Editorial: Mesaj de la Victor Ponta: Să nu deranjăm corupţii! Ei ne dau de mâncare

Când Victor Ponta apare, statul de drept dispare! Un slogan într-adevăr potrivit pentru fostul candidat PSD la Cotroceni, parafrază după o scandare electorală dedicată prin anii ‘90 bunicului Iliescu. Pur şi simplu, şeful PSD-ului nu are deloc instincte democratice, iar şcoala politică pe care a făcut-o îl orientează automat spre statutul de semiviolator al Justiţiei. Spun „semi” pentru că nici chiar domnia sa nu-şi mai permite aroganţe 100 %.

Premierul vrea să câştige la două capete. O dată adjudecând susţinerea corupţilor din care se hrăneşte politic! Pe urmă, atrăgându-şi simpatia electoratului nenorocit, culmea!, chiar de prestaţia sa catastrofală de premier.

Schema este simplă. Victor Ponta critică activitatea procurorilor în numele românilor rămaşi fără tainul ciugulit din mâna corupţilor. Să ne aducem aminte cum s-a trezit primul-ministru al României arătându-se nemulţumit că sechestrul asigurator pus de Parchetul Curţii de Apel Ploieşti la Petrotel-Lukoil are efecte sociale nedorite. Era vorba de un dosar greu de evaziune fiscală, prin care statul român ar fi fost prejudiciat cu nu mai puţin de 230 de milioane de euro. În astfel de cazuri, sechestrul, arestarea vinovaţilor, insolvenţa companiei, pierderea locurilor de muncă fac parte din terapia de eradicare a fenomenului infracţional. S-a întâmplat şi la compania Romstrade (1635 de salariaţi) şi la Tehnologica Radion (2000 de angajaţi) şi la Polisano şi la Siveco, dar nimeni de la nivel înalt nu a intervenit, deşi şi în aceste cazuri se putea pune problema protecţiei locurilor de muncă.

Era însă campanie electorală, iar manevra lui Victor Ponta a fost făcută cu gândul la voturi. Piesa s-a jucat în patru acte: parchetul pune sechestrul la Lukoil, Ponta plânge parşivel de soarta celor 3500 de salariaţi, parchetul ridică sechestrul, mulţimea votanţilor în extaz. Ce bun şi iubitor e Ponta cu poporul muncitor! Cade cortina!

Cade însă peste un precedent sumbru. Ideea că hoţii, evazioniştii, ţeparii trebuie protejaţi pentru că ei ne dau locuri de muncă. Şi peste toate, joburi, Justiţie, Economie şi ţară, tronează omnipotent doar El, primul nostru ministru, omul care, iată, cu o singură vorbă, poate să te ferească de tăişul legii în numele poporului muncitor.

Şi Victor Ponta recidivează perpetuum în această tactică, marşând sine-die pe sprijinul României penale. Chiar sâmbătă domnia sa a mai emis o critică la adresa luptei anticorupţie, critică ambalată însă în coconul trombonist al imensei iubiri pe care domnia sa o poartă oamenilor (care-l votează!, să nu facem confuzii). Şi spune domnul Ponta: “Când văd un om de afaceri dus cu cătuşe, zic foarte bine. Dar, mă gândesc şi la câţi angajaţi are, ce facem cu acei oameni. Grija mea sunt oamenii”.

Ce drog electoral mai puternic poate fi acesta pentru România complice la necurăţenie. Acea Românie care a făcut audienţe la OTV, aceeaşi care s-a pretat să fie părtaşă la violul colectiv al statului de drept în vara lui 2012? Până ce domnul Victor Ponta nu va fi purjat din prim planul vieţii politice, spiritul acestei Românii imorale se va reîncarna permanent în el.