Sincer să fiu, nu mai văzusem echipa hunedoreană evoluând din toamna anului trecut, atunci când, după un început promiţător, cu trei victorii şi tot atâtea egaluri, a urmat un final de tur de-a dreptul dezamăgitor. În cele şase meciuri care au urmat, “alb-albaştrii” deveniseră un fel de “ciuca” bătăilor, dovadă fiind cele cinci eşecuri şi doar o victorie chinuită în deplasarea de la Minerul Mehedinţi (2-1), grupare care s-a retras din campionat în pauza de iarnă. Un tur terminat practic în “genunchi” de elevii lui Titi Alexoi, care i-a dus pe un loc mai mult decât modest, opt, cu 15 puncte, în această a patra serie, rămasă acum în doar 12 competitoare. De fapt, ce să ne mai mire, în fotbalul autohton, tot mai slab pe zi ce trece, la toate nivelurile. Un fotbal românesc foarte “bolnav”, iar perspectiva de a-l însănătoşi este departe. Cluburi din prima ligă aflate în “insolvenţă”, două serii de liga a doua cu echipe care mai mult se “târăsc”, ca să nu mai vorbim de acest eşalon în care evoluează şi singura reprezentantă a judeţului, la acest nivel competiţional. Vorba unui mucalit: ce am fost şi ce am ajuns.
Dar să revenim la gruparea de pe “Cerna”, care la nivel de imagine arată bine (promovare pe site-urile de socializare, programe de meci atractive), dar cu o conducere de club tânără şi fără experienţă, venită din rândul suporterilor. Nu ştiu cât de bine li se potriveşte lor acest rol, cert este că ei îşi doresc să revitalizeze fotbalul hunedorean, dar ceea ce vedem pe terenul de joc este departe de ceea ce se vrea. După fiecare meci se vine cu explicaţii, că echipa este tânără, că am avut posesie dar nu am avut noroc, că… S-au mai adus ceva jucători, dar randamentul pe dreptunghiul gazonului este în conformitate cu ultimele rezultate. Şi dacă spuneam că turul a fost încheiat în “corzi”, la fel s-a început şi returul. Cu o nouă înfrângere, şi tot în propriul fief, în faţa gorjenilor de la Minerul Motru (pe care îi învinseseră în tur cu 3-2), care veneau la Hunedoara cu doar o victorie şi şapte puncte în cele 12 meciuri jucate.
Şi-a făcut cadou un “autogol”
Fără complexe, având pe banca tehnică pe Claudiu Mocioi, care în urmă cu ceva ani juca la Corvinul, motrenii au început tare, arătându-şi intenţiile de a pleca cu puncte de la Hunedoara. Iar dacă după prima jumătate de oră tabela de marcaj ar fi arătat un 2-0 pentru oaspeţi, nu ar fi mirat pe nimeni, ţinând cont de modul în care se derulau lucrurile pe teren. O primă oportunitate au avut-o în minutul 12, când, pe o “diagonală” lungă, Stoenac a centrat în careu de pe partea stângă, “micuţul” Ghighilicea a reluat cu capul, balonul a revenit la Gavrilescu, care l-a “întors” cu uşurinţă pe Roiu, însă şutul său a nimerit plasa laterală. Oaspeţii s-au menţinut în ofensivă, în faţa unei echipe gazdă care părea că s-a întâlnit cu mingea pentru prima oară, şi au mai irosit o mare ocazie în minutul 26. Stoenac a şutat de la 26 de metri pe colţul lung, obligându-l pe Raţ să acorde corner. Din faza fixă care a urmat, balonul a ajuns la Băiţă, care de la 8-9 metri lateral dreapta a trimis pe acelaşi colţ lung, dar nu a nimerit “ţinta”. Abia în minutul 34 au reuşit cei de la FC Hunedoara o primă incursiune spre “buturile” lui Bănică, dar a fost rodul unei acţiuni individuale a lui Roiu care, urcat în atac, a trimis de la 19 metri, puţin peste transversală. Foarte puţin pentru o echipă care evoluează acasă.
Fără soluţii
Nici debutul celui de-al doilea mitan nu a adus revirimentul dorit de puţinii spectatori prezenţi în tribune. Din contră, lucrurile aveau să se înrăutăţească. În minutul 59, Fărcăşanu a scăpat în viteză pe partea stângă, a centrat puternic la semiînălţime, iar nefericitul Roiu (care cu o zi înainte îşi serbase ziua de naştere), “jenat” de Ghighilicea, l-a lăsat fără replică pe Raţ, trimiţând imparabil cu capul în propria poartă.
Băieţii lui Alexoi nu au replică, la fel ca şi banca tehnică, iar oltenii îşi văd de treabă, în minutul 64, Stoenac având o realizare spectaculoasă, voleu de la 28 de metri, reţinut însă de portar. Timpul se scurgea implacabil în defavoarea gazdelor, care nu reuşeau să lege mai mult de două pase, jucând haotic şi fără orizont, în timp ce de partea cealaltă, “minerii” au încercat şi au reuşit să ţină mingea cât mai departe de propria poartă, iar când a fost cazul, au “tras” de timp cât au putut şi le-a permis regulamentul. Am asistat şi la o eroare a “centralului” Dorian Barzuca, care s-a petrecut în minutul 83, atunci când, scăpat spre poarta adversă, Drăgoescu a fost faultat de Oiţă în postură de ultim apărător la 17 metri, care în loc de un cartonaş “roşu”, sinonim cu eliminarea, a fost “gratulat” doar cu un “galben”.
Lovitura liberă a fost trimisă în “zid” de Roiu. Finalul i-a găsit pe “alb-albaştrii” în ofensivă, dar era prea târziu. Cele două cornere consecutive şi cele cinci minute de prelungire nu au mai adus nimic nou pe tabela de marcaj, gorjenii plecând cu cele trei puncte (pe deplin meritate). Un eşec neaşteptat, dar previzibil pentru ceea ce s-a jucat, în care mulţi dintre jucătorii Hunedoarei au fost ca şi inexistenţi, aducându-mi aminte de ei doar atunci când am scris caseta tehnică a meciului. Ceea ce spune totul.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.