Albinele au fost decimate de Varroa Jacobsoni

Aproape 30 la sută dintre stupii apicultorilor hunedoreni au ieşit din iarnă fără albinele care le populau la sfârşitul verii, din cauza unui parazit periculos: Varroa Jacobsoni. Apicultorii cu experienţă spun că dezastrul putea fi evitat dacă stuparii ar fi aplicat tratamentele potrivite albinelor, încă din primăvara anului trecut.

Apicultorii hunedoreni neglijenţi au pierdut aproape o treime dintre albine, deşi ar fi putut să-şi salveze stupii cu o cheltuială minimă de numai câţiva lei, plătiţi pe tratamente

Din nefericire, şi anul trecut, apicultorii au fost grav afectaţi de ploi. Recolta de miere de salcâm a fost compromisă complet, iar multe familii de albine au murit de foame. Hunedorenii care au mers în pastoral au reuşit să-şi salveze familiile de albine cu floarea-soarelui, însă, chiar şi aşa, au fost nevoiţi să ducă suplimente albinelor, pentru ca acestea să nu moară în lipsa hranei. Asta în condiţiile în care, în repetate rânduri, albinele nu au putut să iasă la cules decât două zile din 14, din cauza ploilor. Mai mult, unii dintre apicultorii hunedoreni care au mers în pastoral în Oltenia nu au venit acasă pe plus, ci cu pierderi. Ei au fost nevoiţi să facă chiar şi cinci mutări ale stupilor pentru a obţine între cinci şi zece kilograme de miere, în timp ce într-un an bun producţia la un stup puternic poate ajunge chiar la 40 sau 50 de kilograme. La salcâm apicultorii din judeţ au reuşit, în cele mai bune cazuri, să obţină doar cinci sau şase kilograme de miere de salcâm pentru un stup, în condiţiile în care aceasta era recolta lor principală şi cea mai bine plătită, preţul fiind aproape dublu faţă de mierea polifloră. Anul trecut nici teiul nu a mers bine: copacul nu a produs secreţiile de polen şi nectar, aşa că albinele nu au reuşit să adune suficientă hrană nici din această floare. Vicepreşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi a Filialei Judeţului Hunedoara (ACA), Iosif Korb, spune că în 40 de ani de când creşte albine nu a avut un cules mai slab ca anul trecut, iar anul acesta se anunţă dificil, pentru că apicultorii au ieşit din iarnă cu familiile de albine decimate de Varroa.

Preţul mierii a crescut cu 25 la sută

“Familiile de albine sunt terminate sau, în cel mai bun caz, unele au reuşit să scape doar cu o depopulare masivă. Însă, cu ce le-a rămas apicultorilor, aceştia nu vor putea asigura un cules care să le permită un profit. În cel mai bun caz, stupinele atacate de Varroa, dacă vom avea floare, vor reuşi să-şi redreseze numărul de albine. Însă totul ţine de cum va fi vremea”, explică Iosif Korb. Apicultorul adaugă că, deşi toată lumea caută alţi vinovaţi, sondajele aleatorii făcute printre crescătorii de albine arată că aceştia nu au făcut tratamentele corespunzătoare, deşi acestea nu sunt foarte costisitoare: un pachet de Varachet, produsul care distruge parazitul albinelor, costă doar 32 de lei şi este suficient pentru tratarea a 60 de stupi. Asta înseamnă că cheltuiala pentru un singur stup este de aproximativ 50 de bani la aplicarea unui tratament, care poate salva o întreagă familie de albine. Reprezentantul ACA Hunedoara adaugă că aproximativ 30 la sută din coloniile de albine din judeţul nostru au fost distruse sau grav afectate de păduchele albinelor. Asta în condiţiile în care anul trecut apicultorii hunedoreni nu au obţinut nici jumătate din cantitatea de miere extrasă pe parcursul anilor anteriori! Astfel, dacă în 2013, şi el considerat un an slab, la fel ca ultimii cinci, apicultorii ajungeau la o producţie totală, pe judeţ, de aproape 400 de tone de miere, anul trecut estimările arată o producţie de numai 150 de tone. De altfel, din cauza producţiei scăzute, preţul pentru un kilogram de miere la unele centre de colectare a “sărit”, de la numai 16, la 22 de lei. Totuşi, apicultorii spun că, în ultima vreme, au observat o creşteere a consumului la nivel naţional: astfel, dacă în trecut mai bine de 80 la sută din producţia de miere era trimisă la export, mai nou 40 la sută este consumată intern şi numai 60 la sută este livrată peste graniţe.

Stuparii sunt sătui de “hârţogărie”

Apicultorii spun că, pe lângă Varroa Jacobsoni, parazitul “vampir” al albinelor şi clima s-a shimbat mult în ultimii ani. Debutul primăverilor este unul timpuriu şi cald, dar valurile de răcoare şi îngheţ din ultimele luni de primăvară dau complet peste cap activitatea albinelor. Crescătorii de albine adaugă că, deocamdată, sunt bucuroşi că luna martie a fost una mai friguroasă, dar în limitele normalului şi speră că lunile aprilie, mai şi iunie nu vor fi “lovite” de valuri de ploi şi frig. Ei adaugă că, din nefericire, albina este singura specie nesubvenţionată de stat, aşa că trebuie să se descurce pe cont propriu. Potrivit apicultorilor hunedoreni, singurul ajutor de care pot beneficia, în afara proiectelor europene, sunt decontul sumelor plătite pentru medicamentele necesare familiilor de albine. Sumele, însă, nu sunt mari: în funcţie de schema de tratament, sumele variază între 10 şi 20 de lei (aproximativ 2-4 euro) pentru un stup. Totuşi, din mai bine de 1.000 de membri apicultori, câţi are Asociaţia Crescătorilor de Albine Hunedoara, doar 80 au depus cereri pentru a obţine aceste sume.

Albinarii spun că autorităţile le cer mult prea multe documente justificative, aşa că, sătui de birocraţie, mai bine de 90 la sută dintre ei preferă să se descurce pe cont propriu şi să nu mai aibă de obţinut şi completat documente peste documente.

Ce este Varroa Jacobsoni

Păduchele albinelor, cum mai este el cunoscut, acarianul se dezvoltă în celulele cu puiet de albine lucrătoare, dar şi de trântori. Parazitoza se poate manifesta pe tot parcursul anului şi, netratată, riscă să afecteze întreaga populaţie de albine. Acarianul Varroa Jacobsoni se aşează pe spatele albinelor, de unde suge hemolimfa acestora. Ciclul evolutiv al păduchelui este de 7-8 zile. Atunci când puietul este prezent într-o colonie infestată, durata de viaţă a parazitului este de trei-patru luni. Prezenţa păduchelui albinelor într-un singur stup duce, aproape întotdeauna, la infestarea întregii stupine. Cum depistăm paraziţii? Aceştia se pot observa cu ochiul liber pe corpul albinelor, dar şi a larvelor şi nimfelor de albine. Dacă în primul an de infestare semnele nu sunt foarte vizibile, odată cu creşterea gradului de infestare albinele devin tot mai agitate, unele părăsesc stupul, iar albinele care ies din căpăcele sunt slăbite, au aripile nedezvoltate, uneori chiar malformaţii ale abdomenului şi picioarelor şi nu sunt capabile de cules. Vicepreşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi a Filialei Judeţului Hunedoara, Iosif Korb, spune că, pentru a evita dezastrul în stupină, sunt necesare mai multe tratamente anuale, începând chiar din perioada de înflorire a pomilor şi până înspre toamnă.

Cum se protejează albinele de “vampirii” paraziţi

Apicultorii adaugă că toamna târziu sunt necesare două tratamente care vor elimina până la 95 la sută dintre acarieni, permiţând albinelor să treacă cu bine peste sezonul rece şi să culeagă suficient polen pe parcursul sezonului. În cazul în care o treime dintre albine au fost deja infestate şi nu s-a intervenit, acarienii Varroa se văd uşor, atât pe albine, cât şi pe mătci, pe trântori, pe pereţii interiori ai stupului şi pe rame. Puietul este împrăştiat pe faguri, iar larvele şi nimfele moarte se află, deja, în putrefacţie. Interesant este că paraziţii preferă puietul de trântor, pentru că durata cât larvele sunt în interiorul “căpăcelelor” este cea mai mare, aşa că acarienii au şi mai mult timp pentru a se dezvolta. Uneori, albinele infestate, matca şi trântorii ajung să-şi părăsească propriul stup din cauza parazitului, intrând în stupii vecini. Din nefericire, acest lucru duce la infestarea rapidă a întregii stupine. Parazitul Varroa se dezvoltă cel mai bine la temperatura constantă de 32 de grade Celsius. O femelă depune opt ouă, dând naştere la patru femele şi la patru masculi. Aceştia devin adulţi după  3-4 zile, în timp ce femelele se maturizează în 6-7 zile. În două săptămâni numărul acarienilor se poate tripla, iar perioada în care acarienilor le merge cel mai bine sunt lunile iulie şi august. În cazul în care nu se intervine cu tratamentul potrivit (majoritatea apicultorilor hunedoreni folosesc Varachet), puietul ieşit după jumătatea lunii iulie, cel care va asigura populaţia de iernare, va ieşi din toamnă decimat sau, în cel mai bun caz, foarte slăbit şi inapt pentru cules.