Fetele care sunt întotdeauna “de gardă”

Sunt frumoase, deştepte şi lucrează într-o lume dominată de bărbaţi. Sunt aici, de gardă, pentru intervenţiile de urgenţă, iar instituţiile din care fac parte le-au încredinţat şi ”imaginea” lor. Apar în presă aproape zilnic, cu detalii despre faptele colegilor lor, fie că sunt doar purtător de cuvânt, ori chiar conduc instituţiile pe care le reprezintă. Poartă mărţişor precum înaintaşele lor, chiar dacă, cu un veac în urmă, un asemenea articol nu ar fi avut… subiecte.

Pentru dr. Valeria Filimon, directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă, succesul nu se măsoară doar în vieţi salvate, ci şi în timpul de ajungere la caz, coordonarea maşinilor, a echipajelor de salvare. Are 46 de ani şi lucrează la Ambulanţă de 19 ani. Din anul 2000, a ajuns la Deva, după patru ani de medicină de urgenţă la Ambulanţa Timişoara şi alţi cinci ani de rezidenţiat tot în domeniu:

Valeria Filimon

“Dacă aş lua-o de la capăt, tot asta aş face, nu mă pot seta pe altceva”. Medicina de urgenţă a ales-o din… suflet: “Asta este firea mea, cu asta mă simt foarte bine. După patru ani de lucru pe Ambulanţă la Timişoara, am venit la Deva, mi-am făcut stagiul pe secţia de Interne de la Spitalul Judeţean şi nu m-am regăsit. Chiar am avut o mică discuţie cu fostul meu coordonator din perioada de stagiu, care şi-a dat seama foarte greu că se întâmplă ceva cu mine: pur şi simplu nu mă regăseam acolo, nu puteam să activez. Asta, până când am avut o urgenţă şi atunci s-a văzut adevărata mea faţă. Este o poveste pe care o repetăm cu drag de fiecare dată când ne întâlnim, cu mare plăcere”, povesteşte cea care, de trei ani, este: “şefa de la Ambulanţă”. A fost votată acum câţiva ani “Cel mai iubit medic al judeţului”: “Au fost multe lucruri care au dus la performanţa asta, dar eu spun că în medicină sunt oameni deosebiţi, care au mult mai multe merite decât mine. Poate a cântărit mult că pe noi ne vede lumea în teren şi presa ne face cunoscuţi, dar e şi nivelul ridicat al spectaculozităţii intervenţiilor de urgenţă”. Băiatul ei, Andrei, are 14 ani şi mama glumeşte: “El este hobby-ul meu”.

“Sub arme”

Anemona Doda

Anemona Doda, fost căpitan, recent înaintată la gradul de maior “înainte de termen”, este purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara. Scrie comunicate, dă şi primeşte telefoane, fotografiază şi filmează. La fel ca şi dr. Valeria Filimon, este o femeie tonică şi optimistă. Amândouă sunt născute sub zodia Vărsătorului, numai că Ane este gata oricând să-ţi spună o glumă bună nouă şi ia viaţa peste picior. Are 40 de ani şi a ajuns “sub arme” din rândul jurnaliştilor. În 1998, era reporter la ProTV Oradea, apoi a ajuns la staţia locală din Deva. Din 2007, a trecut în faţa microfonului şi a camerei de filmat: “Am simţit nevoia să fac o schimbare. Presa este o meserie extraordinară pentru tinereţe, ai contact cu o mulţime de oameni… Eu am ales o schimbare, care să nu fie radicală: scriu comunicate, am rămas în legătură cu ziariştii… Nu am ieşit din comunitatea asta, ci doar m-am repoziţionat. Am ales pompierii, pentru că eu cred că este o armă pozitivă, care are nevoie de o imagine pe potrivă. Sunt în continuare pe teren, la intervenţii”, explică Anemona Doda.

Laura Bradu

Alături de Ane şi Vali, agentul Laura Bradu pare începătoare cu doar doi ani de la încadrarea în Inspectoratul Judeţean de Poliţie, la rutieră, apoi la biroul de presă. Este Capricorn, are numai 24 de ani şi a terminat Şcoala de Subofiţeri Cluj-Napoca. Povesteşte că era la şcoală când s-a gândit să devină poliţist: “Din liceu, mi se spunea că sunt justiţiară, aşa am ales poliţia, deşi tata nu credea că mi se potriveşte, doar mama m-a susţinut”, povesteşte tânăra. “Aaa, părinţii! Nici ai mei nu au fost de acord cu specializarea mea. Îmi spun şi acum: nu poţi şi tu să ai un cabinet, să stai liniştită”, intervine doctorul Valeria Filimon. Cum e mai nouă “sub arme”, Laura primeşte sfaturile Anei şi ale Valentinei: “Acum e la început şi e plină de avânt, dar în timp o parte din asta se estompează. Când începi să «iei» câte o lovitură după alta, eşti mai în gardă şi mai puţin încrezătoare, selectezi. Şi, dacă nu te împingi singură în faţă, nu va trage nimeni de tine”.

Mărţişoare mai… serioase

Pentru cele trei femei, începutul lunii martie nu este o perioadă de răsfăţ, mai ales la serviciu: “Nu există în luna martie manifestări deosebite la Serviciul de Ambulanţă: într-adevăr primim mărţişoare şi poate nuanţa de atenţie este un pic mai mare decât de obicei. Având însă în vedere specificul meseriei, noi nu ne prea permitem la serviciu momentele de respiro sau momentele de cochetărie ale unei femei în această perioadă. La noi ţinuta este obligatorie, aşa că putem afişa doar discret un mărţişor. În schimb, există optimismul şi voia bună care dă frumuseţea oricărei femei şi care, până la urmă, se vede sub orice uniformă. Feminitatea iese în afară”, explică dr. Valeria Filimon. Anemona completează: “Sigur, statutul unei femei într-o instituţie militară, într-o instituţie care presupune reguli şi disciplină, este diferit de viaţa publică a unei femei care funcţionează într-un mediu civil. Însă, dacă suntem militari, asta nu înseamnă că nu avem colegi care sunt oameni foarte bine educaţi, care înţeleg care sunt simbolurile primăverii. Chiar dacă ne consideră egalele lor, tot ştiu să aibă momente de delicateţe, să ofere o floare sau un mărţişor”. La cât este de frumoasă, este de presupus că agenta Laura Bradu are biroul plin de mărţişoare: “Eu am doar doi ani experienţă, dar de obicei colegii mei sunt foarte drăguţi şi atenţi. Cu toate că este luna femeii, noi trebuie să ne facem datoria la fel ca în oricare altă lună, chiar dacă primim mărţişoare şi mai multă atenţie ca de obicei”.

Bilanţ de martie

Pentru dr. Valeria Filimon, anul 2015 înseamnă şi despărţirea de o bună prietenă, dr. Lucreţia Brînzan, care s-a stins la Clinica Fundeni. Vali a plâns ore în şir, deşi cine nu o cunoaşte ar presupune că un medic de urgenţa s-a “împietrit” împotriva unor asemenea cazuri. Asta nu este Vali Filimon, care îşi recunoaşte aceste sensibilităţi, care intervin şi în cazul pacienţilor, mai ales când este vorba de copii, aşa că medicul şef al Ambulanţei ştie sigur că: “Sănătatea este cea mai importantă”. Pentru maiorul Anemona Doda şi agentul Laura Bradu, primele două luni ale anului au fost, ca în orice instituţie publică, o perioadă de bilanţ, una aglomerată, cu documente care trebuie finalizate şi demarate noi proiecte, o multitudine de proceduri care trebuie respectate. “Avem şi drepturi şi facilităţi şi obligaţii – o femeie trebuie respectată şi apreciată nu doar pentru că este femeie, ci pentru că este un bun profesionist, are calităţi morale şi are însuşiri care o fac să fie o performeră în meseria pe care şi-a ales-o. Vorbind despre mărţişoare, eu m-am întrebat întotdeauna de ce doar femeile le poartă, când ar putea şi bărbaţii. Până la urmă este un simbol frumos, cu albul care exprimă puritatea şi roşul care reprezintă pasiunea. Pe uniforma noastră de la ISU, de exemplu, există şi alb şi roşu. Este avantajul meu că am un fel de mărţişor «în dotare», aşa că nu trebuie să împrospătez uniforma cu aceste accesorii”, glumeşte Anemona, iar Laura o completează: “Începutul de an a fost destul de aglomerat pentru noi, la poliţie: am avut o serie de activităţi, printre care bilanţul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Hunedoara, o serie de acţiuni, dar, pe parcurs, lucrurile s-au mai atenuat şi relaxat”.

Pasiunea de după uniformă

“În timpul meu liber încerc să ajung de trei-patru ori pe săptămână la sala de aerobic, pentru că îmi place foarte mult sportul. Probabil, odată cu trecerea timpului, îmi voi descoperi şi alte pasiuni, dar deocamdată timpul liber cu asta mi-l ocup, fac sport”, mărturiseşte Laura, în timp ce Anemona are mai multe detalii de dat: “Iubesc aceste fiinţe, caii. Echitaţia este una dintre pasiunile mele de multă vreme, iubesc senzaţia pe care o am când interacţionez cu aceste fiinţe, care îmi dau o senzaţie de linişte, de confort şi de echilibru. Mă ajută să îmi dezvolt un control deosebit în ceea ce mă priveşte. Din copilărie iubesc caii, dar, de încălecat, am încălecat mult mai târziu şi mă bucur că am făcut-o, nu am stat doar la distanţă să le admir frumuseţea. Când am încălecat, am descoperit o altă dimensiune a mişcării în aer liber. Aşa îţi poţi petrece timpul într-un mod deosebit, în natură. Pe lângă echitaţie, îmi place la fel de mult să savurez filme, sunt o cinefilă înrăită. Îmi plac poveştile, îmi plac regizorii care ştiu că creeze poveşti care impresionează şi care arată diferitele laturi ale vieţii. Şi cititul este undeva acolo, pe primele locuri, chiar îmi pare rău că nu am timp mai mult, dar pot citi peste tot, pe scurt: citesc pe unde apuc. Acum chiar citesc o carte voluminoasă, pe care nu o pot purta cu mine pe unde merg. Se numeşte «Fereşte-mă, Doamne, de prieteni» şi este scrisă de un politolog american, care e foarte bine familiarizat cu situaţia din România şi care prezintă situaţia ţării noastre în timpul războiului rece. Este o carte interesantă de geopolitică, are vreo 800 de pagini, am început-o de ceva vreme şi se citeşte destul de greu”.

Medicul Valeria Filimon îşi iubeşte meseria, dar regretă că nu mai are timp destul pentru pasiuni: “Mi-ar fi plăcut să fac dans de societate, dar am renunţat foarte devreme. Pentru mine, dansul înseamnă foarte mult: poţi să exteriorizezi foarte mult din ceea ce simţi. Înseamnă şi o legătură care se crează între cei doi parteneri. Mi-ar fi plăcut foarte mult să continui cu asta, dar nu este timp. Mi-a plăcut şi sportul, îndeosebi tenisul şi voleiul. Mi-a plăcut şi literatura SF şi am fost o mare devoratoare în perioada de liceu şi în primii ani de facultate. Dar, cu cât înaintam către meserie, se iveau alte priorităţi. Renunţi, renunţi, până rămâi cu foarte puţin, dar, de câte ori am timp, de fiecare dată revin la vechile mele pasiuni.

Meseria asta îţi dă mare satisfacţie dacă o faci cum trebuie şi sunt lucruri de la care poţi să te alimentezi cu energie pozitivă, chiar dacă nu îţi mai rămâne atât de mult timp pentru pasiunile personale din tinereţe. Mi-aş dori să ies bine şi sănătoasă la pensie, ca să mă pot ocupa din nou de hobby-urile mele”.