Fost elev al Colegiului Naţional “Traian Lalescu” din Hunedoara, Mihai a decis, cu mult înainte de a termina liceul, să îşi facă studiile universitare peste graniţe. Nu l-a descurajat faptul că, în mai puţin de un an, a rămas orfan, după ce şi-a pierdut ambii părinţi – pe mama în urma unei boli, tatăl în urma unui accident.
Astăzi, la numai 21 de ani, hunedoreanul Mihai Chira este un tânăr independent, cu un CV impresionant şi care vrea să schimbe în bine starea lucrurilor din România.
Hunedoreanul Mihai-Alexandru Chira – ca reprezentant al Bloomberg la un târg al locurilor de muncă organizat în Marea Britanie
I-a fost greu în primele săptămâni când a plecat de acasă, de la Hunedoara. Deşi încă din clasa a şasea ştia că va face facultatea peste graniţe, când s-a trezit printre englezi… şi alte zeci de naţii trăitoare în Marea Britanie a avut nevoie de un pic de timp de acomodare: “Până în clasa a opta, când părinţii mei au murit şi a trebuit să mă mut la Hunedoara, la bunici, eu ştiam deja că voi studia în străinătate. Locuisem în Arad, iar profesorii de la şcoala în care învăţam ne încurajau să căutăm universităţi de peste graniţe şi să aplicăm pentru studii superioare. Cred că 60 la sută dintre colegii mei ajungeau să studieze în străinătate”, povesteşte Mihai.
Dacă ăsta e un lucru bun sau un lucru rău? Bun, fără îndoială, căci pe Mihai, de exemplu, dar nu numai pe el, facultatea asta făcută “peste mări şi ţări” l-a ajutat. Singur zice că şcoala britanicilor “i-a deschis ochii”. A învăţat şi a lucrat alături de tineri de pe toate continentele, învăţând o mulţime de lucruri şi profitând de o deschidere pe care sistemul universitar românesc nu i-ar fi oferit-o.
Libertate în stil englezesc
Când a fost să aleagă ce anume avea să studieze, Mihai a ales Facultatea de Economie Internaţională la Universitatea din Essex, instituţie pe care clasamentele de specialitate o plasează pe locul trei la capitolul cercetare în Marea Britanie. “Nu e o facultate cu la fel de mare renume ca Oxfordul, pentru că numai ce a împlinit 65 de ani de la deschidere, dar a înaintat foarte repede în rang”, ţine să precizeze Mihai.
Spune că economia internaţională i s-a părut singurul domeniu suficient de dinamic, încât să nu-l plictisească, de-a lungul vieţii. Acum este interesat de economia sănătăţii şi a mediului, domeniu în care îşi va face, cel mai probabil, şi studiile doctorale. Băbeşte, pe înţelesul tuturor, economia asta a sănătăţii studiază mecanismele în baza cărora oamenii cumpără anumite produse mai sănătoase sau mai puţin sănătoase: “Economia presupune că, în general, oamenii sunt raţionali şi iau decizii raţionale, dar ultimele studii arată că lucrurile nu stau chiar aşa ci, dimpotrivă, sunt exact pe dos! Ei, eu asta studiez: legi, politici economice guvernamentale, corelate cu deciziile indivizilor şi, mai ales, obişnuinţele oamenilor, care le afectează direct sănătatea. Apoi este partea de economie a mediului cu toate implicaţiile ei, spre exemplu poluarea, care iar afectează viaţa oamenilor în modul cel mai direct”, explică Mihai. Astăzi, tânărul este convins că decizia de a studia în Marea Britanie a fost una inspirată: în ciuda faptului că sistemul de învăţământ preuniversitar este unul dintre puţinele sisteme educaţionale din lume care a păstrat ştacheta la standarde foarte înalte, Mihai spune că sistemul universitar este foarte standardizat şi nu oferă aceeaşi deshidere cum o fac sistemele din ţările vest europene.
“Spre exemplu, eu aici, în Marea Britanie, am studiat primul an standardizat, aşa cum s-ar fi întâmplat şi în România, însă din anul al doilea am putut să-mi aleg eu materiile care m-au interesat. În România, odată ce aş fi terminat economie, nu aş fi avut o altă şansă decât aceea de a lucra în domeniul finanţe-bănci sau, eventual, în ceva corporaţii. De aici însă, perspectivele sunt mult mai largi”, adaugă tânărul.
Foarte ocupat cu problemele “comunităţii internaţionale”
În Marea Britanie a fost “foarte ocupat”, după cum el însuşi recunoaşte, cu modestie. Foarte ocupat, adică a făcut o mulţime de lucruri: pe lângă facultate, a fost intern la Green Economic Institute, unde făcea evaluare pentru lucrări de cercetare, verifica ortografia textelor şi analiza corectitudinea calculelor şi statisticilor, ba a realizat şi două proiecte de cercetare pe tema resurselor de apă din Europa şi pe tema înălzirii globale, subiect din care îşi va da şi licenţa. A lucrat şi pentru Bloomberg, la biroul din Londra al celebrei organizaţii, ca supervizor şi organizator de examene care analizau capacitatea de analiză critică a candidaţilor.
“Printre cei mai buni la aceste examene erau studenţii de la jurnalism şi biochimie”, ţine să remarce, zâmbind, Mihai. Pe lângă toate acestea, băiatul a mai lucrat şi pentru Essex Economics Society, Essex Enterprise Society, însă spune că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără implicarea lui, în timpul liceului, în activităţi de voluntariat în cadrul Asociaţiei Antidrog “Alege Viaţa”, a Ligii Studenţilor Români Plecaţi în Străinătate şi a World World Fund (WWF).
Mai nou, Mihai, căruia îi place ca lucrurile să fie bine organizate şi “să meargă ceas”, este reprezentantul anului al III-lea în Comitetul Departamental al Universităţii. În această calitate, Mihai le rezolvă studenţilor din toată Europa, India, Nigeria, ba chiar şi Australia, orice fel de probleme: de la accesul la suficiente manuale şi materiale de studiu, la contestaţii ale notelor şi tot felul de alte situaţii.
Vrea să revină în ţară
Totuşi, în ciuda faptului că a reuşit să se integreze perfect, după aproape trei ani de studiu în Marea Britanie, Mihai zice că vrea să revină acasă. S-a săturat de ploi şi de vreme urâtă, dar îi lipsesc mai ales după-amiezele şi serile cu prietenii, când tinerii se întâlneau ori în vreo cafenea, ori la unul dintre ei acasă, pentru a discuta despre ce-i interesa mai mult, dar şi despre planurile de viitor.
“Un lucru care m-a surprins neplăcut aici, în Marea Britanie, e că englezii nu au tradiţii. Ieşirile lor în oraş, la sfârşit de săptămână, înseamnă întâlniri în cluburi, unde toată lumea bea până pică lată şi cam atât. În plus, Crăciunul se reduce la a-ţi cheltui cam toţi banii pe care i-ai strâns pe parcursul anului şi a te îmbăta, din nou, iar Paştele… la ei nici nu mai contează. Noi ne întoarcem din vacanţă cu două zile înainte de Paşte!”, adaugă Mihai.
Tocmai de aceea, tânărul şi-a propus ca, după ce-şi va termina studiile universitare, să revină acasă. Nu neapărat definitiv, dar… Mihai se vede întors în ţară, cel mai probabil la Cluj, angrenat în consultanţă economică pentru firme sau, de ce nu chiar pentru Guvern, acolo unde se joacă pentru România marea miză a anilor care vor urma. Mihai, recunoaşte, cumva cu modestie că, da!, ar vrea să schimbe lucrurile în bine pentru ţara din care a plecat. “O tendinţă de evoluţie există şi este chiar normal să fie aşa. Din păcate, lucrurile se mişcă destul de greu. În comparaţie cu Mexic, spre exemplu, că şi la ei este cam aceeaşi problemă cu corupţia ca şi la noi, România stă mult mai bine la multe capitole: avem resurse, avem relief variat, un grad mai ridicat de inteligenţă (care poate fi demonstrat prin numărul de inventatori), aşa că ar trebui ca lucrurile să stea mult mai bine”, explică Mihai. După el, modelul japonez ar fi cel mai potrivit: o strategie unitară, pe termen lung, în cadrul căreia specialişti de top, dar şi societatea în ansamblul ei să “tragă” în aceeaşi direcţie.
“La noi strategiile se schimbă cam la doi sau, în cel mai bun caz, la patru-cinci ani”, adaugă hunedoreanul, viitor expert în economie. Iar, după părerea lui, lucrul ăsta nu ne va duce prea curând la destinaţia dorită de aproape toată lumea: o ţară prosperă, capabilă să folosească la maximum toate resursele de care dispune.
Portretul înţeleptului la tinereţe
Greutăţile prin care-a trecut alături de sora sa, Luana, cu doi ani mai mică, de când cei doi au rămas fără părinţi, în grija bunicilor, l-au înţelepţit cumva pe acest copil abia intrat în viaţă. Vorbeşte calculat când vine vorba de profesie şi cu multă înţelepciune, atunci când e vorba de cele ale vieţii. E recunoscător pentru toate cele, aşa că, dacă-l întrebi când i-a fost mai greu, Mihai n-o să-ţi spună mare lucru. Zice că lui i-a fost, oricum, mai uşor decât unui muncitor chinuit, care lucrează câte 12-14 ore pe zi. Tocmai de aceea, pe lângă prestigioasa activitate de la Universitate, a făcut şi muncă “de jos”, lucrând ca barman-voluntar pentru nişte prieteni de familie ai părinţilor la unul dintre cluburile din Hunedoara. Peste vreo cinci ani Mihai ar vrea să se întoarcă la doctorat în Marea Britanie. Va acumula şi ceva experienţă, îşi va face planurile şi rapoartele necesare şi… cine ştie ce-o să mai urmeze! “Nu sunt copac, ca să am rădăcini. Dacă, de pildă, voi reuşi să obţin un post de execuţie în cadrul WWF, iar acesta va fi în India, nu m-aş da înapoi de la a merge acolo”, spune Mihai. Cu tot năduful lui pe sistemul universitar românesc, care l-a trimis departe de casă, le este recunoscător profesorilor Claudia Damian, Luminiţa şi Mircea Nistor, care i-au arătat că toate informaţiile pe care le primeşte la şcoală, deşi aparent inutile, ba chiar împovărătoare, chiar au aplicabilitate în viaţa de zi cu zi.
E fericit că părinţii lui s-au gândit că băiatul va avea nevoie de bani atunci când va fi să meargă la facultate şi au creat un depozit din care hunedoreanul şi-a permis să-şi plătească chiria: un salariu mediu s-a dus lunar numai pentru ca Mihai să poată locui în Essex. Însă perspectivele sunt extraordinare: peste câţiva ani, cu multă muncă şi seriozitate, tânărul ar putea ajunge să câştige un salariu de 20.000 de lire lunar. Pentru el, banii însă nu sunt atât de importanţi: tot ce îşi doreşte Mihai este o viaţă împlinită, în care să lucreze cu seriozitate, dar şi cu drag, noi provocări pentru o lume tot mai bună şi… prieteni buni, care să-i umple zilele de bucurie.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.