Devoratorul de cuvinte. Negreşit!

“Artistul spune că va revenii cu drag la Deva”, a scris cineva de la Antena 1 Deva pe ecran, când a făcut ştirea despre concertul susţinut de Smiley în cadrul Zilelor oraşului Deva. O fi acelaşi reporter care a scris “zimbrii” în loc de “zimbri”?

Tot de la Observator Antena 1 Deva am cules următoarea perluţă: “Zilele Devei au scos în stradă mii de oameni. În prima seară de concerte Delia a încis atmosfera şi a făcut un spectacol incendiar”. Credeţi că sunt suficiente clişee? Staţi, că mai este unul: “Aproape 10 mii de oameni au luat cu asalt Piaţa Unirii din centrul oraşului”. Eu am fost acolo şi n-am văzut niciun asalt din nicio direcţie, dar poate că n-am fost când trebuia. Nici “incendii” n-au fost de stins.

Cei de la Cramele Murfatlar s-au ţinut de glume în preajma sărbătorii de Înviere. Nu ştiu ce i-o fi apucat, cert e că am râs copios (deşi cam nervos) când am citit despre “magia gratisului” care s-a coborât asupra vânzătorilor cramei, dându-le înţelepciunea de înţelege goliciunea buzunarului şi puterea de a săvârşi minunea dublării vinului prin simpla atingere. Magic, vă spun!

“Cei doi copii ai fostului ministru aflat în penitenciar au ajuns la Bucureşti pentru tratament din cauza stării de sănătate precare. Cei doi minori suferă de aceeaşi afecţiune gravă pe care o are şi Monica Iacob Ridzi”, informează Maximilian Gânju, în Mesagerul Hunedorean. Problema e că titlul articolului este: “Copiii Monicăi Iacob-Ridzi au probleme din cauza despărţirii”.

Adică… cum? Boala de care suferă Monica Iacob-Ridzi este cauzată de despărţire, iar copiii săi s-au îmbolnăvit şi ei din cauza despărţirii? Urâtă boală, aproape la fel de urâtă ca documentarea precară sau ca aceea care te face să dai titluri alarmiste, a la Libertatea/Cancan, într-un ziar micuţ, de provincie.
De fapt… ce vorbesc eu aici? Iată ce mai spune autorul: “Unul dintre naşii copiilor a dezvăluit pentru Libertatea că micuţii au fost duşi la Bucureşti, pentru analize complexe şi şedinţe de kinetoterapie, dat fiind faptul că în Hunedoara nu există un medic specializat pentru minori”. Aşa, deci.

“O tânără a căzut de la etajul patru al unui bloc din Deva. Tentativă de sinucidere sau accident?”, se întreabă şi ne întreabă Mesagerul Hunedorean. Oare ce şi-ar dori autorul ştirii, să îi răspundem noi? Nu acesta este rolul său, ca ziarist, de a informa cititorii? De ce le pune întrebări, când el ar trebui să aibă răspunsurile sau măcar să facă relatările?

“Minune în Vaslui. O icoană care îl ilustrează pe Arsenie Boca lăcrimează”, scrie Mihaela Tămaş, fără să fi fost în Vaslui ca să vadă cu ochii ei “minunea”, ci doar citând un site obscur din Vaslui, bzv.ro, care pune “minunea” între ghilimele şi citează adevarul.ro şi… tot aşa.

De fapt, ca să vedeţi care e “şirul ştirii”, iată ce scriu site-urile sau ziarele (Servus Hunedoara, Bună Ziua Vaslui şi Adevărul.ro):

• “Icoana a ajuns în comuna Puşcaşi, judeţul Vaslui, adusă de un localnic care a cumpărat-o de la Mănăstirea Prislop. În ziua de Sfântul Gheorghe, bărbatul a aşezat icoana în troiţa de lângă casă de ziua lui, iar în dimineaţa următoare, rudele acestuia au făcut incredibila descoperire” (Servus Hunedoara)
• “Vasluianul care a adus icoana adusă de la Mănăstirea Prislop a depus-o în ziua de Sfântul Gheorghe la troiţa din apropierea locuinţei” (bzv.ro)
• “O icoană cu părintele Arsenie Boca, adusă de la Mănăstirea Lainici de un localnic din comuna vasluiană Puşcaşi, lăcrimează neîncetat de câteva săptămâni. Vasluianul care a adus icoana de la Mănăstirea Lainici a depus-o în ziua de Sfântul Gheorghe la troiţa din apropierea locuinţei”. (adevarul.ro)

Remarcaţi contradicţiile? Unii zic că e de la Mănăstirea Prislop, alţii că e de la Mănăstirea Lainici, unii că a fost depusă într-o troiţă în ziua de Sfântul Gheorghe, alţii că a fost depusă de către un cetăţean de ziua lui. Nimeni nu s-a uitat în spatele icoanei, nimeni nu s-a gândit să ducă “lacrimile” la un laborator, pentru analize şi, mai ales, nimeni nu s-a gândit să filmeze icoana lăcrimândă în timp ce lăcrimează, atât în faţă, cât mai ales în spate, unde poate fi un mic rezervor cu “lacrimi”. Suntem, totuşi, în anul de graţie 2015, până şi bunicul meu are telefon mobil cu cameră foto/video şi noi, mari ziarişti, ne minunăm la o ştire de pe net despre o icoană care plânge, fără să o fi văzut plângând! Pardon, ea nu plânge, ci “lăcrimzaă”, conform adevarul.ro!

Să corectaţi bine!