La firul ierbii: Trei puncte şi atât

Meciul “Naţionalei” de seniori ne-a arătat, de fapt, suferinţa prin care trece fotbalul românesc de ceva timp încoace. Un campionat intern slab, cu aproape din jumătate dintre echipele din prima ligă aflate în insolvenţă, cu jucători “stranieri” de mâna a doua şi a treia, cu jucători autohtoni care nu epatează şi care fac din ce în ce mai rar pasul în Europa spre campionate puternice, nu poate genera o reprezentativă puternică, care să inspire respect. E greu de crezut că vom mai prinde în următorii 50 de ani o “generaţie” de fotbalişti adevăraţi, aşa cum a fost cea a lui Hagi.

Păi în anii ‘90, Hagi, Gică Popescu, Răducioiu, Lupescu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, ca să dau numai câteva nume de referinţă, jucau “titulari” la echipe de club de calibru, Barcelona, Real Madrid, AC Milan, Chelsea, Bayer Leverkusen, etc. Azi, Chiricheş şi Maxim sunt mai mult rezerve la Tottenham şi Stuttgart, iar Sînmărtean şi Keseru au ales “petrodolarii”. Şi atunci despre ce vorbim? Despre faptul că duminică ne-am chinuit în faţa “amatorilor“ din Insulele Feroe şi că Pantilimon ne-a salvat la final de o mare ruşine?

Sigur că, dacă am privi doar într-o singură direcţie, am veni imediat cu contraargumente. Păi stai să vezi, că tot aceşti “cvasi-necunoscuţi”, care vin la antrenamente după ce ies de la “slujbele” pe care le au şi din care îşi câştigă existenţa, îi băteau în toamna trecută pe greci, cei care ne dăduseră “interzis” la “Mondialul” brazilian, chiar la Atena, cu un sec 2-0. Şi atunci nu este perfect că noi i-am învins cu 1-0, am luat toate cele trei puncte şi suntem lideri în grupa noastră cu 13 din cele 15 puncte posibile? Din acest punct de vedere este foarte bine. Jocurile se contabilizează prin rezultatele de pe teren şi poziţia din clasament. Iar până acum, din cele cinci partide disputate în actualele preliminarii, nu ne putem plânge că nu am avut rezultate. Victorii în Grecia şi Finlanda, acasă cu Irlanda de Nord şi Feroe şi doar acel “semieşec” de pe “Naţional Arena”, 1-1 cu Ungaria. Ca iubitor al fotbalului rămâi însă cu un gust amar în privinţa jocului practicat de “tricolori” în cele 450 de minute consumate până acum. Nu ştiu dacă se pot strânge 90 de minute în care poţi să spui că ai fost mulţumit de modul în care au evoluat elevii lui Piţurcă şi, mai nou, ai lui Iordănescu. Şi te gândeşti, în acelaşi timp, că o eventuală calificare la turneul final de anul viitor din Franţa, care este aproape sigură, ar putea să ne transforme în “carne de tun” pentru ţara gazdă, Germania sau Spania. Să sperăm însă că nu va fi aşa, iar cei care vor îmbrăca tricoul “naţionalei” vor avea acea răbufnire de orgoliu prin care să demonstreze că au totuşi valoare.

Aşa cum spuneam, din punct de vedere al rezultatelor şi al clasamentului la jumătatea preliminariilor trebuie să fim mai mult decât mulţumiţi. Mai ales dacă ne uităm şi prin “curţile” vecinilor. Cine s-ar fi gândit că, de exemplu, Olanda va fi doar pe locul trei în acest moment, la distanţă de şase, respectiv cinci puncte, de Cehia şi surprinzătoarea Islanda. Sau că Spania şi Germania sunt devansate în clasamentul grupelor din care fac parte de Slovacia respectiv, Polonia.

Doar un gol şi o evoluţie mai mult decât modestă

Ştiind că meciul cu Feroe nu o să atragă spectatori mulţi pe “Naţional Arena”, FRF a stabilit, şi bine a făcut, ca elevii lui Puiu Iordănescu să evolueze în provincie, mai precis la Ploieşti, mizând pe dorinţa fanilor de a-i vedea pe “viu” pe “tricolori”. Iar reţeta a fost una consistentă, stadionul “Ilie Oană” fiind plin la ora jocului, în tribune fiind 15000 de spectatori. Mai rămânea ca fotbaliştii trimişi pe teren să asigure spectacolul şi rezultatul care să ne menţină pe primul loc în grupa noastră. Personal nu îmi făceam probleme în privinţa învingătoarei, cât mai degrabă în modul în care cele trei puncte vor fi obţinute şi a diferenţei de scor. Din păcate, după cele 90 de minute de joc s-a adeverit numai prima parte, acea a echipei victorioase. În rest, a fost o dezamăgire totală, în special după minutul 60, când am început să am emoţii în faţa necunoscuţilor feroezi. Drept e că oaspeţii au avut între buturi un portar care a făcut totul pentru a limita dimensiunile scorului, în persoana lui Nielsen, care a intervenit salvator în 4-5 situaţii limită sau a fost salvat de barele porţii. Nu a mai putut face însă nimic în minutul 21, când a fost deschis scorul. A fost o lovitură liberă din afara careului mare, executată de Maxim, balonul a lovit stâlpul din stânga, a revenit înapoi, de unde Keseru, aflat în apropiere, a reluat sub transversală.

Gândeam atunci că, eliberaţi de acest gând, “tricolorii” vor face spectacol şi vor urma încă 2-3 goluri. Da de unde. Pe un teren moale, acuzat de Iordănescu că ne-a împiedicat “construcţia”, ai noştri au intrat în jocul încâlcit al adversarului şi nu au reuşit să îşi pună în evidenţă superioritatea tehnică. Sînmărtean, de la care aşteptam din nou totul, a evoluat în nota echipei, modest, iar Rusescu şi Adi Popa au fost ca şi inexistenţi pe teren. Nici actul secund nu a adus acel reviriment dorit. După o oră, Rusescu este înlocuit cu Tănase, fluierat copios de ploieşteni, care nu îl uită că este “stelist”. Nimic nu se schimbă însă, chiar dacă, în minutul 65, “corigentul” Adi Popa nu a reuşit să introducă balonul în poartă din 2 metri. Acelaşi joc fără orizont, cu mingi pierdute extrem de uşor în apropierea careului advers. Mai mult, în minutele de prelungire era cât pe aici să compromitem cele trei puncte, dar Pantilimon a scos miraculos de la vinclu mingea trimisă de Edmundsson, după o gafă a lui Maxim. Nemulţumire totală în tribune, dar rămânem cu cele trei puncte, care ne duc tot mai mult şi mai sigur spre Franţa. România rămâne neânvinsă, dar cu datorii mari la modul de exprimare. Poate ne va oferi ceva mai bun în iunie la Belfast, când va întâlni, în derby-ul grupei, Irlanda de Nord, care a trecut de Finlanda cu 2-1, în timp ce Ungaria şi Grecia au terminat nedecis, 0-0 la Budapesta, cele două părând a fi scoase din lupta pentru primele două locuri, care asigură accesul direct la turneul final de anul viitor.