Editorial: Legea finanţării partidelor. Politicienii ne-ar putea fura la două capete

Se caută un nou cadrul legal care să schimbe radical, ÎN BINE!, regulile după care se joacă politica în România. Comisia de Cod Electoral a lansat deja în dezbatere trei proiecte de legi ce vizează alegerile locale, partidele politice şi finanţarea partidelor.

La o scanare rapidă a acestor proiecte de legi, se poate vedea imediat ceea ce legiuitorul a vrut să scoată în faţă ca schimbare pozitivă. Există însă şi “şopârle” strecurate în aceste proiecte de lege, care lasă politicienilor necinstiţi posibilitatea de a fi şi mai necinstiţi. După părerea mea, este bine că se va da posibilitatea înfiinţării mai uşoare de noi partide. Este singura soluţie ca să se aducă aer proaspăt în această şandrama cu emanaţii pestilenţiale care este acum lumea politică românească.

Acest leat ratat al politicii româneşti trebuie schimbat. Cel mai eficient este să dai posibilitatea unor politicieni proaspeţi să se organizeze în partid şi să dizolve treptat, în lupte electorale, nuca tare a “partidului unic”. Cu doar trei semnături, noul val de politicieni se vor putea coagula în partide şi de aici încolo se amorsează natural procesul înnoirilor în viaţa politică românească.

Asta e bine! Rău ar fi dacă tot câte trei escroci şi-ar face partid ca să mulgă subvenţie de la stat. Pentru că în noile proiecte de lege se stipulează că partidele politice vor fi finanţate de la bugetul ţării.

Cum va funcţiona sistemul? Partidul îşi deschide un cont la bancă, derulează prin el toate cheltuielile de campanie şi dacă toate documentele justificative sunt OK, în 90 de zile de la data alegerilor, statul rambursează de la buget, într-o cotă destul de generoasă, cheltuielile partidului. Dar de unde ia partidul banii, ca să poată deconta la stat pe urmă? Păi, legea spune: din cotizaţii, donaţii, din activităţi proprii, alte subvenţii de la stat.

Noul proiect de lege bagă însă la acest articol o “şopârlă”: “împrumuturi în bani de la persoane fizice şi juridice”. Lăsăm la o parte posibilitatea existenţei unor împrumuturi fictive care să fie decontate de stat pe urmă. Că nu vine onor Autoritatea Electorală Permanentă să numere dacă am lipit 5.000 de postere sau 50.345, cât am declarat. Asta ar fi varianta “money for nothing” pentru partide.

Bun! Dar mai e un aspect. Să facem acum un scenariu fantezist. Să zicem că mă cheamă Udrea şi fac un partid cu încă doi susţinători, să zicem Băsescu şi Bica. Şi, ca să-mi asigur finanţarea, iau de la persoana fizică Cocoş un împrumut de nouă milioane de euro. La final, merg cu hârţoagele la stat şi-i spun să-mi deconteze banii consumaţi în campanie. Statul îmi decontează nouă milioane de euro. Şi, zbang!, maşina de spălat bani e gata! Pentru dacă Cocoş e un receptor de şpagă genial, îmi finanţează campania cu bani furaţi din puşculiţa publică, adică de la noi. Pe urmă, la decont, tot de la noi, partidul lui Udrea primeşte banii albi ca decont.

Păi, nu vă supăraţi, dar aici legea trebuie să fie schimbată. Că doar nu suntem noi proştii proştilor ca, dacă până acum eram jecmăniţi o dată, de acum să fim furaţi la două capete! O dată prin şpagă şi a doua oară, “legal”, prin decont!