“UN DECENDIU DE DEZBINARE! LIDERII MINERILOR DIN VALEA JIULUI NU VOR SĂ-ŞI DEA MÂNA NICI MĂCAR PENTRU MURIBUNDUL CEH”, scrie Carmen Cosman-Preda, în Ziarul Hunedoreanului. “Decendiul” este, cumva, un deceniu de foc?
“Dezbinarea s-a văzut din nou cu ocazia mitingilui de protest organizat de Sindicatul «Muntele» la Petroşani, boicotat de cei care nu sunt afiliaţi la această structură, pe care o contestă chiar şi în instanţă”, mai zice Carmen Cosman-Preda. Mitingului, nu mitingilui.
Când un coleg de-al tău a pus virgulă în titlul “Refugiul montan Zănoaga, reparat de salvamontiştii hunedoreni”, poate că ar fi cazul să te întrebi dacă nu trebuie să pui şi tu o virgulă în loc de predicat în titlul tău: “Traficanţii de comori dacice condamnaţi de prima instanţă”. Curios cum tocmai Mihaelei Tămaş i-a scăpat această greşeală, în timp ce Raluca Polmolea, mai tânăra sa colegă de la Servus Hunedoara, a pus virgula cum trebuie. Parcă absolvenţii ăştia mai “proaspeţi” nu mai ştiau să scrie corect, ce s-o fi întâmplat?!
Pe cei de la Mesagerul Hunedorean îi bănuiesc că au adus în redacţie o practicantă, pe Oana Mihnea, i-au dat pe mână un calculator şi i-au spus: “Fata noastră, fă cum vrei tu, numai să fie bine, că noi am obosit!”. Altfel n-ar fi văzut “lumina tiparului” titluri precum acesta: “Dilema din comuna Şoimuş. Este sau nu este potabilă, apa din noua reţea?”. Domnişoara face un fel de jurnalism de “gazeta şcolii”, judecând după primele fraze ale articolului cu titlu de speriat:
“Unele investiţii majore ale comunei Şoimuş, menite să vină în folosul cetăţenilor, au început să ridice semne de întrebare în rândul acestora. De această dată, este vorba despre calitatea apei din noua reţea de alimentare a comunei, care nu se ştie nici până în momentul de faţă cum trebuie catalogată, potabilă sau nepotabilă, deşi a fost încredinţată spre consum oamenilor”. Americanul are un termen pentru astfel de speculaţii: “hearsay”. Jurnalismul se face un picuţ diferit, dar cred că pe Oana Mihnea n-a învăţat-o, încă, nimeni. Este timp…
“Pentru a fi siguri că nu greşim, am solicitat lămuriri suplimentare referitoare de la purtătorul de cuvânt al DSP Hunedoara”, mai scrie Oana Mihnea, în articolul din Mesagerul Hunedorean. Bine că erau “referitoare” acele lămuriri suplimentare. Şi tot bine e că vreţi să fiţi siguri că nu greşiţi. Numai că nu vă iese întotdeauna, iată!
Când se simt nebăgaţi în seamă, copiii din ziua de azi încep să se dea filosofi pe Facebook, aşa cum a făcut şi băiatul a cărui identitate nu o s-o dezvălui, pentru că nu vrem să facem mişto de el, ci de felul în care a ales să se exprime: “Îmi pare rău, nu mă mai amuză prostia. Dacă până acum ceva vreme mă amuzau monstrele de prostie gratuită expuse public pe net, azi mă fac doar aă trag aer adânc în piept şi să încerc să mă calmez. Sunt singurul în situaţia asta?”. Întrebarea de la final e plasată strategic acolo şi e menită să atragă comentarii. Sigur că se va găsi cineva care să-i spună că are dreptate, că “şi noi ne-am săturat de prostie”. Cine ştie, poate “cineva” are chef de un suc şi… băgarea în seamă e gata! Of, generaţie în blugi!
La final, un titlu cum nu credeam să mai “apuc” în presa hunedoreană: “Un copil de 7 ani, lovit de o canapea aruncată de la etajul doi de nişte vecini”. Cum să arunci canapeaua de la etajul doi, cum???
Până data viitoare, să corectaţi bine!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.