridicat, după un prim titlu cucerit în China, la Shenzen, unde se impusese fără probleme. Şi a venit primul meci, cel din turul întâi, în care adversară i-a fost italianca Knapp.

O partidă controlată de Simo, care s-a impus cu un sec 2-0 (6-3, 6-2), iar emoţiile debutului trecuseră deja. A urmat la rând slovaco-australianca, Jarmila Gajdosova (nr. 70 WTA), o nouă evoluţie solidă, iar acel dublu 6-2 nu a lăsat loc de alte comentarii. A urmat turul al treilea, cu jucătoarea americană de 29 de ani Mattek-Sands, în care jucătoarea noastră a dat dovadă de câteva ezitări şi slăbiciuni în setul doi, când Bethanie a revenit de la 1-5 şi a egalat. Până la urmă, valoarea şi-a spus cuvântul, Halep câştigând cu 6-4, 7-5.

Au urmat ”optimile”, acolo lui Halep i-a căzut în faţă belgianca de 25 de ani Yanina Wikmayer, în faţa căreia avea de luat o revanşă, ţinând cont că aceasta o învinsese de trei ori la rând pe tenismena noastră. Aceste lucruri se întâmplau însă înainte de ”răbufnirea” Simonei. Chiar dacă belgianca a jucat un tenis de valoare ridicată, replica a fost una extrem de consistentă, Halep demonstrând că urcarea din ultimii doi ani nu a fost una întâmplătoare. Un nou 2-0 (6-4, 6-2), prezenţa pentru a doua oară consecutiv în sferturile de finală, iar noi, românii, începuserăm să gândim tot mai departe, chiar la marea finală, mai ales că urma la rând jucătoarea rusoaică Makarova, numărul 11 WTA, învinsă în 2013 de Halep, dar care ajunsese acum în această fază a competiţiei fără să piardă la rândul ei vreun set.

Din nefericire pentru noi, dar şi pentru Simona, evoluţia ei a fost una extrem de ştearsă, dezamăgitoare, rusoaica impunându-se de o manieră categorică, în doar 69 de minute, cu un neverosimil 6-4, 6-0. A fost un vis urât, care ne-a adus aminte de jocul cu slovaca Cibulkova de anul trecut, din aceeaşi fază a turneului, când, aflată pe locul 11, Simona ceda sec, cu 3-6, 0-6. Dacă atunci era oarecum de înţeles, acum, la câteva ore de la finalul meciului, rezultatul cu Makarova pare foarte greu de digerat. Semn că Halep mai are destul de mult pentru a ajunge o tenismenă care să confirme în totalitate că merită locul pe care îl ocupă acum, sau poziţia secundă pe care s-a aflat la un moment dat anul trecut.

Iar exemplul Lui Serena Williams şi al Mariei Sharapova este unul destul de clar, care ne arată de ce cele două sunt cu adevărat jucătoare de temut şi au câştigat atâtea turnee de ”Grand Slam”. Americanca a revenit de două ori în acest turneu, câştigând cu 2-1 disputele cu Svitolina şi Muguruza, iar rusoaica era să fie la un pas de eliminare în turul secund, când conaţionala ei, Petrova, a avut două mingi de meci, dar numărul doi mondial şi-a arătat adevărata valoare şi stăpânire de sine şi s-a impus în stil de mare campioană. Ori acest lucru nu a reuşit să ni-l demonstreze deocamdată Simona Halep. Mai are timp, are doar 23 de ani, însă ar trebui să confirme totuşi de ce a ajuns acolo sus. Iar deplina confirmare este totuşi un titlu de ”Grand Slam”.