Editorial: Judeţul obligat să facă turism prin teleportare

Îmi răsună şi acum în timpane un răspuns al unui oficial al tristei guvernări cederiste la întrebarea: “şi ce să facă minerii, domnule?”. 

“Să facă turism în Valea JiuluI” a fost răspunsul. Brutal, aproape ilogic şi abstract. Se întâmpla prin 1997, cred, pe vremea în care minerii erau trimişi acasă cu miile, peste noapte, dezrădăcinaţi de statul comunist şi trădaţi a doua oară de guvernul tras după el de naivul Emil Constantinescu. Eram încă adolescent, necititor de presă, dar ţin minte “miştoul” naţional făcut pe seama minerului cu faţa şi mâinile înnegrite de praful de huilă, pus să facă pe ospătarul într-un resort turistic. Situaţia s-a mai estompat o vreme. PSD a revenit la guvernare în 2000. După patru ani de dezastru, judeţul s-a trezit, în 2004, cu o siderurgie de 10 ori mai slabă din punct de vedere al angajaţilor din domeniu şi cu un minerit la fel. În 2006 – 2007, apărea iarăşi ideea “Hunedoara – judeţ turistic”. Deja bătusem cam toate drumurile şi cărările zonei şi concluzionasem că Hunedoara este cel mai frumos judeţ din România. Iar concluzia mea a fost parţial confirmată de câţiva amici din breaslă veniţi aici temporar, cu treabă, amici care apucaseră să vadă cam toată ţara şi, astfel, să poată face o comparaţie mai obiectivă decât a mea. Numai că, în 2007, prin “grija” CNADNR, judeţul Hunedoara încă nu avea un drum reabilitat spre Valea Jiului (reparaţiile la DN 66 AU DURAT 10 ANI, mai mult decât asfaltarea sa din anii ‘50), nu avea o strategie nici pe infrastructură şi nici pe turism, dar avea un proiect de autostradă care să-l străbată, fără ca acel proiect să prevadă şi o legătură cu oraşul care îi dă numele.

Acum istoria se repetă la Sud de Petroşani: repararea drumului pe Defileu tinde să dureze mai mult decât însăşi construcţia sa. Ideea “Hunedoara – judeţ turistic” a reapărut, fără să fie făcut însă un studiu care să releve potenţialul punctelor turistice din judeţ, aşa că s-au întocmit unele proiecte aiurea pentru asfaltarea unor drumuri. De exemplu, se făceau planuri pentru un drum de la Săcărâmb “peste deal” la Geoagiu Băi. Săcărâmbul este unul dintre cele mai frumoase sate din România, dar încă nu are acel “ceva” pentru a atrage turişti cu miile. În schimb, atunci nu se uita nimeni foarte bine pe proiectul autostrăzii ca să vadă că oraşul Hunedoara nu are legătură directă cu şoseaua de mare viteză şi nici nu anticipa nimeni ce urma să se întâmple la Prislop. Zilele trecute până şi presa locală a fost surprinsă de miile de turişti care pe 2 mai aşteptau înfriguraţi sub umbrele să plătească 30 de lei “de căciulă” pentru a vizita Castelul Corvinilor. De doi ani şi jumătate, de Castelul Corvinilor se ocupă oameni care au muncit în domeniul privat, “workoholici” care nu pleacă acasă la ora 13.00 fentând ultimele trei ore de program şi care sunt încă sub influenţa cutumei din mediul privat: dacă nu produci, nu câştigi.

Şi mai surprinsă a fost absolut toată lumea de cei 95.000 de pelerini de la Prislop, într-un interval de trei zile. Un potenţial egal cu cel al mănăstirii Prislop şi al Castelului Corvinilor îl au cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. În 2007 încă îţi îndoiai bine pragurile Daciei ca să ajungi la Regia. Situaţia nu diferă cu nimic nici la acest moment, dar sunt şanse să se schimbe în bine până la finele anulu. La Blidaru ajungi doar dacă stai bine cu condiţia fizică, la Piatra Roşie doar dacă stai bine şi cu orientarea, iar la Băniţa doar dacă ai avut ca hobby alpinismul, în tinereţe. Am amintit până acum doar câteva “puncte fierbinţi” ale turismului hunedorean. Sunt însă mult mai multe: peste 30 de monumente de categoria A (adică de relevanţă naţională şi chiar internaţională) şi încă vreo 300 de categoria B. Însă acum vine vestea şi mai proastă: judeţul este, din nou, victimă a unui alt experiment PSD: bugetul minim. Consecinţa: Consiliul Judeţean are bani doar pentru peticit drumurile. Nici vorbă de bani pentru modernizări!

Concluzia se enunţă în mai multe propoziţii. Da, Hunedoara poate miza pe turism cultural şi ecumenic. Da, Hunedoara este, din punct de vedere istoric şi geografic, cel mai bogat judeţ al României. Nu, nu se poate face nimic fără eforturi sincronizate: autorităţi, politicieni, mediu privat, societate civilă. Şi, mai ales, nu, nu se poate face turism prin teleportare.