Peste 100 de km alergaţi în 12 ore şi jumătate! Este performanţa realizată de deveanul Aristide Necula, la ultra-maratonul “Euchidios Athlos”, în munţii Greciei. “Aris” devine astfel primul român care reface traseul cursei făcută de soldatul Euchidas, un soldat grec care a dus, în anul 479 î.Ch., lumina, din Atena, până la templul lui Apollo, la Delphi.
Aris Necula (în dreapta) şi susţinătorul său în Grecia, la ultra-maraton, Marius Dragomir.
De atunci până acum, nici un român nu s-a încumetat să participe la această competiţie dură, aşa că, pentru prima dată, tricolorul a fluturat printre steagurile celor şapte ţări din lume reprezentate de alergători. “Hai, hai, pe aici!” se aude îndemnul către atletul care aleargă cu torţa aprinsă în mâna dreaptă şi tricolorul strâns în stânga. De pe margine, grecii strigă : “Bravo!” Nu a urcat pe podium, dar a urcat o treaptă oficială a celor care trec de finish. La fotografia de colecţie, Aris e înfăşurat în tricolor şi ţine torţa cu flacără!
“A fost o foarte mare bucurie pentru că, pe traseu, undeva la kilometrul 50, eram în criză de timp. Eu am avut un scop în alergarea asta şi eram secundă la secundă, trebuia să merg ceas ca să mă încadrez în cele 12 ore şi jumătate, maximul admis care îmi permite participarea la un alt maraton. E ca un fel de calificare. Calculele le faci, dar nu ştii dacă şi ies”. A avut emoţii şi, spune că şi-a dat seama că va reuşi “Când am terminat! Noi pe harta traseului aveam un final numai pe coborâre. Dar, înainte de finiş, fiind pe culme, am văzut la distanţă de aproape doi kilometri, în urcare, steagurile fluturând. Mi-am zis ca partea aia chiar nu mai pot să o mai fac! Eram epuizat: 99% storsesem tot ce aveam în mine. Când am văzut urcare am zis: “Gata! Acolo nu mai ajung! Practic, ultima parte a fost cea mai grea parte din cursă”. L-a însoţit în Grecia cunoscutul om de radio, Marius Dragomir, de la Big FM Deva: “Ne cunoaştem de ceva timp, înainte să alerge la Maratonul Nisipului, şi s-a creat o legătură de prietenie. A zis că ar avea nevoie de un însoţitor, eu m-am gândit de ceva vreme că ar fi bine să alerg şi eu, dar pe distanţe mai mici, Aris m-a sfătuit. Ulterior am bătut palma pentru acest 107,5 ca însoţitor, desigur, plus că îmi place foarte mult şi Grecia. Am descoperit o zonă despre care nu ştiam nimic. A fost o surpriză atât de plăcută că mă iau fiorii numai când îmi aduc aminte – am fost chiar în centrul Pământului, la Delphi. Este un loc cu o istorie foarte bogată şi o energie extraordinară. Oricât am fost de obosiţi, am reuşit să dormim doar trei sau patru ore şi dimineaţa te trezeai perfect”.
Onoare câştigată de un hunedorean
Aris s-a calificat pentru Spartathlonul de anul viitor, a dus şi torţa şi a aflat că şi grecii strigă tot “bravo” când se bucură de o reuşită. “Când l-am văzut pe cel care aducea torţa, pentru că nu toţi au avut şansa asta – aleargă cu ea primii care ajung şi liderii de grupuri. Până la kilometrul 80, am fost tot printre ultimii, după care am depăşit foarte mulţi, iar, la final, am alergat cu torţa aprinsă, lucru care face parte din tradiţia grecească pentru că la vechii greci asta era scopul alergării se aducea lumina la templul lui Apollo”, explică Aristide Necula, maratonistul în care însoţitorul a avut îndredere deplină: “Nu m-am gândit nici o clipă că nu va termina ultra maratonul, ştiam că Aris este foarte calculat şi reuşeşte să-şi dozeze energiile ca să nu aibă sincope majore, dar mi-a fost teamă pentru că ştiam că nu-i plac temperaturile scăzute. Acolo, la 1. 050 de metri, unde urcasem eu aveam – pe lângă echipamentul sportiv necesar pentru că alergam frecvent de la maşină spre locul unde erau maratoniştii şi înapoi – şi o îmbrăcăminte groasă şi tot îmi era frig. El era într-o bluză subţire de competiţie şi când se oprea trebuia învelit”, mărturiseşte Marius, iar Aris completează: “Mi-a fost extrem de frig, la mai puţin 10 grade, eu nu mai funcţionez cum trebuie”. Aris a alergat cu numărul 65 în ultra-maratonul din munţii Greciei. Startul s-a dat la ora zero, a zilei de sâmbătă, 9 mai, la Plataea, lângă Atena. La miezul zilei, după exact 12 ore şi jumătate de alergare, a sosit la Delphi.
O cursă tensionată
La plecare, ultramaratonistul îşi propusese să parcurgă dificilul traseu de 107,5 km în 12 ore. A reuşit la 48 de ani: “Pe ultra – maraton nu îţi stau gândurile decât la cum să faci să iasă bine. Am avut şi ceva probleme de sănătate, din cauza cărora am pierdut din timp. La un moment dat, m-a şi certat Marius că stăteam prea mult la alimentare să mă încălzesc. Comunicam prin telefoane, până la un moment dat, când n-am mai suportat nici telefonul. Frigul sporeşte oboseala şi devenisem irascibil. I-am zis să nu mă mai sune, îl sun eu. Orice zgomot care venea din exterior, îmi perturba gândurile despre cum trebuie să merg, să pun paşii cum trebuie. Consumam energie şi când vorbeam. A fost o urcare foarte dură de care nici nu mi-am dat seama că era noapte” , spune maratonistul devean care s-a accidentat cu doar câteva luni înainte şi a pierdut din perioada de antrenament în intervalul în care s-a odihnit pentru refacerea tendonului. A reuşit să se antreneze şi chiar să-şi facă o ultimă verificare la “Wings for life world run”, competiţie fără linie de finish la care au participat, în 3 mai, peste 100.000 de alergători, în 30 de ţări simultan.
Acum, întors victorios de la ultra-maratonul „Euchidios Athlos”, Aris este cu gândul la unul dintre cele mai dificile ultra-maratoane din lume: Spartathlonul, care va avea loc în septembrie 2016. Sunt 246 km de traseu dificil care se încheie la Atena. “Am întâlnit în Grecia un medic care a studiat în România şi ne-a spus că la anul ne aşteaptă din nou. Nu ştiu câţi români vor merge, pentru ultra-maraton nu e suficientă o pregătire de un an. După şapte luni te poţi înscrie la un maraton, cu pregătire intensă, maximum trei zile pauză între alergări. La Spartathlon, se impun timpi pe distanţe, la competiţiile peste 200 de kilometri, timpul maxim e de 28 de ore”. Aris face ca antrenament două tipuri de alergări “de volum”, în care aleargă trei până la cinci ore cu o viteză de până la 10km/ora şi de intensitate când aleargă între o oră şi o oră şi jumătate cu o viteză de 15km/oră. Stă la Almaş şi are vecini celebri, şi ei ambasadori ai României – Alexandra şi Dan Marcu, alpiniştii care sunt aproape să finalizeze celor şapte cei mai înalţi vulcani ai lumii. Marius Dragomir e fascinat de Grecia montană: “Nu am ştiut că Grecia are astfel de zone montane care seamănă cu Transalpina şi au staţiuni de schi. Nu sunt acum decât turişti din zone nordice, doar noi doi eram români. Şi steagul României a fost arborat la Delphi datorită lui Aris Necula”.
Frumos adevarat ! Felicitari !