La firul ierbii: Campionatul insolvenţei

Nu cred că la ora actuală există în lume un campionat de fotbal mai curios decât cel al României. Şi nu vreau să mă mai refer aici la ligile inferioare, unde la startul competiţiei se înscrie un număr de echipe, iar la final ajung doar o parte dintre ele, ci la prima ligă, care dă cluburile care ne reprezintă în competiţiile oficiale din Europa şi care dau o parte dintre componenţii primei naţionale a României.

Pe vremea-n care Arpad Paskany susţinea CFR Cluj, jucătorii erau mai bătăioşi, uneori prea bătăioşi.
Acum par lipsiţi de orice motivaţie. Şi nu e singura situaţie de acest fel din Liga I

Avem, cel puţin în această ediţie, un campionat complet bulversat, în care nu mai puţin de 7 (şapte!?) cluburi sunt în insolvenţă: CFR şi Universitatea Cluj, Dinamo şi Rapid Bucureşti, Oţelul Galaţi, FC Braşov şi Petrolul Ploieşti, adică mai mult de o treime din cele 18 aflate în prima ligă. Şi atunci să te mai miri că avem astfel de rezultate în plan european, unele mediocre, chiar dacă pot fi contrazis cu apariţii “meteorice”, gen Astra care a eliminat Lyon, sau naţionala de seniori care conduce grupa preliminară din care face parte.

Un campionat firav, slab din punct de vedere valoric, cu meciuri care te fac să adormi în faţa micilor ecrane sau mai degrabă să schimbi “canalele” la meciuri din Anglia, Germania, Spania, Franţa sau Italia, unde poţi vedea fotbalul adevărat. Un campionat în care s-a “importat” la greu, cu mulţi jucători şi foarte puţini fotbalişti adevăraţi veniţi să câştige un “ban” în România. Un campionat cu o Federaţie de specialitate, condusă de un “profan”, pe numele lui Burleanu, căruia îi place să se laude de câte ori are ocazia, dar care habar nu are cu ce se “mănâncă” fotbalul mare.

Un campionat în care, în cele 22 de etape scurse, cele 18 participante au schimbat vreo 25 de antrenori, caz unic în Europa.
Şi atunci despre ce vorbim? Iar dacă ne referim la acest debut de retur din care s-au scurs patru etape, dar mai ales la ultima rundă, ne dăm seama că nivelul fotbalului autohton continuă să scadă.

Steaua în derivă, Iaşul pe val

Campioana en titre pare să nu se regăsească în acest început de an, având evoluţii mai mult decât modeste. Este foarte clar că plecările lui Sânmărtean, Keseru şi Szukala au cântărit foarte mult în echilibrul formaţiei, iar inconstanţa evoluţiilor este evidentă. Dacă ar fi să facem un clasament al returului, echipa din Ghencea s-ar bate la retrogradare, trecându-şi în cont doar 4 din cele 12 puncte puse în joc (o victorie chinuită, un egal şi două eşecuri), un început de retur mai mult decât modest. Noroc că, din spate, cel puţin până acum, nu se anunţă nimic periculos. “Roş – albaştrii” au suferit două înfrângeri consecutive până la ora la care scriu acest articol, cedând la Giurgiu, în returul din “Cupa Ligii” cu Astra (0-2, dar s-au calificat în finală, datorită acelui 3-0 din tur), iar în campionat, nu au avut nicio speranţă în Gorj, fiind învinşi fără drept de apel, de “pandurii” de la Târgu Jiu (1-3), aceeaşi pe care îi vor întâlni din nou, în finala din “Cupa Ligii”. Evoluţiile nesatisfăcătoare ale steliştilor par că vor avea repercursiuni asupra băncii tehnice, acolo unde “zilele” lui Gâlcă sunt numărate.

Ultimele “zvonuri” dau ca sigură revenirea în Ghencea a lui Laurenţiu Reghecampf din vară, dar, dacă rezultatele vor continua să fie nesatisfăcătoare şi să pună în pericol câştigarea unui nou titlu, nu este exclus ca Gigi Becali (aflat încă în detenţie) să facă mai devreme mutarea.

Nu sunt un fan al celor de la Steaua, dar să nu uităm că, până la urmă, a fost cam singurul club care a mai scos “faţa” prin Europa în mod constant şi nu doar “meteoric”. Iar războiul care se poartă de ceva vreme între Ministerul Apărării Naţionale şi patronul clubului de fotbal, Gigi Becali, în privinţa siglei şi palmaresului nu pare să facă bine imaginii fotbalului. Iar adevărul este că, dacă nu ar fi fost Becali (pe care, la fel, nu îl simpatizez), Steaua nu ar fi obţinut aceste performanţe.
Marea surpriză a acestui an o constituie gruparea moldoveană CSM Iaşi. Din victimă sigură la retrogradare, cu doar 12 puncte acumulate după un tur întreg, gruparea din “Copou” a avut un început de retur fulminant, sub conducerea italianului Nicolo Napoli, înregistrând un şir de patru victorii consecutive, ceea ce înseamnă tot 12 puncte, la fel ca cele acumulate în cele 18 meciuri din tur. Iar ieşenii nu au avut de înfruntat echipe oarecare. După ce au trecut în deplasare de Viitorul, cu un sec 3-0, a urmat un 1-0 acasă cu Mediaşul. Au venit însă mai apoi încă două succese nesperate. În primul rând, acel 2-0 în fieful celor de la Petrolul, dublat la scurt timp de un 1-0 în Copou, cu o altă pretendentă la titlu, Astra Giurgiu. De urmărit cât îi mai va ţine acest ritm pe moldoveni, dar cu siguranţă că, prin această renaştere, au şanse mari să rămână şi din toamnă pe prima scenă. Acelaşi lucru vizează un alt club de mare tradiţie, Rapid, care încearcă la rândul său să se salveze de la retrogradare. Aşa cum mai spuneam şi cu altă ocazie, giuleştenii şi-au remaniat aproape în totalitate lotul, l-au adus pe Pustai antrenor principal, dar şi câteva “piese de rezistenţă”, dacă e să ne referim la Săpunaru şi Daniel Nicolae, fotbalişti cu mare experienţă competiţională. Cu două victorii în deplasare (un dublu 1-0 cu Steaua şi Gaz Metan), dar şi cu două egaluri pe propriul teren, Rapid pare a avea capacitatea necesară de a termina deasupra locului 13, primul care duce spre liga a doua.

Noile promovate, Tg. Mureş şi Craiova , cu pretenţii europene

Două din noile promovate, ASA Tg. Mureş şi CSU Craiova, au evoluţii mai mult decât lăudabile până acum. Să ne amintim că oltenii acumulaseră doar două puncte după primele şase etape, moment în care s-a produs “şocul”, prin aducerea ca antrenori a două “legende” ale “Băniei”, Sorin Cîrţu şi Emil Săndoi. De atunci, s-au scurs nu mai puţin de 15 etape, timp în care oltenii nu au mai cunoscut înfrângerea. Chiar dacă Mititelu susţine că adevărata “Universitatea” este în proprietatea lui, acest lucru contează mai puţin, atâta timp cât Oltenia a “reînviat” în fotbalul de mare performanţă. Iar dacă rezultatele vor continua să vină, cu siguranţă că, atunci când se va da în folosinţă noul stadion ultramodern, va fi umplut la refuz de împătimiţii suporteri olteni, aşa cum o făceau pe vremea Craiovei “Maxima”. De partea cealaltă, mureşenii sunt la rândul lor de lăudat prin ceea ce fac în actuala ediţie de campionat. Au învins Steaua şi Dinamo, au jucat cu ardoare şi multă dăruinţă în fiecare partidă, iar aceste lucruri au avut efect pe tabela de marcaj şi în locul ocupat în clasament. Cu acest ultim 1-0 cu FC Braşov, de luni, din ”intermediară”, elevii lui Liviu Ciubotariu s-au “cocoţat” pe un nesperat loc doi, la care nu gândea nici cel mai înfocat fan.
Luptă mare
la retrogradare
Cu excepţia primelor şapte locuri, care gândesc la ”podium”, celelalte 11 competitoare sunt cu gândul la ultimele şase poziţii, care invariabil duc spre liga a doua. Cea mai afectată pare a fi gruparea din ”Gruia”, CFR Cluj, care a fost penalizată de comisiile de specialitate cu nu mai puţin de 24 de puncte, devenind “lanterna roşie” cu doar 11 rămase în cont. Dacă această depunctare va fi menţinută şi de comisiile de la Lausanne, ţinând cont şi de evoluţiile actuale, mai mult decât nesatisfăcătoare, fosta participantă din “Champions League” şi dublă campioană a României va retrograda cu siguranţă, şi mai mult ca sigur că va deveni doar o simplă amintire în istoria fotbalului, având şanse mari să se desfiinţeze. Un alt club, nu demult campion al ţării, Oţelul Galaţi, este cu un picior în “B”. Cu doar 14 puncte la activ şi cu mari probleme financiare, dunărenilor le este aproape imposibil să supravieţuiască. La fel ca şi gruparea de sub “Pietricica”, Ceahlăul Piatra Neamţ, care de când cu “arestarea” lui Gheorghe Ştefan abia îşi mai trage răsuflarea. Dezamăgitoare evoluţia în acest debut de retur a altui club de tradiţie, U. Cluj. “Şepcile roşii” se află în mare suferinţă, ”experimentul” cu ”olandezul” George Ogăraru pe banca tehnică dovedindu-se a fi un fiasco. Cu doar un punct în cele patru meciuri din acest an, clujenii au o misiune mai mult decât incomodă, Clujul riscând ca din toamnă să rămână fără nicio echipă pe prima scenă. Dacă cele patru, în opinia mea, au şanse minime de salvare, în schimb, Viitorul, Pandurii, Braşovul, Iaşi-ul, Chiajna, Mediaşul şi Rapid vor lupta pentru evitarea celorlalte două locuri “fatidice”. Lupta la “subsol” pare mult mai interesantă decât la “vârf”, acolo unde Steaua rămâne totuşi principala favorită la titlu. Asta cu condiţia ca şi steliştii să îşi dorească acest lucru.
Oricum, următoarele 4-5 etape pot elucida multe din actualele necunoscute, din acest campionat al ”insolventelor”. Dacă nu se vor găsi măsurile corecte care să revitalizeze cel mai iubit sport din lume, România va deveni în Europa ceea ce a fost în urmă cu 40-50 de ani. O “anonimă”, atât la nivelul echipelor de club, cât şi a naţionalei de seniori.