În ultimii ani, peste 300 de copii din judeţul Hunedoara au fost abandonaţi sau abuzaţi şi maltrataţi, potrivit statisticilor. Specialiştii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara intervin în fiecare dintre cazurile sesizate de instituţiile statului sau chiar de oamenii de rând: rude, vecini sau apropiaţi ai copiilor. În cazurile dispariţiilor de la domiciliu ale copiilor intervine Poliţia, însă găsirea copiilor dispăruţi nu coincide, întotdeauna, cu un final fericit.
Mai bine de o sută de copii au fost abandonaţi în judeţ, anul trecut, potrivit rapoartelor întocmite de specialiştii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara. Motivele pentru care părinţii ajung în situaţia de a-şi abandona proprii copii sunt sărăcia, lipsa unei locuinţe adecvate, violenţa în familie sau lipsa unuia dintre părinţi.
Fiecare copil lăsat de izbelişte chiar de cei care l-au adus pe lume este preluat de o comisie specială, care analizează situaţia şi decide unde vor fi plasaţi şi susţinuţi copiii. Aceştia ajung în centre de plasament sau sunt preluaţi de asistenţi maternali. Anul trecut, aproape 20 de copii proveniţi fie din familii, fie direct din spitale, au ajuns la un asistent maternal, iar alţi 95 de copii au fost plasaţi la rudele părinţilor.
Din nefericire, adopţia este o procedură greoaie şi nu toţi copiii aflaţi în grija statului pot fi înfiaţi, în ciuda faptului că într-o familie ar duce o viaţă mai bună decât în centrele de plasament. Asta din cauză că familiile care i-au dat în grija statului nu vor să renunţe pentru totdeauna la ei şi îi vizitează regulat în centre, dar şi acasă la asistenţii maternali. Mai mult, dacă o rudă a minorului îşi ia angajamentul oficial că va avea grijă de copilul abandonat de părinţi, atunci minorul nu poate fi adoptat.
Victime ale abuzului şi neglijenţei
Necazurile nu se opresc, însă, la micuţii abandonaţi: mai bine de 200 copii din judeţul Hunedoara au fost abuzaţi, neglijaţi sau maltrataţi de proprii părinţi sau de rude, pe parcursul anului trecut. Pentru aproape o jumătate dintre aceştia s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă, după ce sute de hunedoreni au apelat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara (DGASPC) şi au anunţat situaţii de abuz, cazuri de neglijare şi exploatare a copiilor.
Deşi nu toate cazurile au fost confirmate, în urma verificărilor făcute de asistenţii sociali s-a constatat că peste 200 de copii au avut de suferit fizic sau psihic din cauza adulţilor, în cele mai multe cazuri fiind vorba chiar despre părinţii lor.
Pentru zeci de copii maltrataţi s-a stabilit măsură de protecţie specială, aceştia fiind plasaţi în custodia rudelor. Echipa mobilă de intervenţie rapidă în cazuri de abuz, neglijare, exploatare din cadrul DGASPC Hunedoara a primit 54 de reclamaţii, iar dintre acestea, 32 de sesizări au fost confirmate de către asistenţii sociali şi psihologi. Pentru aproape 100 de copii s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, iar toţi copiii maltrataţi au primit, potrivit autorităţilor, consiliere familială şi psihologică.
O soluţie: fuga de acasă
Din cauza situaţiei nefericite de acasă, zeci de copii aleg să dispară de la domiciliu: autorităţile au înregistrat în ultimii ani, în medie, o dispariţie la fiecare săptămână. Principalele cauze care generează plecările voluntare de la domiciliu sunt aceleaşi ca şi în cazul abandonului, abuzului şi neglijenţei: sărăcia, neglijenţa părinţilor şi dezinteresul acestora pentru soarta micuţilor pe care i-au adus pe lume, dar şi necunoaşterea riscurilor pe care le implică plecarea de acasă a unui copil, care poate să ajungă o victimă a traficului de carne vie (pentru prostituţie sau prelevarea de organe). O altă cauză pentru care copiii fug de acasă este însingurarea acestora, după ce părinţii pleacă la muncă în străinătate.
De asemenea, abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate negative la şcoală, dar şi creşterea influenţei anturajului fac ca unii dintre copii să se teamă să mai revină acasă.
Din fericire, cazurile de dispariţii de acasă au fost rezolvate favorabil, cu o singură excepţie: Daliana Rădoi, adolescenta de 14 ani, care, după ce a dispărut din tabăra de la Poiana Pelegii în luna august a anului trecut, a fost găsită moartă, după mai bine de trei săptămâni de căutări, în barajul de la Gura Apelor (în Retezat).
Anchetatorii şi apropiaţii au declarat, la momentul respectiv, că fata este un copil nefericit şi o victimă a sărăciei: mama ei a lăsat-o în grija statului, iar înainte de dispariţia din tabăra în care se afla, ceilalţi copii ar fi râs de ea, provocându-i şi mai multă suferinţă.
Dispariţia unui copil trebuie anunţată imediat!
Autorităţile spun că majoritatea copiilor ajung să fie daţi în urmărire naţională, pentru ca aflarea acestora să fie mai rapidă. Reprezentanţii Poliţiei adaugă că ar fi ideal dacă părinţii ar anunţa în cel mai scurt timp dispariţia unui copil, fiecare minut pierdut echivalând cu posibila distanţare a minorului de şcoală sau de locul de domiciliu. Poliţiştii mai spun că nu există un termen minim de aşteptare pentru a face anunţul dispariţiei, iar cu cât timpul de la dispariţie este mai scurt, cu atât şansele de a găsi copilul sunt mai mari. Mai mult, în cazul dispariţiei unui copil, primele 24 de ore sunt esenţiale pentru găsirea lui în viaţă. Copiii găsiţi pe străzi de reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Hunedoara sunt preluaţi şi găzduiţi în centrele instituţiei până la recuperarea lor de către familii. Rapoartele Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IGPR arată că majoritatea covârşitoare ale dispariţiilor de copii (95 la sută) au fost plecări voluntare, doar cinci la sută fiind situaţii de dispariţii în circumstanţe alarmante: rătăciri, înec, calamităţi, accidente auto sau feroviare, cauzate de agresiuni sau exploatare sexuală.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.