Fereastră spre atelierul de ceramică

“Cu un pas spre liceu şi altul către viaţă”, spune profesorul şi priveşte deja cu nostalgie către cei 12 ucenici. Prima clasă de “ceramişti” ai Devei a suflat aplauzele colegilor artişti de la alte secţii, iar elevii au vernisat cu drag, dar şi cu nostalgie prima şi ultima lor expoziţie. Cu toată pasiunea lor pentru modelarea lutului, deprinsă în ultimul an de liceu, copiii îşi vor îndrepta căile către alte forme de… viaţă.

“Departamentul ceramică are prezentarea proiectelor de atestat în sala amfiteatru «Robert Singer»”, scrie pe afişul expoziţiei “Fereastră spre atelierul de ceramică”, iar profesorul coordonator Grigore Roibu a explicat în invitaţia la eveniment: “Scurt istoric al poveştilor şi mărturisirilor unui demers artistic”. Protagoniştii sunt cei 12 elevi ai secţiei de ceramică de la Liceul de Arte din Deva: Lorena Cânda, Darius Lela, Adrian Moga, Elias Lazăr, Bianca Popa, Marius Boni, Alexandru Popa, Sabrina Apostol, Tamara Moroşan, Andreas Ognean, Alexandra Tătar şi Robert Petricescu. Cu toţii sunt “cu un pas spre liceu şi altul către viaţă. Aici ei pun punct vieţii de adolescent, vor pleca la facultate unde se vor maturiza, o să se schimbe relaţiile cu prietenii, vor fi mai stabile decât cele din liceu şi apoi pornesc surprizele fiecăruia în viaţă. Bune sau rele, toate trebuie înfruntate!”, spune răspicat profesorul Grigore Roibu, coordonatorul unui succes care pentru public a fost vernisajul, care, după susţinerea atestatelor, a avut loc, câteva ore mai târziu, în Galeria Liceului de Arte: “Examentul este un pas către maturitate, iar ceea ce vedem în Galeria Liceului de Arte sunt lucrările de atestat ale tuturor secţiilor – cele de arhitectură, design, grafică, pictură, textile şi ceramică. În acest an, expoziţia de la ceramică este de foarte bună calitate. Ceramica, ca şi domeniu al artei oarecum iniţiatic, se potriveşte foarte mult cu anii de liceu, pentru că are în spate un anumit proces, eşti nevoit să aştepţi după anumiţi timpi, începând de la frământarea lutului. Este o artă foarte, foarte veche, care vine din preistoria omului. Totul este legat aici de o tehnologie care este asemănătoare anilor de liceu: nu este ca la pictură sau grafică unde poţi, într-o săptămână, dacă stai pe lucrare, să faci nişte piese. Aici procesul tehnologic presupune modelare, uscarea negativelor, facerea lor şi, ultimul proces, arderea”.

Pe drumul lutului

Secţia de ceramică a fost o alegere inedită încă de la începutul vieţii de liceu pentru copii, care au fost încurajaţi să-şi lase imaginaţia să zboare şi să descopere în ei puterea a transforma : “Ceramica presupune şi o anumită migală, mai specifică fetelor decât băieţilor. Anul acesta, lucrările de la ceramică nu sunt lucrări care răspund unor teme, sunt lucrări conceptuale, care sunt gândite. Fiecare şi-a ales tema, sigur de comun acord cu mine, le-am discutat, dar produsul final este o lucrare care transmite idei şi nu răspunsul la o temă impusă”, explică profesorul Roibu. Deşi nimeni nu paria pe clasa sa, ceramiştii au urcat podiumul generaţiei 2015. Eleva sa, Bianca Popa, a lucrat la o piesă abstractă şi a muncit la ea luni de zile: “Am ales să compun o instalaţie care este formată din trei lucrări: una din lut, una din placă pe care s-a aplicat pânză şi o lucrare din sticlă. Ca temă, m-am gândit la suferinţele umane văzute prin ochiul lui Horus care este, de fapt, un ochi de judecată, din Egiptul Antic. M-am consultat cu domnul profesor, dar mi-a luat mult timp ca să găsesc tema potrivită”. Grigore Roibu a preferat lutul pentru elevii săi, deşi porţelanul, gresia, faianţa, şamota sunt tot materiale ceramice, dar mai greu de procurat. Cu lutul s-au împrietenit rapid.

Alexandra Tătar spune: “Arta aceasta are mai multe etape printre care modelarea lutului, arderea… Şi eu am lucrat câteva luni de când am stabilit clar ideea piesei, deşi, la final, a ieşit cu totul altceva, dar un rezultat frumos. M-am gândit iniţial să fac 12 figuri şi am ajuns la trei, mai mari: trei structuri antropomorfe, la care m-am putut concentra mai bine ca să iasă ce vreau”. Profesorul o aprobă: “E mai bine că a ieşit aşa – se gândise la nişte structuri care plecau de la obiecte rituale şi de cult, pline de semne arhetipale, de mit şi simboluri”. Lucrarea Sabrinei Apostol este o instalaţie “… care vrea să arate dubla utilitate a obiectelor de lut, cea estetică şi utilitară. Am făcut patru corpuri de iluminat, un cilindru şi o sferă, am introdus şi o instalaţie electrică cu lumină pe care am botezat-o «Formă şi lumină»”, spune tânăra. Darius Lela are o lucrare interesantă “Arheologie muzicală”, o instalaţie “care face recurs la istorie”, explică profesorul, în timp ce Elias Lazăr are o “introspecţie în Cultura Cucuteni”, Alexandru Popa are o lucrare realizată din plăci, dificil de obţinut în ceramică.

Sunt lucrări care l-au făcut mândru pe coordonator: “Sabrina aduce în atenţia noastră partea utilitară, lucru care te duce cu gândul la începuturile ceramicii şi chiar la începuturile acestei clase. Eu m-am străduit să fac această secţie, iar rezultatul în expoziţie este uluitor, este o expoziţie care va sta ca reper în istoria liceului. Am demonstrat că e expoziţie cu un potenţial expresiv foarte mare şi ceramica nu este legată doar de utilitatea unui obiect. Expoziţia noastră combină partea artistică cu cea utilitară”

Artişti cu o expoziţie

Întreg procesul – de la munca la lucrări, la susţinerea teoretică, la expoziţie a fost atent urmărit de profesor: “Am ţinut ca procesul să fie chiar complet la secţia pe care o conduc – am făcut afiş, am lansat invitaţii, i-am chemat să iasă în faţa lumii, să arate publicului rezultatul final al muncii lor. Mai ales că pentru majoritatea dintre ei este prima şi ultima expoziţie”. De aceea coordonatorul lor şi-a dorit pentru copii un eveniment artistic reuşit: “Cei mai mulţi nu vor urma un parcurs artistic”, explică profu’. Bianca se îndreaptă către medicină, mai exact stomatologie în timp ce Sabrina visează la tehnică dentară. Alexandra Tătar se va înscrie la Relaţii Publice, dar şi cursuri de stewardese, iar Tamara vrea să urmeze un curs specializat de fotografie: “De câţiva ani mi-am dat seama că îmi place să fotografiez diverse lucruri, oameni şi este foarte interesant când reuşeşti să surprinzi expresia umană într-un anumit moment pe care îl imortalizezi. Portretul este preferatul meu”. Pentru profesor, recunoscut şi el ca excelent fotograf, pasiunea Tamarei este de înţeles: “Sunt două domenii care se asemenă, presupun folosirea unei anumite tehnologii şi au mare putere de seducţie”. Dintre toţi elevii din secţie, Tamara Moroşan este cea mai apropiată de un parcurs artistic pentru că intenţionează să se îndrepte către fotografie. Deocamdată, pentru atestat a lucrat la “Sacrificiul Iubirii”: “Mi-am bazat lucrarea pe mitologia greacă şi cea chineză, iar tema am ales-o pentru că am vrut să exprim într-un fel sau altul trăirile omeneşti: sacrificiile care le fac oamenii în numele iubirii sau a altor sentimente. Am transpus în piesă viziunea mea asupra vieţii”. Lucrarea ei este apreciată, spune profesorul: “I-a ieşit bine! Munca ei este cea mai laborioasă, chiar dacă s-a apucat ultima să lucreze, dar a muncit mult pentru a ajunge la acest rezultat de apreciat. A stat probabil până s-a uscat negativul sau până s-a uscat produsul turnat sau modelat. Atunci stai două săptămâni, te gândeşti la ce faci”.

Aripi pentru ceramişti

Expoziţia va rămâne deschisă mai bine de o săptămână în Galeria Liceului de Arte şi se poate vizita, ne îndeamnă Grigore Roibu: “Dincolo, aceasta este o modalitate de a-ţi racola oamenii, de a vedea talentul fiecăruia. La noi, lumea nu este tocmai interesată şi poate de asta există şi această fugă a lor de domeniul artei. Lutul are o expresivitate aparte poate pentru că este unul dintre cele mai vechi materiale folosite de oameni şi în multe facultăţi se foloseşte acest material, se fac arderi tradiţionale pe lemn, faţă de cuptoarele pe gaz sau electrice. În plus, lutul este la îndemnâna fiecăruia. Lutul se arde la temperatura cea mai mică faţă de restul materialelor ceramice, la 1.000 de grade Celsius”. Pentru lucrările lor, “ceramiştii” au folosit pentru ardere un cuptor pe gaz. S-au descurcat: “Nu am avut condiţii de lucru grozave, dar atestatele ne-au ieşit de minune, spun ceramiştii, completaţi de coordonator: “Ei au descoperit ceramica poate un pic târziu, în clasele a IX-a şi a X-a. Tehnologia presupune şi anumite riscuri şi mulţumesc părinţilor că m-au înţeles şi am putut folosi un atelier de ceramică – lucrezi cu focul, lângă cuptoare, utilaje care pot fi periculoase. Clasa a XI-a a fost compromisă pentru că atelieriul de ceramică nu a putut funcţiona. În ultima clasă, am dat de noua locaţie a liceului, unde am construit atelierul împreună cu elevii şi părinţii şi, în final, s-a ajuns la o activitate foarte intensă de care îmi va fi dor. Vă pot spune că expoziţia este undeva la nivelul anului doi de facultate, iar expoziţia ar sta foarte bine în orice galerie”, garantează profesorul care vorbeşte fermecător despre lut: “Lutul are o încărcătură simbolică – acum mii de ani, cineva, aflat pe malul unei ape, a luat un boţ de argilă, l-a strâns în mână şi a realizat: “Iată! Pot să-i dau formă! De aici, a început istoria lutului. A doua mare revoluţie se întâmplă când omul reuşeşte să stăpânească focul, motiv pentru care ceramica, la fel ca şi atelierele fierarilor era legată de magie şi vrăjitorie. Practic, prin ardere, tu îi dai suflet piesei. În cele din urmă, aşa a făcut şi Dumnezeu: i-a dat suflet omului”.