Când oamenii reuşesc minuni: lumea mică din Valea Mare de Criş e acum conectată la Internet

Pe 12 martie, anul acesta, publicam un reportaj intitulat “Lumea mică din Valea Mare de Criş”, material în care, printre altele, arătam că unul dintre cei doar patru locuitori ai satului fără drum dintre Rişca şi Tomeşti este Darius, în vârstă de 7 ani, un băieţel cam bolnăvior dar silitor, nevoit să facă naveta la şcoală cu un schimb de pantaloni şi încălţări, prin noroaiele pe care trebuie să le străbată preţ de trei kilometri până în staţia în care aşteaptă microbuzul şcolar. Oameni inimoşi i-au făcut o surpriză: în mod aproape incredibil au reuşit să-i aducă Internetul în casa dintre dealuri, într-un cătun în care reţeaua de curent electric a ajuns abia în 2005, iar drum de acces nu există. Mai mult, i-au dăruit şi un laptop nou-nouţ. Este vorba despre tehnicieni şi ingineri ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Chiar dacă este timid, Darius nu-şi poate ascunde bucuria de a avea un laptop nou-nouţ, conectat la Internet

“Darius nu pare la fel de deranjat de lipsa drumului cât de cea a Internetului. Are un calculator vechi de 12 ani cu care-şi mai pierde vreo două ceasuri pe zi, mai ales când e urât afară. Când i se dă peste cap vreun soft şi-l reinstalează singur. Nu vine nimeni până la el acasă, prin noroaie, ca să repare problema. «La 7 ani, nepoţelul nostru îşi reinstalează singur Windows-ul. E o rablă de calculator, dar pe ăsta-l avem, cu ăsta mergem. Am reuşit să-i luăm o tabletă, dar aproape degeaba, că nu avem Internet la ea. Am avut un abonament la o companie care avea semnal aici, dar era scump, ajungeam la vreo 300 – 400 de lei cu totul şi nu ne permitem suma asta. Mai vedem, mai căutăm variante. Darius are nevoie de Internet pentru şcoală şi, cumva-cumva, om rezolva şi problema asta», spune bunicul băiatului”. Acestea sunt rândurile din reportajul de luna trecută care le-au atras atenţia atât salariaţilor STS din Hunedoara, cât şi şefilor lor de la Bucureşti. Mulţi dintre ei sunt copii născuţi şi crescuţi la ţară. Toţi au avut însă şanse egale de reuşită, pentru că, pe atunci, bibliotecile erau aproape singura sursă de informare corectă, iar cărţile ajungeau şi la sate. Acum lucrurile s-au schimbat. Internetul joacă un rol din ce în ce mai important în educaţie, iar cine nu-l are… nu există. În urma reportajului din REPLICA, salariaţii STS şi-au sacrificat ore bune din timpul liber, şi-au pus la treabă priceperea şi banii de buzunar, reuşind astfel să facă o familie fericită, dar, şi mai important, să-i ofere unui copil de şapte ani care trăieşte, practic, într-o zonă pustie şanse egale de reuşită cu cele ale unui coleg care trăieşte în “civilizaţie”.

În pustietate, wireless ca-n centrul Devei

“Am văzut articolul din ziar şi ne-am spus că trebuie să facem ceva, mai ales că ne pricepem”, spune unul dintre angajaţii STS. Toţi vor să rămână anonimi, pentru simplul motiv că nu au dorit să facă gestul pentru publicitate. Nici în ruptul capului nu acceptă să spună cine s-a urcat de zeci de ori pe acoperişul casei în care locuieşte Darius în căutarea unei urme de semnal, cine a cărat pe jos kilometri întregi echipamentele testate în zonă, sau cine a dat bani pentru cumpărarea unui laptop nou-nouţ, pe care micuţul să-l folosească în locul desktop-ului său învechit, pe care era nevoit să-şi reinstaleze singur sistemul de operare, din şase în şase luni, pentru că nu venea nimeni, prin noroaie, să-i rezolve problema. Cu greu aflăm că a fost nevoie de nu mai puţin de cinci mici excursii făcute de angajaţii STS la Valea Mare de Criş pentru a rezolva problema. Asta pentru că au fost nevoiţi să testeze mai multe soluţii tehnice, începând cu cea a unui stick de Internet şi terminând cu cea care, de fapt, s-a dovedit a fi cea mai viabilă: un router conectat la o antenă externă. Internetul wireless ajuns în casa soţilor Verdeş (bunicii lui Darius) are o viteză ca-n centrul Devei: 6,5 mb pe secundă la download şi 0,7 Mb pe secundă la upload.

Contract verbal: întreţinere contra premiul I

Voluntarii STS au fost impresionaţi de povestea micuţului din Valea Mare de Criş, dar şi de rezultatele lui la şcoală

La o zi după ce au reuşit să găsească cea mai bună soluţie pentru Internet în căsuţa familiei lui Darius, voluntarii STS i-au mai făcut o surpriză: i-au dăruit un laptop Lenovo nou-nouţ, gata configurat. Momentul a avut loc la şcoala din Baia de Criş, iar la el am asistat şi noi. În momentul în care a primit geanta, Darius a crezut că e vorba de nişte caiete mai grele. Apoi, când a tras fermoarul, a rămas mut de uimire. “Uite, pentru că noi vrem ca tu să poţi să înveţi bine, ţi-am adus şi laptop-ul ăsta. Îţi place?, îl întreabă unul dintre voluntari. “Da”, spune sec, tremurând de emoţie băieţelul. Odată ajuns acasă, nu se mai dezlipeşte de noua sa “jucărie”. “Să-l fi văzut când lucram la conexiunea de net. Săracul, abia abia aştepta să plecăm ca să poată să intre de pe calculatorul lui cel vechi, ori de pe tableta-i cumpărată mai recent de bunici”, spune un alt voluntar. După ce ajunge acasă, Darius se desprinde, totuşi, de laptop şi ascultă răbdător poveţele celor mari: “Uite, Darius. Noi, dacă ai probleme cu netul, sau cu laptopul, când putem, venim şi le rezolvăm. Nu costă absolut nimic. Tu doar trebuie să iei premiul I, ok? Premiul I ţine loc de chitanţă pentru tot ce-am reuşit noi să-ţi dăruim, bine?”. “Bine” vine, scurt, răspunsul micuţului.

În doi timpi şi trei mişcări Darius învaţă chestiunile de bază specifice unui laptop. N-are cum să-i fie greu să “se prindă”, mai ales că spune că vrea să devină “inginer de calculatoare”. Nu mai are răbdare şi o zbugheşte în casă. Să stea în curte şi să umble cu el nu prea poate din cauza soarelui puternic. Apoi, unul dintre tehnicienii STS ne explică: “Noi am făcut acest gest pentru acest băieţel pentru că, pur şi simplu, aşa ni s-a părut normal să procedăm. Am vrut să-i arătăm unui suflet de copil că, totuşi, nu e singur pe lume, chiar dacă locuieşte cu bunicii într-un sat pustiu şi rupt de lume. Pe de altă parte, nu ne rămâne decât să sperăm că şi alte persoane, care pot să ajute în asemenea situaţii, să procedeze la fel”.

“Antecedente” în judeţ şi în ţară

Inginerii STS Hunedoara nu sunt la prima ispravă de acest gen. Cu doi ani în urmă au reuşit să cableze, să doteze cu tehnică IT şi să conecteze la Internet patru şcoli din comuna Certeju de Sus. Acţiunea s-a încadrat, de fapt, într-o campanie derulată atunci la nivel naţional de către STS, în urma căreia 88 de şcoli izolate din ţară au fost conectate cu… lumea, de fapt. “A fost un gest nemaipomenit din partea domnilor de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Datorită lor avem Internet în şcolile de la Certeju de Sus, Nojag, Hondol şi Vărmaga. Acesta este rostul unei colaborări: să rezulte ceva util oamenilor. Aceasta cred că este forma pe care trebuie să o aibă un parteneriat între diferite instituţii ale statului. Datorită lor, 280 de copii din comună au, de doi ani, acces gratuit la Internet. Am toată consideraţia pentru angajaţii STS din judeţ”, ne-a declarat primarul comunei amintite, Petru Câmpian.

Bunica primeşte “duba”

Daniela şi Mircea Verdeş s-au mutat în Valea Mare de Criş cu ani în urmă. Amândoi sunt cu sănătatea şubrezită: Daniela are mari probleme cardiace, iar Mircea abia mai poate merge. Probleme de sănătate are şi Darius. Suferă de astm încă de când avea câteva luni. Doctorii au recomandat familiei să se mute la ţară. N-au avut bani pentru o casă într-un sat obişnuit. O prietenă de familie le-a pus la dispoziţie casa ei natală aflată în Valea Mare de Criş. Darius locuieşte aici de când avea doi ani. “O dată, de la drumul mare, a trebuit să vin eu cu Darius şi cu 4 sacoşe. Luam două sacoşe, le duceam 100 de metri, mă întorceam după celelalte două şi după Darius. El plângea…, vai, da’ greu a fost momentul ăla. Acum e mai bine. E deja măricel. Citeşte subtitrările la televizor. De când are Internet e pe tot felul de site-uri cu telefoane sau cu soft-uri, ori se mai uită la desene animate. Să ştiţi că nu stă foarte mult pe net, vreo două ore. Nici nu are timp. Ajunge acasă la 15.00, până se schimbă, până mănâncă, până-şi face temele se face ora 18.00. Apoi ne mai ajută cu ce poate prin gospodărie, vine seara, un pic la televizor şi culcarea. A doua zi dimineaţa, la 6.30 e în picioare, pentru că la 8 fără 10 trebuie să fim jos, la drum. A şi făcut împărţeala: bunicul primeşte tableta, el are laptopul, iar mie tocmai mi-a zis că-mi dă «duba». Aşa-i spune el calculatorului vechi. Nici nu-mi imaginam că o să avem noi aşa conexiune de Internet aici. Nici nu am cuvinte să le mulţumesc domnilor de la Deva”, spune Daniela Verdeş.