Parângul şi Straja încep să mizeze şi pe zăpada de la buget

Foto: Remus Suciu
Deşi în ultimii doi – trei ani se tot vorbeşte despre ele şi în mass-media naţională, staţiunile montane din Valea Jiului rămân total dependente de zăpadă pe durata sezonului rece. Hotelierii din zonele amintite spun că fac ce pot, iar toată lumea aşteaptă zăpada, indiferent că e adusă de Natură sau de investiţiile anunţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Parângul pustiu

O zi de joi, în chiar mijloc de decembrie. Pe drumul care duce spre Hotel Rusu, la Est de Petroşani, nu urcă şi nu coboară aproape nicio maşină. Parcarea hotelului, ridicat pe locul vechii cabane din coasta Parângului, e aproape goală. De aici, mai în sus, drumul e de-a dreptul pustiu. Cei 4 kilometri care duc spre zona pârtiilor se parcurg pe un drum de pâmânt, rupt din loc în loc. Telescaunul nu merge pentru că nu e nimeni interesat să urce, aşa că drumul greu practicabil rămâne singura variantă. Ajungi sus, într-un final. Deşi te afli la cota 1.700, nu găseşti decât petice de zăpadă, deşi e o zi de 15 decembrie. Pentru câţiva muncitori ce lucrează la modernizarea unei pârtii teleschiul se pune în funcţiune. Oamenii trebuie să coboare. Cabanele, aşezate care-ncotro, dovadă clară a lipsei unei sistematizări ce trebuia făcută cu mulţi ani în urmă, sunt şi ele închise. Până şi pensiunile sunt pustii. Singurul suflet care le “deserveşte” este câte-un câine lăsat de pază. Atât.

Singura pensiune deschisă este cea a lui Răzvan Marica, rămas, de câţiva ani, cel mai vechi operator de turism din zona Parâng. “Am început munca aici prin 1993. În 1996 am deschis şi pensiunea. Nu sunt turişti din două motive: nu e zăpadă şi nu e sfârşit de săptămână. De săptămâna viitoare (săptămâna apariţiei acestui număr al săptămânalului REPLICA – n.red.) sper să vină şi zăpada, iar de la Crăciun încolo să apară şi turiştii”. Iar speranţele lui Răzvan Marica au fost îndeplinite. În week-end a început să ningă în Parâng, iar în acest sfârşit de săptămână numărul turiştilor care vor urca aici va fi cu siguranţă mai mare. Proprietarul de pensiune spune că, per ansamblu, numărul turiştilor a început să scadă după sezonul de iarnă 2007 – 2008. În ultimul sezon de iarnă au fost cu 30 la sută mai puţini turişti aici, faţă sezonul de acum trei ani. Asta şi din cauza celor două mari minusuri ale zonei: lipsa unui drum practicabil şi a unei reţele de apă şi canalizare funcţională.

Banii să vină, că proiecte sunt

Modernizarea drumului spre “staţiunea Alpina Parâng”, cum au rebotezat deja zona edilii Petroşaniului, presupune realizarea unei telegondole, a şapte telescaune, a unei reţele de apă şi canalizare cu staţie de epurare şi extinderea lungimii pârtiilor de la 8 la aproape 24 de kilometri. Acestea sunt obiectivele principale ale unui proiect în valoare de aproximativ 68 de milioane de euro, iniţiat în 2009 de MDRT. Anul acesta s-a început lucrul la un telescaun nou şi la “recondiţionarea” pârtiei “B”, care, pe o lungime de 3,2 kilometri, va avea şi o instalaţie de producere a zăpezii artificiale. Ambele obiective vor fi gata la anul. Pentru restul nu se ştie când şi cum vor veni banii necesari. Oricum, realizările din acest an îl entuziasmează pe Dumitru Bârlida, şeful formaţiei de Salvamont din Parâng: “Nici nu ştiu când
s-a mai făcut aşa ceva aici, cum s-a făcut anul ăsta. Şi spun asta fără vreo implicare politică. Dacă s-ar continua în acelaşi ritm şi s-ar respecta toate obiectivele din acel mare proiect, în cinci sau 10 ani, aici am avea o staţiune de schi ce ar putea să-i facă pe români să nu mai fie atât de tentaţi să iasă din ţară în vacanţele de iarnă, ci să vină aici. Eu am văzut că, la alţii, se poate. De exemplu la Bansko, în Bulgaria, în cinci ani au ridicat o staţiune extraordinară”.

La Straja, leneveşti şi cam atât, când nu e zăpadă

Aceeaşi zi de mijloc al săptămânii, altă staţiune din Valea Jiului. La Straja, lângă Lupeni, sunt de aproape cinci ori mai multe locuri de cazare. Totuşi, nu sunt decât câteva zeci de turişti în toată staţiunea. De fapt, zona nu poate fi clasificată încă drept “staţiune”. Şi aici lipseşte o reţea de canalizare, iar problemele cu apa sunt la ordinea zilei, mai ales în ultimele luni. Cât despre zăpadă, nici măcar cea artificială nu a putut fi produsă din cauza temperaturilor prea ridicate pentru decembrie.

Lângă sediul Salvamontului, un panou mare arată că se pot face lucruri distractive şi în lipsa zăpezii, dar puţinii turişti prezenţi spun că nu sunt deloc tentaţi decât de relaxare la o masă copioasă şi un pahar cu vin, apoi, după-amiaza, eventual, o plimbare la Schitul Straja şi o drumeţie până pe vârful Straja. Pentru escaladă, paintbal, trasee montane lungi, sau plimbări mecanizate pe trasee de off-road sunt cereri doar vara din partea turiştilor. “De fapt, vara ajunge să fie mai profitabilă pentru hotelierii din Straja, decât iarna, mai ales când nu e nici zăpadă. Asta pentru simplul motiv că, vara, costurile pensiunilor sunt mult diminuate”, spune George Resiga, şeful Salvamontului din staţiune, în timp ce se pregăteşte să conducă pe traseu, spre vârful Straja, singurul grup important de turişti existent în acel moment la Straja: vreo 30 de tineri veniţi din Ungaria.

O problemă de mentalitate

Tinerii sunt, de fapt, cei care mai animă din când în când staţiunea, în perioada în care lipsa zăpezii o amorţeşte: “Săptămâna trecută am avut un grup de studenţi. Au venit, au stat câteva zile şi au tras un chef pe cinste în sala de mese”, spune Marinela Braicu, co-proprietara unei pensiuni cu 25 de camere. Împreună cu soţul ei, Marinela a călătorit mult prin Europa şi încearcă să aplice principiile de turism descoperite în Italia sau Austria. “Avem o problemă de mentalitate aici, dar şi în tot sistemul de turism din România. Un turist mulţumit revine şi-ţi mai aduce încă alţi 10 clienţi. Acest lucru nu-l înţeleg unii dintre hotelieri. Mă refer la acei hotelieri care-şi tratează potenţialul client cu o atitudine de genul «Dacă nu-ţi convine, las’, că vine altul». Asta tot încerc să le explic şi unora dintre colegii noştri din staţiune. În plus, pe lângă infrastructură, aici ar trebui să punem la punct o strategie turistică pentru toată zona, nu numai pentru Straja. Dacă nu ai zăpadă, să poţi lua turistul să-l duci într-o excursie în Ţara Haţegului, de exemplu, sau să-i organizezi o petrecere tematică. Dar mai avem până să ajungem la acel stadiu”.

Un proiect şi mai mare

Staţiunea Straja dispune de şapte pârtii care se întind pe 8 kilometri. Pe o distanţă de 6 kilometri ele sunt deservite şi de instalaţii de zăpadă artificială, însă, pentru că e prea cald, sunt ineficiente. Din punct de vedere urbanistic, zona Straja este un haos total. Şi aici sunt probleme provocate de lipsa unei reţele de apă şi canalizare. Zona Straja a intrat, de asemenea, în atenţia MDRT. Proiectul ministerului amintit vizează extinderea infrastructurii până la stadiul în care zona amintită să formeze împreună cu zona Pasul Vâlcan un domeniu schiabil cu aproape 20 de kilometri de instalaţii de transport pe cablu şi peste 30 de kilometri de pârtii.

Alternativă la Valea Prahovei

Deşi destul de ample şi începute relativ recent, ambele proiecte derulate de MDRT în zona Văii Jiului se doresc finalizate în 2013, sub rezerva faptului că pentru niciunul nu s-au găsit încă surse de finanţare integrală. Proiectul pentru zona Parâng a fost întocmit în 2008 şi început în 2010. Până acum, conform MDRT, s-a finalizat parţial instalaţia de zăpadă artificială care va deservi pârtia “4b”, aşa cum apare pârtia “B” din Parâng în evidenţele ministerului. Pentru aceasta şi celelalte lucrări efectuate până acum la telescaunul nou, bazinul de acumulare şi staţia de pompare a apei, dar şi la recondiţionarea unor pârtii, MDRT a plătit aproape 6 milioane de lei. Valoarea întregului proiect se ridică însă la 350 de milioane de lei.

O situaţie similară se înregistrează şi în ceea ce priveşte zona Straja. Aici însă valoarea proiectului este de 189 de milioane de lei, iar până acum s-au găsit 20 de milioane de lei pentru instalaţia de zăpadă artificială finalizată în acest an, acumularea de apă ce se doreşte a fi gata la anul şi pentru aducerea a patru pârtii la normele europene în domeniu.

“Prin implementarea celor două proiecte, urmărim dezvoltarea zonei şi transformarea acesteia într-o alternativă viabilă la Valea Prahovei pentru această zonă a ţării. Dezvoltarea zonei, creşterea circulaţiei turistice în zonă vor determina şi apariţia unor locuri de muncă atât de necesare într-o zonă defavorizată”, explică Direcţia de Comunicare din cadrul MDRT.