Editorial: Cum i-ar veni lui Tăriceanu cătuşele lui Şova?

Tot nu-mi vine să cred că cetăţeanul ăsta, Călin Popescu Tăriceanu, este al doilea om în statul român. Ultimele sale apariţii TV, declaraţiile pe care le face, ipostazele sale de fanfaron umplut de Ponta cu rele-voinţe, mă dezgustă ca şi gândul unui sărut pe buzele reci ale unei broaşte râioase îmbrăcate în frac.
Ca reacţii globale, domnul Tăriceanu este de tipul vosganian, minus harul actoricesc.

Sub bacheta domniei sale, senatorii au respins în 25 martie solicitarea DNA privind reţinerea şi arestarea preventivă a lui Dan Şova, politician din anturajul de proximitate al premierului Victor Ponta. Numai şi dacă ar fi atât, pentru un şef de Senat democrat şi cu respect de lege, demisia ar fi fost un minim necesar. Nu e cazul aici. Ba, dimpotrivă, bănuiesc că după acest rezultat al ruşinii, domnul Tăriceanu a fost felicitat de stăpânii lui politici printre bulbuci de şampanie. Numai că, domnului Tăriceanu nu-i iese! Bravura sa de crucişător al DNA-ului s-a muiat spontan odată cu decizia Curţii Constituţionale a României privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională din cauza faptului că Senatul nu a redactat şi nu a publicat în Monitorul Oficial şi o hotărâre care să consemneze rezultatul votului “pro” Şova. Potrivit articolului 147 din Constituţie, deciziile Curţii sunt obligatorii.

Cum i-a sunat asta domnului Tăriceanu? Ca unui hoţ căruia i se cer amprentele! Adică domnul Tăriceanu trebuie să recunoască, sub semnătură, că votul prin care Dan Şova a fost ferit de rigorile legii penale a fost validat, în ciuda prevederilor legale privind majoritatea cerută în acest caz.

Tumbele domnului Tăriceanu ca să nu semneze o astfel de hotărâre a Senatului sunt demne de personajele caragialeşti. În esenţă, domnul Tăriceanu se trage pe fund înapoi, şi lasă responsabilitatea promovării acestui document când Biroului Permanent al Senatului, când comisiei juridice, fapt fără precedent.

„Şi se jură că nu fură/Dar l-am prins cu raţa-n gură” este cel mai potrivit refren acum pe care şeful senatului României îl poate fredona. Dar prietenii la nevoie se cunosc.

Şi nevoia domnului Tăriceanu este să iasă cu faţa curată din acest clenci care-l lasă fără alibi. Astfel, „Puterile Axei”, majoritare în comisia juridică a Senatului prin PSD şi UDMR, au emanat marţi seara un document în care este stipulat că Senatul “constată” că nu s-au îndeplinit, la 25 martie, condiţiile cerute de articolele din Regulament, respectiv din Statutul deputaţilor şi senatorilor, pentru încuviinţarea arestării.

Adică, votul “Şova fără cătuşe” a fost legal, legitim, uman şi popular. Cartoful fierbinte al acestei propuneri de hotărâri obligă însă Senatul să mai păcătuiască o dată votându-l. Vor marşa senatorii din nou pe apărarea lui Şova din faţa Justiţiei, sau majoritatea se va arăta curioasă să vadă mai degrabă dacă nu cumva măsura cătuşelor lui Dan Şova se potrivesc mânuşă pe încheieturile de manechin al domnului Tăriceanu. Urmărirea evoluţiei acestei “Tărăşenii” merită toţi banii.